Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 270
Ședința publică de la 14 Martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Public este reprezentant de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 22.11.1973, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței nr. 37 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art.456 rap. la art.455 și 453 lit. a a C.P.P. fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.617/5.12.2005 a Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, personal, în stare de deținere la enitenciarul Ploiești, și asistat de avocat desemnat din oficiu, cu împuternicire avocațială nr.1742/14.03.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat desemnat din oficiu ia legătura cu recurentul, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul condamnat, precizează că în cadrul sentinței penale nr.37 din data de 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, criticată prin prezentul recurs, nu s-a efectuat o corectă apreciere a stării de sănătate a recurentului, în sensul că problemele de sănătate ale acestuia nu pot fi tratate în sistemul penitenciar.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, iar în temeiul dispozițiilor art.455 rap. la art. 453 lit. a întreruperea C.P.P. executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că așa cum rezultă și din raportul medical efectuat la instanța de fond afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate și în sistemul penitenciar, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită ca la pronunțarea deciziei să se aibă în vedere faptul că este bolnav de mai mult timp, iar medicamentele necesare există, însă tratamentul ce trebuie urmat nu se aplică în mod corespuzător.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 37 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 22 noiembrie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 617/05 decembrie 2005 Tribunalului Brașov.
Prin aceeași hotărâre, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 223 lei, inclusiv pentru onorariu apărătorul desemnat din oficiu și contravaloarea expertizei medico-legale efectuată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 617/05 decembrie 2005 Tribunalului Brașov, susținând în motivarea cererii, că are numeroase afecțiuni medicale ce necesită tratament de specialitate și care nu îi poate fi aplicat în regim de detenție.
La dosarul cauzei s-a depus referatul medical al cabinetului din penitenciar și s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, probă încuviințată și administrată de prima instanță.
Examinând cererea de întrerupere a executării pedepsei, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 617/S/05.12.2005 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 4365/07.07.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, în executarea căreia se află în Penitenciarul Ploiești.
Se reține că potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, condamnatul prezintă diagnosticul de sindrom dispeptic hiperstenic, obezitate exogenă grad II, rinosinuzită cronică acutizată, tulburare de personalitate și dislipidemie.
De asemenea, se reține că din aceeași lucrare rezultă că petentul poate fi tratat atât în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor cât și în cea a Ministerului Sănătății, iar în prezent, față de acuzele acestuia, există posibilități terapeutice de tratament în rețeaua sanitară ANP, nefiind necesară întreruperea executării pedepsei. Totodată s-a reținut că deținutul poate urma tratament de specialitate la locul de detenție conform indicațiilor medicale.
Având în vedere obiectul cererii și față de concluziile raportului medico-legal, tribunalul a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe motive medicale, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 37 din 22.01.2008 a declarat recurs în termen, condamnatul, care a criticat hotărârea instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat a criticat sentința primei instanțe, susținând că aceasta nu a evaluat în mod corespunzător probatoriul administrat în cauză din care rezultă că problemele de sănătate ale recurentului nu pot tratate în sistemul penitenciar și prin urmare, cererea de întrerupere a executării pedepsei este întemeiată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.3856alin.3 Cp.p., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 455 rap. la art. 453 alin.1 lit. a C.P.P. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 60/2006, "executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare".
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă, așa cum în mod just a reținut și instanța de fond, că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. a având C.P.P. în vedere că deși condamnatul prezintă anumite afecțiuni, expres arătate în raportul de expertiză medico-legală nr. 107/06 decembrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală P, acesta poate fi tratat și în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Comisia de expertiză medico-legală pentru întreruperea executării pedepsei a concluzionat, că în raport de afecțiunile constatate prin examinarea nemijlocită a deținutului, prin consultarea documentației medicale prezentate și prin investigațiile recomandate și cu posibilitățile terapeutice disponibile, nu se justifică, din punct de vedere medical, întreruperea executării pedepsei privative de libertate.
Susținerea condamnatului în sensul că în penitenciar există medicamente însă nu se respectă tratamentul prescris și prin urmare se impune întreruperea executării pedepsei pentru a se putea trata în rețeaua Ministerului Sănătății nu poate constitui temei în acest sens, o asemenea problemă urmând a fi soluționată pe cale administrativă, la nivelul penitenciarului.
Totodată, condamnatul urmează să respecte în totalitate indicațiile medicale de specialitate și care rezultă din același raport de expertiză medico-legal, în sensul evitării consumului de cafea, tutun, alcool, dulciuri, etc.
În raport de considerentele arătate, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, conformă probatoriului administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, în baza disp. art. 38515punctul 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
De asemenea, în baza disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 22.11.1973, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței nr. 37 din 22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red. NI
Tehnored.GM
4 ex./31.03.2008
Dosar fond nr- - Trib.
Jud. fond:
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
