Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Dosar nr-
DECIZIA NR.96
Ședința publică de la 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 05 noiembrie 1983, domiciliat în,-, -.21, județul C, împotriva deciziei penale nr.191 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 33 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Pogoanele.
Prin decizia sus-menționată, a fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată în parte, în latură penală sentința de fond și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
S-au aplicat dispozițiile art.74-76 cod penal și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 de la 1 an la 6 luni închisoare și pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1 si 4 rap la art.209 alin.1 lit.a si e cod penal de la 3 ani la un an închisoare.
Au fost recontopite cele două sancțiuni în pedeapsa de 1 an închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.506/2002 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani închisoare, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin sentința penală nr.33 din 27 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanelea fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 4, raportat la art. 209 al.1 lit.a, e cod penal.
Au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.506/2002 a Tribunalului Constanța, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă totală de 6 ani închisoare.
A fost dedusă reținerea pe timp de o zi și s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit.a teza a II a și lit. b cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Cu privire la acesta, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În latura civilă, s-a constatat că prejudiciul a fost acoperit, fiind însă obligați inculpații la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurentul inculpat personal și intimata parte vătămată, pentru inculpat prezentându-se apărătorul desemnat din oficiu, cu delegație avocațială depusă la fila 22 dosar, emisă de Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, pentru recurentul inculpat, precizează că acesta înțelege să critice atât decizia pronunțată de tribunal cât și sentința de fond pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța nu a avut în vedere probele aflate la dosarul cauzei din care rezultă că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 din nr.OUG195/2002.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și pe fond, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără permis de conducere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței a se constata că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, inculpatul făcându-se vinovat de comiterea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, vinovăția fiind stabilită pe baza depozițiilor părții vătămate și ale martorilor audiați.
În sarcina inculpatului s-a reținut în mod corect și săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, aceasta fiind dovedită, în special, prin procesul verbal de constatare efectuat de organele de poliție, care l-au depistat pe acesta la volanul autoturismului sustras.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din 27.02.2008 Judecătoria Pogoanele l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 5.11.1983 în M, cetățean român, studii 12 clase, izolator la C, domiciliat în localitatea,-,.52, A6,.B, județ C, CNP -, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din nr.OUG195/2002 și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 4, raportat la art. 209 al.1 lit.a, e cod penal.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și conform art.83 cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 506/2002 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.238 din 22.10.2004 a Curții de Apel Constanța, dispunându-se ca inculpatul să execute cele două pedepse alăturat, având deci de executat pedeapsa totală de 6 ani închisoare.
A fost dedusă reținerea de o zi și s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit.a teza a II a și lit. b cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Prin aceeași sentință, în baza art.26 rap. la art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit.a,e cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 11.11.1985 în C, cetățean român, studii 8 clase, ospătar, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea, str. - nr.34, -.38, jud.C, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-au aplicat disp. art.71 alin.2 cod penal rap. la art.64 lit.a teza a II a și b cod penal.
Conform art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de o zi.
Potrivit disp. art.861cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată acestui inculpat pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862cod penal, iar în baza art.71 alin.5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În decursul termenului de încercare i s-a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere de art.863cod penal și anume:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Conform art.359 cod proc. penală rap. la art.864și art.83 cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii din nou a unei infracțiuni în decursul termenului de încercare și asupra disp. art.84 cod penal privind neîndeplinirea obligațiilor civile și a măsurilor de supraveghere impuse.
În latura civilă, s-a constatat că prejudiciul a fost acoperit și că partea vătămată nu se mai constituie parte civilă în cauză, inculpații fiind obligați la sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 22.05.2007 inculpații, și numitul au solicitat părții vătămate, care efectua activitate de taximetrie, să-i transporte cu taxi-ul. În timpul cursei partea vătămată a înțeles de la cele trei persoane că doresc să achiziționeze un autoturism marca BMW, împrejurare în care le-a oferit spre cumpărare autoturismul cu nr. de înmatriculare VB-620-BZ, având aceeași marcă, pe care îl deținea în proprietate și pe care intenționa să-l înstrăineze.
Cei trei au fost de acord să vadă mașina și s-au deplasat cu partea vătămată la locuința mamei acesteia, unde se afla autoturismul BMW. Inițial, partea vătămată s-a urcat la volanul autoturismului și l-a condus spre Municipiul B pe DN.2 La solicitarea inculpatului, partea vătămată a permis acestuia ca la ieșirea din Municipiul B să urce la volanul autoturismului pentru testare. Partea vătămată s-a așezat pe bancheta din spate. Inculpatul a condus autoturismul pe o porțiune de drum, iar la un moment dat, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul i-a cerut să oprească autovehiculul, pentru a-i permite părții vătămate să urce din nou la volan. În momentul în care partea vătămată a coborât din mașina, inculpatul a pus în mișcare autovehiculul și s-au îndepărtat.
În această situație, partea vătămată a oprit un alt autovehicul care se deplasa spre Municipiul B și de pe telefonul mobil al conducătorului auto a sesizat organele de poliție în legătură cu sustragerea autoturismului său.
În urma sesizării, au fost constituite filtre de către organele de poliție, care au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul. Pe bancheta din față a autoturismului se afla inculpatul, iar în spate învinuitul. Cei trei au fost conduși la poliția orașului P, iar în urma controlului corporal efectuat asupra inculpatului au fost găsite două telefoane mobile Nokia aparținând părții vătămate, constatându-se și că acesta nu posedă permis de conducere.
Atât autovehiculul cât și cele două telefoane mobile au fost restituite părții vătămate.
Prima instanță a reținut că inculpații nu au recunoscut comiterea faptei, susținând că au achiziționat autovehiculul pentru suma de 1600 euro, afirmații ce nu au fost reținute de instanța de fond, apreciindu-se ca nefiind reale, deoarece nu a fost prezentat un act care să ateste existența vânzării, iar între declarațiile inculpaților există contradicții vădite ce demonstrează faptul că sunt nesincere.
Și cu privire la prezența celei de a patra persoană în autoturism, despre care se afirmă că ar fi condus mașina părții vătămate, s-a constatat că declarațiile inculpaților și ale învinuitului sunt contradictorii și nesincere, prezența acesteia nefiind probată, că inculpatul este cel care a condus autoturismul pe DN 2B și s-a demonstrat prin declarațiile părții vătămate și mențiunile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii.
Faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere a rezultat din procesul verbal de verificare încheiat la data de 22 mai 2007 de către organele de poliție.
Instanța de fond, reținând vinovăția inculpaților, în baza situației de fapt expusă și a textelor incriminatoare menționate, i-a condamnat pe inculpați la pedepse cu închisoarea, la individualizarea și dozarea pedepselor având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 cod penal, respectiv împrejurările comiterii faptei (loc public, mai multe persoane), gradul de pericol social concret al acesteia, limitele prevăzute de lege și persoana inculpaților (care au avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptelor).
Judecătoria a mai constatat că inculpatul a săvârșit cele două fapte din cauza de față, la data de 22.05.2007, în interiorul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr.506/15.10.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin decizia penală nr.238/22.10.2004 a Curții de Apel Constanța, astfel că a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința menționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alăturat pedepsei aplicată prin sentința de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a se prezenta la judecata apelului.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, susținându-se că nu este autorul faptei de furt dedusă judecății, iar în subsidiar, s-a arătat că pedeapsa aplicată este excesivă în raport de circumstanțele sale personale, solicitându-se reducerea acesteia.
Prin decizia penală nr.191 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței de fond, a fost desființată aceasta în parte, în latură penală și s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
S-au aplicat dispozițiile art.74-76 cod penal și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 de la 1 an la 6 luni închisoare și pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1 și 4 rap. la art.209 alin.1 lit.a și e cod penal de la 3 ani la 1 (un) an închisoare.
Au fost recontopite cele două sancțiuni în pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.506/2002 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute în total 4 (patru ) ani închisoare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt, descrisă pe larg mai sus a fost în mod corect reținută de către instanța de fond, aceasta rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate și că în mod judicios prima instanță a înlăturat apărările inculpaților, potrivit cărora autoturismul ar fi fost achiziționat în schimbul sumei de 1.600 euro.
Aceste apărări au fost apreciate ca neconforme cu realitatea, atât în raport de inexistența unui înscris doveditor al vânzării dar și față de declarațiile contradictorii ale celor doi inculpați, dar și de depoziția martorului, care a declarat că cei doi nu au cumpărat autovehiculul de la partea vătămată.
În acest context, tribunalul a constatat că prima instanță a dat o justă interpretare și apreciere ansamblului probator al cauzei atunci când aceasta a reținut existența faptelor și încadrarea juridică a acestora, precum și vinovăția celor doi inculpați în forma prevăzută de lege pentru atragerea răspunderii penale.
Însă, tribunalul a constatat că hotărârea pronunțată de prima instanță este greșită sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, deoarece chiar dacă acestuia anterior i s-a mai aplicat o pedeapsă cu închisoarea, totuși această condamnare a survenit pe timpul minorității inculpatului.
În plus, s-a mai apreciat că împrejurările concrete în care a fost comisă fapta dedusă judecății conduc la concluzia necesității aplicării disp. art.74 și 76 cod penal. S-a reținut în acest sens că o anume contribuție a avut-o și partea vătămată, care a fost lipsită de o minimă diligență pe care ar fi trebuit să o manifeste în fața unor persoane necunoscute, cu atât mai mult cu cât vânzarea și testarea autoturismului nu s-au desfășurat într-un loc anume destinat acestui gen de activități.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că o pedeapsă totală de 4 ani închisoare care să includă și pedeapsa anterioară a cărei revocare este obligatorie, este de natură a asigura scopul prevenției generale și speciale la care face referire art. 52 cod penal.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se de către apărătorul desemnat din oficiu că soluția de condamnare a inculpatului este greșită și contrară probelor administrate în cauză, care nu confirmă vinovăția sa.
Deși inculpatului i s-a încuviințat cererea formulată de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător, ulterior acesta nu s-a mai prezentat în fața instanței de recurs, apărătorul desemnat din oficiu solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului, conform art.11 pct.1 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc. penală.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de constatare și cercetare la fața locului încheiate de lucrătorii de poliție și însoțite de planșele fotografice demonstrative, procesele verbale de ridicare, identificare și predare a bunurilor, depozițiile făptuitorului, declarațiile inculpatului recurent și ale participantului, depozițiile martorilor, și, procesul verbal privind verificarea evidențelor în legătură cu inexistența permisului de conducere al inculpatului, declarațiile recurentului inculpat și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 22.05.2007 (fiind ajutat de către coinculpatul și de un alt făptuitor față de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative) profitând de pretextul testării autovehiculului pe drumurile publice, recurentul inculpat și-a însușit autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare VB 620 BZ, aparținând părții vătămate din B, în scopul folosirii acestuia fără drept și fără consimțământul părții vătămate și totodată și-a însușit fără drept din interiorul autovehiculului două telefoane mobile marca Nokia.
Inculpatul recurent a condus acest autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, aspect constatat potrivit procesului verbal privind verificarea evidențelor, întocmit de lucrătorii Postului de Poliție P (fila 78 dosar urmărire penală).
Existența faptelor și vinovăția recurentului inculpat sunt confirmate de mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, apărările inculpaților în sensul nevinovăției fiind în mod judicios înlăturate de instanțele de fond și de apel, astfel încât soluția de condamnare a recurentului pentru infracțiunile deduse judecății este legală.
Criticile acestuia privind greșita sa condamnare sunt nefondate, câtă vreme pe parcursul judecății în primă instanță, atât recurentul inculpat cât și coinculpatul s-au apărat susținând că au achiziționat autoturismul în schimbul sumei de 1.600 euro, apărare care în mod corect a fost înlăturată de prima instanță, în condițiile în care între declarațiile celor doi inculpați există serioase contradicții în legătură cu locul și momentul în care a avut loc pretinsa vânzare, iar aceste declarații nu au fost confirmate în întregime de depozițiile martorului.
Cei trei au fost inconstanți în legătură cu detalierea împrejurărilor în care a avut loc această vânzare cât și a persoanei de la care ar fi cumpărat bunul, ori la prezența vreunui alt martor în momentul realizării pretinsului acord de voință.
Mai mult decât atât, aceste apărări sunt neverosimile în condițiile în care nu au putut fi furnizate indicii serioase privind identitatea realului vânzător, despre care au fost relatate numai semnalmente fizice evazive.
În plus, susținerea privind cumpărarea autovehiculului nu este dublată de existența vreunui înscris doveditor al acordului de voință, iar dispozițiile art.1909 cod civil nu ar putea fi incidente în cauză, chiar dacă în speță este vorba despre un bun mobil, atâta vreme cât remiterea bunului de către partea vătămată nu s-a făcut decât în scopul testării în eventualitatea cumpărării și nu pentru sustragerea valorii de întrebuințare a bunului.
Așa fiind, în raport de coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum acestea au fost relevate mai sus, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a acționat recurentul inculpat.
Ca atare, soluția de condamnare este legală, iar în privința individualizării sancțiunii aplicate, Curtea constată că instanța de apel, aplicând în favoarea recurentului inculpat disp. art.74 și art.76 cod penal privind circumstanțele atenuante facultative judiciare, a dat dovadă de suficientă clemență, reducându-se pedeapsa aplicată pentru infracțiunile deduse judecății sub limita minimă specială prevăzută de textele legale incriminatoare.
Și aplicarea disp. art.83 cod penal s-a făcut în mod judicios în cauză, deoarece din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acestuia i s-a aplicat anterior pe timpul minorității pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr.506/2002 pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr.238/22.10.2004 a Curții de Apel Constanța, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, astfel încât cum săvârșirea infracțiunilor deduse judecății a avut loc în decursul termenului de încercare fixat prin această hotărâre judecătorească definitivă, este evident că această pedeapsă urmează să se execute alăturat celei rezultante stabilite în cauza de față.
În consecință, cum în speță la examinarea din oficiu a hotărârilor nu au fost identificate alte cauze de nelegalitate și netemeinicie, iar criticile recurentului privind greșita sa condamnare sunt apreciate ca nefondate în raport de ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art.38515pct. 1 lit.b cod proc. penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 05 noiembrie 1983, domiciliat în,-, -.21, județul C, împotriva deciziei penale nr.191 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 33 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Pogoanele, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./ 12 februarie 2009
. fond --Jud. P
Jud. fond Putere
. apel - Trib.
Jud. apel,
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
