Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 727/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.490/
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea RECURSULUI declarat de condamnata împotriva Sentinței penale nr.229/F din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta condamnată, personal, aflată în stare de deținere la Penitenciarul și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei condamnate solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună întreruperea executării tuturor pedepselor, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv de art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât condamnata a fost sancționată prin două sentințe penale, iar una dintre pedepse, respectiv cea aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, nu a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin sentința penală pronunțată de Tribunalul București, astfel încât competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru fiecare din cele două pedepse, aparține unor instanțe diferite, respectiv pentru cea pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B competența aparținând judecătoriei, iar nu tribunalului.
În aceste condiții, apreciază că, în mod corect, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei numai prin prisma condamnării pronunțate de Tribunalul București.
Drept urmare, formulează concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat în cauză.
Recurenta condamnată, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și întreruperea executării ambelor pedepse. Precizează că a solicitat contopirea celor două pedepse aplicate prin sentințele prin care s-a dispus condamnarea sa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.229/F din data de 27 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
A admis cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnata.
În temeiul art.455 în referire la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, a dispus întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată condamnatei prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea (definitivă prin Decizia penală nr.1784/R/30.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), pe o perioadă de 3 luni.
A dispus punerea în libertate a condamnatei de sub puterea nr.87/2006/03.04.2007 emis de Tribunalul Vrancea.
În temeiul art.455 în referire la art.4531alin.1 din Codul d e procedură penală, a dispus ca, pe durata întreruperii executării pedepsei, condamnata să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului D, decât dacă este cazul să urmeze îngrijire și tratament medical la o instituție medicală din altă parte a țării;
b) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată sau la secția de poliție în raza căreia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de acea secție de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art.455 în referire la art.4531alin.2 lit.f din Codul d e procedură penală, a dispus ca, pe durata întreruperii executării pedepsei, condamnata să respecte și obligația de a nu exercita profesia, meseria și respectiv de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2008, condamnata (fiica lui și, născută la data de 19 septembrie 1952 în municipiul P, județul P, CNP -, cu domiciliul în municipiul C,-,.24,.5,.19, județul D) a solicitat întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea, fără a indica vreun temei juridic.
În fapt, condamnata a arătat că dorește întreruperea executării pedepsei închisorii pentru că este foarte bolnavă.
În susținerea celor afirmate, condamnata a atașat un referat medical întocmit la data de 13 octombrie 2008 de către dr. (medic primar boli interne) din cadrul Penitenciarului Spital B -Jilava.
Cu adresa nr.N2/-/13.10.2008, locul de deținere ( Penitenciarul Spital B -Jilava) a înaintat copii de pe nr.1580/13.11.2007 emis de Judecătoria Sectorului 6 B în baza Sentinței penale nr.729/25.10.2007 (definitivă prin neapelare) și respectiv de pe nr.87/2006/03.04.2007 emis de Tribunalul Vrancea în baza Sentinței penale nr.82/13.03.2006 (desființată în parte prin Decizia penală nr.149/A/01.06.2006 a Curții de Apel Galați, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1784/R/30.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), ambele vizând-o pe condamnata.
La primul termen de judecată din data de 07 noiembrie 2008, la întrebarea Tribunalului, condamnata a precizat că, prin petiția sa, solicită întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea, înțelegând să renunțe la cererea de amânare a executării pedepsei închisorii, aplicată prin Sentința penală nr.729/25.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 6
La solicitarea apărătorului din oficiu al condamnatei, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, având ca obiectiv stabilirea afecțiunilor de care suferă condamnata, dacă acestea pot fi sau nu tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și dacă o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Raportul de primă expertiză medico-legală nr.A1/13.453/2008 din data de 18 februarie 2009, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Minovici ca urmare a examinării condamnatei, a concluzionat următoarele:
"Numita prezintă diagnosticul:
1. mamar stâng operat (sectorectomie), cu metastază pulmonară, în curs de chimioterapie. secundară.
2. Diabet zaharat tip II insulinonecesitant, complicat (retinopatie).
3. OS: cataractă patologică matură, cu indicație chirurgicală. OD: pseudofakie de CA. diabetică neproliferativă. AO: astigmatism hipermetropic.
Patologia gravă pe care o prezintă sus-numita necesită supraveghere medicală și tratament de strictă specialitate, oncologie, care nu se pot realiza în cadrul rețelei sanitare a, ci numai prin internare într-o clinică cu profil oncologie, aparținând Ministerului Sănătății, pe o perioadă de 3 (trei) luni, timp în care se va afla în imposibilitatea executării pedepsei".
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că, potrivit art.455 în referire la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se întrerupe până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.
Raportându-se la aceste dispoziții legale, Tribunalul a constatat, în primul rând, că, prin mijlocul de probă cerut de lege (respectiv expertiza medico-legală), condamnata a dovedit că, actualmente, suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, esențială fiind concluzia raportului anterior menționat, în sensul că aceasta necesită supraveghere medicală și tratament de strictă specialitate, care nu se pot realiza în cadrul rețelei sanitare a, ci numai prin internare într-o clinică de profil oncologic aparținând Ministerului Sănătății, pe o perioadă de 3 luni.
Tribunalul a observat că a confirmat, prin raportul de expertiză medico-Iegală întocmit, diagnosticul stabilit de către medicul din penitenciar în referatul medical depus și el în probațiune ("1. neo mamar stâng operat, metastază pulmonară în curs de chimioterapie; 2. diabet zaharat insulinonecesitant cu control slab; 3. cataractă matură OS").
În al doilea rând, Tribunalul a apreciat că întreruperea executării pedepsei închisorii și lăsarea în libertate a condamnatei nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Tribunalul a considerat că, în lipsa unei definiții legale a" pericolului concret pentru ordinea publică", acesta trebuie examinat în raport cu ansamblul circumstanțelor reale și personale ce descriu cauza.
În speță, Tribunalul a constatat că petenta a fost condamnată la pedeapsa de 16 ani închisoare prin Sentința penală nr.82/2006 a Tribunalului Vrancea pentru că, în perioada martie - octombrie 2005, folosindu-se de două societăți comerciale înmatriculate în județul V, a înșelat 8 societăți comerciale cu suma totală de 3.415.000.000 ROL, prin emiterea unor CEC-uri fără acoperire și a declarat fictiv sediile a două societăți, în vederea sustragerii de la efectuarea de către organele statului a verificărilor financiare-fiscale, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 4 și 5 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal și respectiv evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
De asemenea, aceeași petentă a mai fost condamnată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.729/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, tot pentru o infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 4 din Codul penal, dispunându-se contopirea cu pedepsele închisorii pronunțate de alte instanțe judecătorești, cele mai multe pentru infracțiuni de înșelăciune.
Tribunalul a observat astfel "specializare" a condamnatei în comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, preponderent infracțiuni de înșelăciune.
A constatat totodată că, prin Sentința penală nr.82/2006 a Tribunalului Vrancea, condamnatei i-a fost interzis dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din Codul penal, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale, conform art.65 din Codul penal.
În acest context, Tribunalul a considerat că pericolul de a săvârși noi infracțiuni poate fi îndepărtat prin impunerea pentru condamnată, în condițiile legii, a obligației de a nu exercita profesia, meseria și de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a comis faptele, chiar dacă însăși fișa de cazier judiciar a acesteia, prin mențiunile pe care le conține, exclude propriu-zis posibilitatea ca persoana în discuție să mai obțină avizele cerute de lege pentru a exercita funcțiile de administrator, cenzor sau altele asemenea.
În privința circumstanțelor personale ale condamnatei, Tribunalul a observat vârsta acesteia (56 de ani), precum și starea sa de sănătate foarte precară, referatul medicului din penitenciar relevând o evoluție nefavorabilă a bolii, cu un pronostic rezervat, considerând că și ele susțin opinia că lăsarea în libertate a condamnatei nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.455 în referire la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, Tribunalul a considerat întemeiată cererea de întrerupere, pe o perioadă de 3 luni, a executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată condamnatei prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea, dispunând în consecință punerea în libertate a acesteia de sub puterea nr.87/2006/03.04.2007 emis de aceeași instanță, cu impunerea respectării tuturor obligațiilor menționate în art.455 în referire la art.4531alin.1 din Codul d e procedură penală, dar și a obligației reglementate de art.455 în referire la art.4531alin.2 lit.f din Codul d e procedură penală, respectiv aceea de a nu exercita profesia, meseria și de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
Împotriva sentinței Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(la data de 09 martie 2009)condamnata, care, în cuprinsul motivele scrise (fila 3), susținute și cu ocazia dezbaterilor, a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, exclusiv sub aspectul omisiunii de a se dispune întreruperea executării și cu privire la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.729/2007 a Judecătoriei Sectorului 6
Recursul condamnatei a fost înaintat de către instanța de fond acestei Curți la data de 30 martie 2009.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivul invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Condamnata execută în prezent două pedepse privative de libertate, astfel:
pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea, în baza căreia a fost emis Î nr.87/2006 din data de 03.04.2007, pedeapsă supusă executării în perioada25 august 2008 - 24 august 2024;
pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.729/25.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, în baza căreia a fost emis Î nr.1580/2007 din data de 13.11.2007, pedeapsă supusă executării în perioada25 august 2024 - 22 februarie 2031.
În mod logic, măsura întreruperii executării, dispusă prin sentința recurată pe temeiul dispozițiilor art.455 în referire la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală și necontestată de Parchet, trebuie să se refere la ambele pedepse supuse executării, întrucât, numai în acest mod, ea își poate atinge scopul legal, respectiv punerea temporară în libertate a condamnatei, pentru a beneficia de tratament medical într-o unitate specializată a Ministerului Sănătății, în condițiile imposibilității realizării tratamentului respectiv în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, astfel cum a concluzionat Raportul de primă expertiză medico-legală nr.A1/13.453/2008 din data de 18 februarie 2009, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Minovici (fila 27, dosar de fond).
Dispunerea întreruperii executării numai cu privire la una dintre cele două pedepse lipsește practic măsura respectivă de orice efect, în condițiile în care cealaltă pedeapsă rămâne în continuare supusă executării, fapt în mod evident inadmisibil, întrucât nu este de conceput ca,ab initio, o hotărâre judecătorească să nu producă efecte juridice.
În considerarea acestui aspect, împrejurarea că, până în prezent, nu a fost realizată - la cerere sau din oficiu - contopirea pedepselor, deși infracțiunile pentru care au fost aplicate par a fi concurente, cu consecința executării succesive, cel puțin momentan, a acestora, nu poate împiedica întreruperea executării ambelor pedepse, întrucât, în caz contrar, ar însemna aop riva în fapt pe persoana condamnată de un beneficiu pe care, printr-o hotărâre necontestată sub acest aspect, chiar instanța de fond i l-a acordat, constatând motivat că sunt îndeplinite, în ceea ce o privește, toate condițiile legale care o îndreptățesc la acordarea lui.
Curtea mai constată, contrar argumentului susținut de reprezentantul Parchetului în combaterea recursului dedus judecății sale, că Tribunalul București (în a cărui rază teritorială se afla locul de deținere al condamnatei la data formulării cererii - Penitenciarul Spital Jilava) era instanța competentă material a dispune asupra întreruperii executării ambelor pedepse, inclusiv a celei aplicate de către Judecătoria Sectorului 6 B, având în vedere că, pentru motivele anterior expuse, pe de o parte, o astfel de măsură, pentru a produce într-adevăr efecte, trebuie pronunțată simultan cu privire la toate pedepsele supuse executării, iar, pe de altă parte, pedeapsa ce este executată în prezent este cea aplicată de către Tribunalul Vrancea.
În mod corespunzător, și această C este competentă a se pronunța în recurs asupra cererii de întrerupere a executării ambelor pedepse aplicate condamnatei.
În sfârșit, Curtea constată ca fiind lipsită de orice relevanță juridică împrejurarea că, în fața primei instanțe, la termenul din data de 07 noiembrie 2008, condamnata a precizat oral că"renunță la cererea de amânare a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr.729/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B"(fila 11, dosar de fond), având în vedere următoarele motive:
În primul rând, în speță, nu se poate vorbi în mod legal de"amânarea"executării pedepsei respective - chiar dacă, potrivit evidențelor administrative ale locului de deținere, aceasta urmează a fi executată în viitor, după încetarea executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr.82/2006 a Tribunalului Vrancea - câtă vreme condamnata este în prezent privată de libertate, situație premisă ce face aplicabilă exclusiv instituția"întreruperii"executării pedepsei.
În al doilea rând, renunțarea sau retragerea cererii deduse judecății, având un obiect unic și indivizibil, respectiv întreruperea temporară a executării pedepselor privative de libertate, nu putea opera, în mod legal, decât cu privire la toate pedepsele supuse executării, iar nu doar cu privire la una dintre aceste pedepse.
În al treilea rând, însăși instanța de fond, deși a consemnat precizarea orală a condamnatei în încheierea de la termenul anterior menționat, nu s-a pronunțat vreodată asupra ei, nedispunând, nici pe parcursul judecății, nici prin sentința recurată, vreo soluție cu privire la aceasta.
Față de toate aceste considerente, reținând în aceleași timp că soluția de admitere a cererii adresate primei instanțe nu a fost contestată pe fondul său iar, din oficiu, se constată că aceasta este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art.455 în referire la art.453 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de condamnata, va casa în parte sentința penală atacată și, rejudecând cauza în fond, va dispune întreruperea executării, pe o perioadă de 3 luni, cu privire la ambele pedepse aplicate acesteia și, totodată, punerea ei în libertate de sub puterea ambelor emise pe numele său.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, inclusiv cele privitoare la obligațiile impuse condamnatei pe durata întreruperii executării pedepselor, constatând că acestea sunt legale și temeinice, neexistând motive pentru a fi casate.
În temeiul art.192 alin.3 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a condamnatei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnata împotriva Sentinței penale nr.229/F din data de 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
Dispune întreruperea executării pedepselor de 16 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.82/13.03.2006 a Tribunalului Vrancea și respectiv de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.729/25.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data punerii în libertate.
Dispune punerea în libertate a condamnatei de sub puterea Î nr.87/2006 din data de 03.04.2007 emis de Tribunalul Vrancea și Î nr.1580/2007 din data de 13.11.2007 emis de Judecătoria Sectorului 6
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 22.04.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
