Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(757/2009)
ÎNCHEIERE NR. 101R
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 31.03.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/06.04.2009, atașată ala fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 38514alin.11pr. pen. Curtea a procedat la ascultarea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu desemnat pentru recurentul-inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință respingerea propunerea parchetului și cercetarea inculpatului în stare de libertate, întrucât din probele administrate până la acest moment nu s-a conturat concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Mai mult decât atât, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită în temeiul art. 38515lit. b pr. pen. respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, considerând că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice în sensul art. 143. pr. pen. Relevante în acest sens declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor ascultați în cauză, înscrisuri, procese-verbale de percheziții domiciliare și în sistem informatic, date de trafic internațional.
De asemenea, apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. b, e și f pr. pen. astfel că lăsat în libertate acesta ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și a martorilor, având în vedere că acesta a încercat să facă înțelegeri frauduloase cu acestea pentru schimbarea declarațiilor și părăsirea localității pentru a nu fi ascultate.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr. pen. apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere și gradul crescut de pericol social al faptelor săvârșite, perioada lungă de timp pe parcursul căreia s-a derulat activitatea infracțională și numărul mare de părți vătămate.
Deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta a săvârșit fapte grave și există riscul ca lăsat în libertate să continue activitatea infracțională pentru a-și asigura existența
Recurentul-inculpat,având cuvântul, arată că este nevinovat și solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 6 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în baza art. 149 pr. pen. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Ialomița.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.03.1965, CNP -, în prezent deținut în Arestul I, pe o durată de 29 zile, de la 31.03.2009 până la 28.04.2009.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pentru inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că în cauză există probe certe care îl indică pe inculpat ca autor al infracțiunii de trafic de persoane și de minori.
Din coroborarea acestora reiese că în perioada 2008-2009, inculpatul împreună cu învinuita a recrutat pe minora, abuzând de autoritatea lor și de situația de vulnerabilitate a victimei (de ordin social, economic, fizic și mai ales intelectual), în scopul exploatării sexuale a victimei - determinarea la practicarea prostituției, faptă ce constituie infracțiunea de trafic de persoane (minori). La începutul anului 2008 recrutat pe persoana majoră în scopul exploatării sexuale - determinarea la practicarea prostituției, abuzând de autoritatea sa și de situația de vulnerabilitate a victimei (de ordin social, economic, fizic și mai ales intelectual) și recrutarea în același an a minorei în scopul exploatării sexuale - determinarea la practicarea prostituției. FS-a apreciat că faptele săvârșite constituie infracțiunile de trafic de
persoane și de minori, prev. art. 13 alin. 1, 2, 3 teza a II-a raportat la art. 12 alin.1
lit. a, art. 12 alin. 1 și art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001.
Cât privește cazurile de la art. 148. pr. pen. în care se poate lua măsura arestării preventive, s-a apreciat că în speță sunt incidente situațiile prev. de art. 148 lit. b, e, f pr. pen.
S-a arătat că în cauză există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților civile și, a exercitat presiuni asupra acelorași părți civile și a încercat să facă înțelegeri frauduloase cu acestea pentru schimbarea declarațiilor și părăsirea localității în scopul împiedicării ascultării lor.
Recrutarea unor persoane majore și minore în scopul exploatării sexuale prin determinarea la practicarea prostituției, sunt elemente de fapt și de drept în aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, inculpatul a săvârșit infracțiuni care prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, tribunalul a apreciat că din materialul probator administrat până în prezent au rezultat probe, care au demonstrat pericolul reprezentat de inculpat, astfel că propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Ialomița este întemeiată, impunându-se, deci, protejarea societății față de astfel de fapte comise asupra minorilor și asupra majorilor.
S-a arătat că rezultă comiterea infracțiunilor de către inculpat din declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție domiciliare și în sistem informatic și procesele verbale de redare în formă scrisă, ale convorbiri telefonice interceptate și înregistrate.
Pe de altă parte, deși detenția preventivă reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție, acceptată de art. 6 paragraful 2. în cazul de față arestarea preventivă s-a impus atât pentru prezervarea ordinii de drept cât și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, așa cum prevede art. 136 alin.1 și 8 pr. pen.
Măsura arestării preventive în cazul inculpatului este în acord cu jurisprudența întrucât respectă normele de fond și de formă prevăzute de legislația națională, dar și scopul esențial al art. 5 paragraf 1 lit.c
Sunt considerațiuni pentru care s-a apreciat că propunerea de arestare preventivă a inculpatului este întemeiată și se impune pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a solicitat punerea în libertate întrucât din probele administrate până la acest moment nu s-a conturat concluzia că se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și, mai mult decât atât, nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, la acest moment nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului, care este atributul exclusiv al instanței investite cu soluționarea fondului cauzei, ci se analizează existența indiciilor temeinice și a probelor din care ar rezulta comiterea sau nu de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și incidența vreunui temei din cele prevăzute în art. 148 pr. pen.
Cu privire la primul aspect, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție domiciliare și în sistem informatic și procesele verbale de redare în formă scrisă, ale convorbiri telefonice interceptate și înregistrate.
Totodată, din declarațiile părților vătămate și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților civile și, a exercitat presiuni asupra acelorași părți civile și a încercat să facă înțelegeri frauduloase cu acestea pentru schimbarea declarațiilor și părăsirea localității în scopul împiedicării ascultării lor, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. b și pr. pen.
De asemenea, față de natura infracțiunilor comise, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, vârsta părților vătămate și urmările produse prin faptele inculpatului, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Este de remarcat că inculpatul a recrutat părțile vătămate, unele dintre acestea minore, abuzând de autoritatea sa și de situația de vulnerabilitate a acestora de ordin social, economic, fizic și mai ales intelectual. Mai mult, inculpatul nu presta nici o activitate utilă societății, asigurându-și mijloacele de trai din exploatarea părților vătămate.
Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate constitui un motiv singular pentru punerea sa în libertate.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, luarea măsurii arestării preventive asigurând buna desfășurare a procesului penal în continuare.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 20.04.2009
Dact./ 2 ex.
- jud.
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Silvia Cerbu
