Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 272/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 272
Ședința publică de la 14 Martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de asigurătorul B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr.285 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost admis apelul declarat de, domiciliat în com. Gl.S, jud. B împotriva sentinței penale nr.108/4.10.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, intimat inculpat fiind, domiciliat în com. S, jud.B, intimat parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B, cu sediul în B, Calea nr.8, sector 1, intimați și, în calitate de reprezentanți legali ai minorului parte civilă, ambii cu domiciliul în com. S, sat, jud.
S-a desființat în parte, în latura penală sentința în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat, de la 4000 lei la 400 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de, fiind obligată apelanta la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 21 dosar, pentru intimatul răspunde același avocat, lipsă fiind recurentul-asigurător, intimatul inculpat, intimatul parte civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, precum și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de asigurătorul, prin care se arată că instanța nu a ținut cont de culpa comună a inculpatului și a părții vătămate.
De asemenea, solicită a se constata că atât în rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului cât și în hotărârea instanței de fond s-a reținut culpa comună a acestuia și a victimei, iar despăgubirile stabilite au fost acordate în mod corespunzător.
Avocat, având cuvântul pentru intimații și, solicită a se avea în vedere că atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel este una corectă, în condițiile în care pagubele civile au fost în cuantum dublu față de s-a acordat de instanțele de judecată.
Arată că așa cum s-a statuat și în practica judiciară instanța de judecată este suverană în a stabili despăgubirile, raportat la probele administrate în cauză, și nu în baza unui ordin al asigurărilor, care nu poate modifica procedura legală aplicabilă.
De asemenea, solicită a se constata că despăgubirile au fost acordate în limitele prevăzute de lege, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr.-/14.03.2008 în valoare de 500 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.108 din data de 4.10.2007 și încheierea nr. 53/23.10.2007 de îndreptare a erorii materiale, Judecătoria Pogoanele, a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data 26.08.1987, domiciliat în comuna S, județul B, CNP -, studii - 11 clase, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a) și b)
În baza art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform art.82
În temeiul art.71 alin.5 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Potrivit art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile.
Astfel, în baza art.14 și art.346 raportat C.P.P. la art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul împreună cu asigurătorul asigurare Reasigurare A-Sucursala B, aceasta din urmă în limita sumei prevăzute de lege, să plătească părților civile și suma de 9.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, minorului parte vătămată suma de 10.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și o rentă lunară în cuantum de 150 lei începând cu data de 16.05.2007 până la încetarea stării de nevoie.
De asemenea au mai fost obligați către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B la plata sumei de 9.270 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea lui.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei onorariu apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Pogoanele, pe baza întregului material probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 5.09.2006, inculpatul s-a deplasat pe 102H din localitatea, de unde a plecat în jurul orei 18,00, spre localitatea S, județul B, la volanul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare -, deplasarea efectuându-se pe timp de zi, în condiții de vizibilitate bune, pe carosabil uscat. În mașină se mai afla mama inculpatului, ce ocupa locul din dreapta față.
Pe raza satului, în timp ce circula cu o viteză de aproximativ 55 km/, la un moment dat inculpatul a observat cum un copil ce se afla pe acostamentul din partea dreaptă a sensului său de mers, s-a angajat în traversarea părții carosabil în fugă, fără să se asigure.
Deși a sesizat pericolul, inculpatul nu a frânat, ci a virat spre stânga, spre sensul opus de mers, cu scopul de a ocoli pietonul, a continuat să ruleze, pătrunzând spre sensul opus de mers, iar când s-a apropiat la o distanță de aproximativ 23,50 m față de victimă, realizând că nu poate evita impactul prin ocolire, a început procesul de frânare, amplificând virajul către acostamentul din partea a sensului său de mers.
Inculpatul nu a mai putut evita impactul, întrucât aceasta manevră a fost efectuată târziu, copilul fiind lovit cu partea frontală dreapta a vehiculului și proiectat înainte, căzând pe carosabil. Autoturismul a părăsit partea carosabilă și s-a oprit în șanțul lateral din partea a sensului său de mers.
Urmare a accidentului, partea vătămată, în vârstă de 4 ani, a fost transportată la Spitalul Județean B, iar de aici a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgență B, fiind internat la secția neurochirurgie în perioada 05.09-22.09.2006.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.913/2006 partea vătămată a suferit numeroase vătămări corporale, inclusiv un traumatism cranio-cerebral grav, leziunile traumatice s-au putut produce în cadrul unui eveniment rutier, ce au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert tehnic auto judiciar și față de prevederile art.35 din nr.OUG195/2002, în vigoare la data accidentului, instanța de fond a reținut că o culpă în producerea accidentului o are inculpatul, care, deși a sesizat pericolul, pe fondul lipsei de experiență, a încercat să evite accidentul numai printr-o manevră de ocolire, în condițiile în care dacă ar fi acționat din timp asupra sistemului de frânare din momentul în care a sesizat că pietonul a pătruns pe carosabil, acesta ar fi putut evita producerea accidentului.
De asemenea, s-a reținut și faptul că accidentarea putea fi totodată prevenită de către mama victimei, care trebuia să îl supravegheze pe minor, acesta traversând drumul public printr-un loc nepermis și fără să se asigure, încălcând prevederile art.205 alin.3 și 207 lit.c din Regulamentul de aplicare nr.OUG195/2002, aprobat prin nr.HG85/2003, în vigoare la data accidentului.
Prin urmare, instanța de fond a reținut atât culpa inculpatului cât și a mamei victimei, în producerea accidentului de circulație, în proporție de 50% pentru fiecare.
S-a dispus aplicarea unei pedepsei cu închisoarea egală cu minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, de gradul de pericol social al faptei, că inculpatul nu are antecedente penale precum și vârsta acestuia.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de părțile civile, părinții minorului, și, pentru daune materiale constând în cheltuielile efectuate pentru medicamente, operație și alte activități medicale, precum și pentru alimentația specială, instanța de fond a apreciat că acestea sunt în parte întemeiate, față de declarațiile martorilor, și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Reprezentanții legali ai părții vătămate minore, au solicitat despăgubiri materiale în sumă de 18.000 RON și 20.000 RON daune morale în favoarea fiului lor minor, victima accidentului precum și o prestație lunară în cuantum de 300 RON.
S-a mai reținut că părinții minorului au împrumutat suma de 10.000 RON de la martorul pentru a achiziționa un aspirator chirurgical manual și flacoane zilnice pentru curățarea căilor respiratorii și a plătit cheltuieli de transport pentru deplasarea minorului la spital în vederea recuperării, asigurându-i totodată o alimentație specială conform restricțiilor medicale, medicamente și pampers.
De asemenea, instanța a constatat că despăgubirile morale solicitate se justifică, deoarece minorul a suferit multiple leziuni traumatice, două intervenții chirurgicale, fiind în prezent o persoană cu handicap grav, potrivit certificatului nr.1458/2006 aflat la dosar.
Totodată, s-a mai reținut că Spitalul Clinic de Urgență B, conform devizului de cheltuieli, a solicitat cheltuieli de spitalizare în sumă de 18.539 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei în perioada spitalizării 5-22.09.2006.
Față de culpa egală a inculpatului și a mamei minorului în producerea evenimentului rutier, inculpatul fost obligat alături de asigurător, în temeiul art. 49 și art. 50 din Legea nr.136/1995 la din sumele solicitate, ultimul în limita sumei prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și asigurătorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea apelului, inculpatul a arătat că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția sa, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală și în subsidiar reaprecierea culpei în producerea evenimentului rutier.
Apelantul a criticat și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, susținând că sunt disproporționat de mari, cerând reducerea acestora.
Asigurătorul a menționat că nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri peste limita prevăzută prin hotărârea de guvern și că acestea trebuiesc justificate cu acte.
Prin decizia penală nr.285 din 18.12.2007 Tribunalul Buzăua admis apelul inculpatului, a desființat în parte, în latura penală sentința în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare către stat de la 4000 lei la 400 lei și a respins ca nefondat apelul declarat de, obligându-l pe acesta la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în data de 5.09.2006, inculpatul a produs din culpă, ca urmare a nerespectării prevederilor legale, un accident rutier, soldat cu vătămare corporală a minorului. Din ansamblul probator a rezultat că accidentul s-a produs ca urmare a culpei comune, inculpatul nerespectând viteza legală iar partea vătămată minor nu s-a asigurat și a traversat prin loc nepermis, fiind nesupravegheat.
De asemenea, s-a mai reținut că expertiza efectuată în cauză este concludentă și nu sunt motive de casare în latură penală, vinovăția sub forma culpei fiind stabilită corect, însă cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul este disproporționat de mare urmând a fi redus de la 4.000 lei la 400 lei.
Cu privire la apelul declarat de asigurător, s-a reținut că în baza art.49 și art.50 din Legea nr.136/1995 asigurătorul B-Sucursala Baf ost obligat împreună cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, conform contractului de asigurare, acesta fiind obligat să răspundă în limita sumei prevăzută de lege
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, asigurătorul B - Suc. B, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de culpa comună a inculpatului și părții vătămate în producerea evenimentului rutier.
O altă critică se referă la soluționarea laturii civile a cauzei arătând că partea vătămată pătrunzând în mod intempestiv pe carosabil în momentul în care autovehiculul se află la o distanță de aproximativ 2- 3 metri de el, are o culpă majoră respectiv mama acestuia care nu l-a supravegheat iar cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat este mai mare decât limita prevăzută de Normele de aplicare a Ordinului CSA 3108/2004.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, ținându-se seama de culpa reală a părții vătămate, în proporție de 80 %,reducerea despăgubirilor civile.
Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a crticilor invocate și, din oficiu, în limitelor prev. de art.3859alin.3 C.P.P. constată că nu subzistă cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18.C.P.P. așa cum se va arăta în continuare:
Din actele și lucrările dosarului se constată că la data de 5.09.2006 pe raza satului, inculpatul a cauzat, din culpă, ca urmare a nerespectării prevederilor legale, un accident rutier în urma căruia minorul în vârstă de 4 ani a suferit vătămări corporale grave, care au necesitat 110-120 de zile îngrijiri medicale.
Din raportul de expertiză tehnică auto judiciară, întocmită de expert (62-68) privind dinamica producerii accidentului și posibilitățile de evitare de către inculpat și partea vătămată, rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe raza satului cu o viteză 55 km/h și la un moment dat a observat pe acostamentul din partea dreaptă a sensului său de mers un copil ce s-a angajat în traversarea părții carosabile și deși avea obligația să reducă viteza pentru a putea opri autoturismul în siguranță a continuat să se deplaseze apreciind că poate evita impactul prin manevra de ocolire spre stânga însă când s-a apropiat de pieton, care parcursese cca 40 de metri, a acționat sistemul de frânare, amplificând virajul către acostamentul din partea, însă nu a putut evita impactul cu victima pe care a lovit-o cu partea dreaptă față propulsând-o spre înainte, aceasta căzând pe carosabil pe opusă, la câțiva metri de autoturism.
Așadar, susținerea asigurătorului că minorul s-ar fi angajat în traversarea străzii, în mod intempestiv la cca 2- 3 metri în fața autovehiculului este infirmată de întregul material probator administrat în cauză și de concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză. Dacă minorul ar fi apărut în fața autoturismului condus de inculpat, la o distanță așa de mică, accidentul s-ar fi produs pe de deplasare a acestuia, ori, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile inculpatului și concluziile raportului sus menționat, impactul cu victima s-a produs pe opusă sensului de deplasare a vehiculului implicat în accident.
Accidentul ar fi putut fi evitat dacă conducătorul auto începea procesul de oprire prin frânare imediat ce victima a pus al doilea pas pe carosabil, însă datorită lipsei de experiență în conducere, inculpatul a încercat să evite impactul prin ocolire la stânga, trecând pe de contrasens, încălcând astfel dispozițiile art. 48, art. 49 din OUG nr. 195/2002 și art. 121 și 155 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 potrivit cărora avea obligația să se deplaseze cu o vitează legală de 50 km/oră și să reducă viteza astfel încât să poată opri autovehiculul în condiții de siguranță.
De asemenea, evenimentul rutier ar fi putut fi evitat și de mama minorului care trebuia să îl supravegheze pe minor însă acesta a traversat drumul public printr-un loc nepermis și fără să se asigure încălcând dispozițiile art. 305 alin. 3 și art. 207 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 85/2003.
Așadar, proporția culpelor de 50 % pentru fiecare, a fost stabilită în mod corect, motiv pentru care susținerea recurentului că partea vătămată are o culpă majoră în producerea evenimentului rutier, întrucât a apărut în mod intempestiv în fața autoturismului este neîntemeiată.
Critica formulată sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei este inadmisibilă, întrucât excede cadrului legal prevăzut de art. 3852rap. la art. 362 Cod proc. penală, legiuitorul a restricționat dreptul de a critica modul de rezolvare a laturii penale, numai persoanelor expres prevăzute în dispozițiile arătate printre care nu figurează și societățile de asigurare.
În ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că s-au respectat dispozițiile art. 14.C.P.P. art. 998 și următoarele cod civil și prevederile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995.
La data producerii evenimentului rutier, inculpatul avea contract de asigurare încheiat cu recurentul asigurător - seria - nr. -/05.01.2006 (fila 120 dosar fond) în baza căruia asigurătorul răspunde pentru pagubele provocate prin fapta asiguratului dacă acesta este vinovat de producerea accidentului de circulație.
Potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Cum din probele administrate în cauză s-a reținut și dovedit culpa asiguratului, în mod legal asigurătorul a fost obligat împreună inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Cuantumul despăgubirilor civile stabilite de cele două instanțe au fost corect stabilite, fiind dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv bonuri, chitanțe, facturi fiscale, rețete medicale, aflate la filele 175 - 182 dosar fond, cu declarațiile martorilor - fila 195 și - fila 120, în sensul că părinții minorului și au efectuat cheltuieli cu medicamente, hrană specială, transport la unitățile spitalicești, achiziționarea unor flacoane zilnice necesare pentru desfundarea căilor nazale, cumpărarea unui cărucior pentru transportarea minorului la spital pentru efectuarea tratamentului recuperator, care adunate sunt în sumă de 20.000 lei, din care s-a scăzut suma de 900 lei pe care inculpatul a dat-o părților civile.
Și despăgubirile morale solicitate în sumă de 20.000 lei precum și o prestație lunară de 300 lei, sunt perfect îndreptățite având în vedere suferințele fizice și psihice ale minorului, acesta o perioadă de 3 luni de la data accidentului a fost în comă, a suferit două operații, una la gât și o altă operație la cap urmarea traumatismului cranio - cerebral grav produs în cursul accidentului și în prezent este o persoană cu handicap grav care necesită permanent însoțitor și o alimentație specială pentru refacerea stării de sănătate.
Reținându-se culpă comună a inculpatului și părți civile, mama minorului, la producerea evenimentului rutier, în proporție de 50 %, inculpatul a fost obligat alături de asigurător la plata unei sume de 1/2 din aceste despăgubiri, ultimul în limita sumei legale.
Potrivit Normelor de aplicare a Ordinului nr. 3108/2004 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor - Anexa 3, limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de societățile de asigurare pentru accidentele comise în anul 2006 este de la 1 miliard până la maximum 4 miliarde lei, indiferent de numărul persoanelor.
Valoarea despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul, se situează cu mult sub limita minimă prevăzută de lege, cuantumul acestora a fost corect stabilit pe baza probelor administrate în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care susținerea recurentului că despăgubirile la care a fost obligat sunt nedovedite și depășesc limita legală este neîntemeiată.
De altfel, legiuitorul a prevăzut în mod expres în Ordonanța nr. 61/2005 de modificare a Legii nr. 36/1995 obligativitatea asiguratului să suporte din patrimoniul propriu tot ceea ce datorează peste limita impusă legal și plătită de asigurătorul de răspundere civilă auto, ceea ce înseamnă că asigurătorul chiar dacă ar plăti o sumă mai mare o poate recupera de la asigurat, însă în speță, după cum s-a arătat obligația de plată a recurentului s-a dispus în limita prevăzută de Ordinul 3108/2004,Anexa 3.
În raport de cele arătate, Curtea constată că instanțele anterioare au făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 14 rap. la art. 346 și C.P.P. a prevederilor art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 astfel că hotărârile atacate fiind legale și temeinice sub toate aspectele recursul asigurătorului SC SA va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515pct.1 lit. C.P.P. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul B - Sucursala B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 285 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 108 din 04 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Obligă recurenta la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de câte 250 lei către părțile civile și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red./.red.
2 ex./26.03.2008
. fond --Jud.
Jud. fond Putere
.apel --Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
