Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art. 209 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 1

Ședința publică din 6 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta

JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea recursului formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 199 A din data de 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat.

Procedura de citare este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care inculpatul, prin intermediul apărătorului, depune la dosar un memoriu în care sunt precizate câteva aspecte în circumstanțiere, privind situația lui familială, însoțit de acte medicale privind afecțiunile celor doi copii pe care îi are în întreținerea sa.

Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.

În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior, iar motivul de recurs vizează cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constă recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru inculpatul recurent, precizează că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.199 A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, sub aspectul laturii penale, în sensul reindividualizării pedepsei la care a fost condamnat, raportat la gravitatea și pericolul social al faptelor care au fost reținute în sarcina sa de către instanța de apel. Solicită de asemenea reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74 Cod penal referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, care invocă situația sa familială gravă, fiind unicul întreținător al celor doi copii, care suferă de afecțiuni medicale așa cum au fost menționate în actele medicale depuse la acest termen. Solicită să ia în considerare faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă și chiar dacă în faza inițială, la instanța de fond, a avut o poziție procesuală oscilantă, la instanța de apel acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat. Deși inculpatul este recidivist, apreciază că, pentru infracțiunile săvârșite și prev. de art. 208 și 192 Cod penal, pedeapsa aplicată este prea mare, sens în care solicită admiterea recursului sub toate aspectele vizate prin cererea de recurs și prin concluziile prezentate oral în fața instanței. În ceea ce privește starea de arest, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri la judecata pe fond, sens în care solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, revocarea acestei măsuri fiind mult mai eficientă.

Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat împotriva deciziei penale pronunțate de către Tribunalul Botoșani. Arată că instanțele de fond și apel au apreciat în mod corect cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, avându-se în vedere modalitățile de săvârșire a actelor materiale a infracțiunii continuate de furt calificat, respectiv violare de domiciliu și numărul părților vătămate care este foarte mare. Deși luate separat aceste acte materiale sunt de o gravitate relativ redusă, apreciază că se impune privarea de libertate a inculpatului. Pentru aceste motive, pune concluzii de menținere a stării de arest preventiv și deducerea în continuare a perioadei arestării preventive de la data de 12 noiembrie 2009 la zi, apreciind că nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei, nici înlăturarea sporului care a fost aplicat inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că are în întreținere doi copii minori, dintre care unul este bolnav de inimă, este unic întreținător de familie, regretă faptele și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin rechizitorul Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi nr. din 2 iunie 2009 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de art.208, 209 și respectiv art.192 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada octombrie 2008 - mai 2009 a comis mai multe infracțiuni de furt și violare de domiciliu, pe raza unor localități din județul

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Dorohoi, prin sentința penală nr. 995 din 27 august 2009, l-a condamnat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 23 martie 1972, în mun. D, Jud. B, cu domiciliul în satul și comuna, Jud. B, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Botoșani, carte știe 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, are doi copii minori, cu antecedente penale, recidivist, CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind - și ) la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind - - și ) la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal ( părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal ( părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal, (părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind și ) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal (parte vătămată fiind ) la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal (parte vătămată fiind ) la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind - și ) la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal (părți vătămate fiind - și ) la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal (parte vătămată - ) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal (parte vătămată fiind - ) la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare;

- art.192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal ( părți vătămate fiind, și ) la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare;

- art.208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2, art.42 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal ( părți vătămate fiind, și ) la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a și 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare care a fost sporită la 5 ani închisoare, pedeapsă din care s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 09 mai 2009 și s-a menținut starea de arest a acestuia pe o durată de 60 de zile începând cu data pronunțării sentinței.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, următoarelor părți civile: - - - suma de 500 lei, - suma de 700 lei, - suma de 200 lei, - suma de 1050 lei, respingându-i pretențiile privind daunele morale, - - suma de 750 lei, - - suma de 500 lei, - suma de 150 lei, - suma de 400 lei, - suma de 250 lei, - suma de 200 lei și - suma de 200 lei despăgubiri civile.

S-a constatat că au fost recuperate prejudiciile produse părților vătămate, și. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 10 martie 2004, inculpatul iaf ost liberat condiționat din penitenciar și și-a stabilit domiciliu în casa părintească din satul, comuna, jud. În anul 2009 și-a cumpărat un autoturism marca de culoare gri și neavând loc de muncă și nici alte posibilități de venituri a recurs la comiterea unor infracțiuni de genul furturilor de păsări, deplasându-se dintr-o localitatea în alta cu mașina cumpărată.

Astfel în perioada octombrie 2008 - mai 2009 inculpatul a comis mai multe infracțiuni de furt și violare de domiciliu, după cum urmează:

1. În noaptea de 14/15 octombrie 2008 inculpatul s-a hotărât să sustragă păsări de la diferite persoane și în acest scop s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală în satul, din comuna, jud. După ce a lăsat mașina pe un drum lateral de la marginea satului, s-a deplasat pe jos și a pătruns pe porțile de acces în curțile părților vătămate - - și, fără acordul acestora, iar dintr-o magazie a lui - -, ce nu era asigurată, a sustras un și 9 găini, în valoare de 200 lei, pe care le-a pus într-un sac de rafie, după care din cotețul de păsări a lui a sustras 10 păsări, în valoare de 250 lei, pe care le-a pus tot în sac. Ulterior inculpatul s-a deplasat în municipiului D și a vândut aceste păsări unor persoane necunoscute.

2. În noaptea de 24/25 martie 2009 inculpatul s-a deplasat din nou cu autoturismul, de data aceasta pe raza satului, din comuna, jud. B, și după ce a parcat mașina într-un loc de unde să nu fie observată de trecători, a pătruns în curțile părților vătămate și, iar apoi în poiețile neasigurate, de unde a sustras 12 păsări, în valoare 300 lei și respectiv 8 păsări, în valoare de 200, pe care le-a pus într-un sac, ulterior vânzându-le în municipiului D numitului.

3. În noaptea de 25/26 martie 2009 a plecat din nou de acasă cu mașina proprietate personală la locuința părții vătămate din satul -, unde mai fusese și în luna octombrie 2008. După ce a pătruns pe poartă fără nici un drept în curtea părții vătămate, s-a deplasat la poiata cu păsări și din interior a sustras 4 găini, 2 și 3 curci, în valoare de 200 lei, pe care le-a pus într-un sac. mai târziu în aceiași noapte inculpatul a intrat și în curtea părții vătămate din aceiași localitate și dintr-o poiată a sustras 2 și 7 găini, în valoare de 200 lei, toate păsările fiind vândute în municipiului B unor persoane necunoscute.

4. În noaptea de 27/28 martie 2009 inculpatul s-a deplasat cu mașina proprietate personală pe raza localității, din comuna, jud. B pentru a sustrage păsări. Mașina a fost parcată pe drum izolat la marginea satului și deplasarea s-a făcut pe jos până la locuințele părților vătămate și. După ce a intrat fără nici un drept în curțile locuințelor, dintr-un grajd a lui a sustras 7 găini, în valoare de 200 lei, iar din poiata lui, 6 găini și 2 curci, în valoare de 400 lei. A doua zi păsările sustrase au fost vândute în municipiului D, o parte din acestea fiind cumpărate de numitul.

5. În noaptea de 11/12 aprilie 2009 inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate din comuna, jud. B și dintr-un grajd a sustras 33 păsări, în valoare de 1050 lei, pe care le-a pus în saci de rafie și le-a încărcat în portbagajul mașinii sale. În momentul când se pregătea să plece cu mașina a intrat cu o din spate într-un șanț avariind spoilerul care s-a deformat și a crăpat. Aceste păsări au fost vândute în municipiului D, o parte lui, iar restul unor persoane necunoscute.

6. În noaptea de 5/6 mai 2009 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul în satul din comuna și după ce a parcat mașina, a pătruns fără drept în curțile părților vătămate - și. Dintr-o poiată a lui - a sustras 19 păsări, în valoare de 750 lei, iar dintr-o poiată a lui 6 păsări, în valoare de 150 lei. A doua zi, în municipiului D aceste păsări au fost vândute unor persoane necunoscute.

7. În noaptea de 7/8 mai 2009 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală în cartierul din mun. D cu intenția de a sustrage păsări pentru a face rost de bani. După ce a parcat mașina într-un loc mai retras, s-a deplasat de jos la locuința părții vătămate -, a intrat în curte pe poartă, fără nici un drept și dintr-o anexă a sustras 12 găini și un, în valoare de 400 lei. A doua zi a vândut aceste păsări în municipiului D unor persoane necunoscute.

8. În noaptea de 8/9 mai 2009 inculpatul s-a deplasat, împreună cu cumnatul său, cu autoturismul în comuna, jud. B cu intenția de a sustrage păsări. Când a ajuns în această localitate a lăsat mașina pe un drum lateral și i-a spus lui să-l aștepte acolo, întrucât are ceva de luat de la locuința unei persoane. După ce s-a despărțit de, inculpatul a pătruns fără drept în curțile părților vătămate, și și din cotețele acestora a sustras în total 23 de păsări - 2 și 8 găini, în valoare de 500 lei de la, 6 găini și un, în valoare de 350 lei de la și 6 găini, în valoare de 300 lei de la. sustrase au fost în mașină în niște sacoșe din rafie, iar apoi inculpatul, împreună cu cumnatul său, a pornit spre municipiul D cu intenția de a le vinde, însă pe raza comunei a fost oprit de către un echipaj al poliție, ocazie cu care au fost găsite păsările sustrase.

Pe baza probatoriului administrat, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice, procesele-verbale de reconstituire, declarațiile părților vătămate și ale martorilor -, -, G -, -, și a, precum și pe baza declarațiilor inculpatului, prima instanță a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea a opt infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și a opt infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal și a procedat la condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și persoana inculpatului, care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod penal, raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1668 din 20 iunie 2002 a Judecătoriei Vasului.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a luat act că o parte din păsările sustrase au fost restituite părților vătămate, inculpatul fiind obligat să despăgubească celelalte părți vătămate cu contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituire.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 4 septembrie 2009 a declarat apel inculpatul care, invocând motive de netemeinicie, a solicitat reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, întrucât are doi copii minori împreună cu concubina sa de care nu are cine se ocupa pe perioada cât el este în detenție.

Prin decizia penală nr.199A din data de 12 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșania respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul și a menținut starea de arest a acestuia, adaugând la perioada arestării preventive timpul scurs de la pronunțarea sentinței la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunilor cu care a fost sesizată.

S-a mai arătat că în ciuda unei poziții procesuale oscilante în fața primei instanțe, fiind audiat în apel, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost judecat și condamnat de către instanța de fond.

În raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, cuantumul prejudiciilor, cât și persona inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa de cinci ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul întinderii, cât și al modalității de executare. S-a precizat că deși prejudiciile cauzate părților vătămate prin furtul unor păsări sunt relativ modice, este de observat că inculpatul are în antecedentele penale nu mai puțin de opt condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură (a se vedea fișa de cazier judiciar, filele 175 - 176 dosar urmărire penală).

În raport de ultima condamnare, de trei ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 1668/20 iunie 2002 a Judecătoriei Vaslui, s-a reținut că inculpatul a comis fapta din prezenta cauză în condițiile stării de recidivă post condamnatorii prev. de art. 37 lit. b Cod penal, astfel încât în procesul de individualizare judecătorească a pedepsei, în mod judicios i s-au aplicat acestuia pedepse peste miniul special prevăzut de lege.

S-a mai arătat că nu s-au făcut nici un fel de probe în cauză cu privire la susținerile inculpatului, în sensul că ar avea în întreținere doi copii minori, însă chiar dacă acest motiv de apel ar fi real, s-a apreciat că ar fi mai indicat ca în procesul de creștere și educare ala acestor copii să nu intervină și influența tatălui, dată fiind conduita sa anterioară, cât și persistența infracțională

Pentru considerente arătate mai sus instanța de apel a apreciat că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul declarat de către inculpat.

În conformitate cu disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a adăugat la pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la pronunțarea sentinței la zi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia, dar și a sentinței pronunțate de prima instanță și redozarea pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, cu consecințele prev. de art.76 Cod penal, în sensul coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii.

În motivare, inculpatul a reiterat aceleași aspecte ca cele invocate în fața instanței de apel, respectiv că a avut o poziție procesuală corectă, recunoscând și regretând faptele comise, dar și că are o situație familială și materială deosebită, fiind singurul întreținător al celor doi copii minori pe care îi are în întreținere, din care unul suferă de afecțiuni grave la inimă, aspecte ce impun, din punctul său de vedere, redozarea pedepselor aplicate.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală - în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.

Rezultă din materialul probator că în perioada octombrie 2008 - mai 2009, inculpatul a comis 8 infracțiuni de sustragere - parte din ele fiind alcătuite din două acte materiale de sustragere săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale - în concurs real cu 8 infracțiuni de violare de domiciliu - parte din ele fiind alcătuite din două acte materiale de acest gen săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale -, respectiv că la date diferite, pe timp de noapte, acesta a pătruns, fără drept, în curțile imobilelor părților vătămate menționate în actul de sesizare, cît și în hotărârile atacate, și din anexele cărora a sustras mai multe păsări (167 de păsări), pe care le-a transportat cu autoturismul proprietate personală și le-a comercializat în din municipiul D, cauzând astfel prejudiciile indicate de proprietari, parte din ele recuperate prin restituire, activitatea sa infracțională fiind stopată la data de 9 mai 2009 de către organele de poliție la un control de rutină.

Această situație de fapt a fost dovedită cu procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice, procesele-verbale de reconstituire, declarațiile părților vătămate și ale martorilor -, -, G -, -, și a, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în apel.

Inculpatul nu faptele comise, însă consideră că raportat la valoarea relativ redusă a pagubelor cauzate și la gradul de pericol social al infracțiunilor comise, pedepsele aplicate sunt prea severe.

Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal, astfel că nu se impune redozarea acestora, în sensul coborârii lor către minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii sau sub acest minim, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal, considerate de inculpat în apărare ca pledând în favoarea sa.

În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.

În aceeași măsură, instanța de recurs a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.

Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse s-au care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.

Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.

În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, raportându-ne la speța de față, Curtea reține că, deși inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor puse în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, poziției procesuale corecte adoptată pe parcursul procesului penal, nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.

De altfel, comportarea sinceră a inculpatului a fost valorificată de prima instanță la nivelul dozării pedepselor aplicate, acestea fiind orientate, așa cum s-a arătat către nivelul minimului special, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situează între 3-15 ani pentru infracțiunea de furt calificat și 2-7 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu pe timp de noapte.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta are în întreținere doi copii minori, din care unul prezintă afecțiuni grave de sănătate, dar și că recurentul dă dovadă de perseverență în activitatea infracțională, el având în antecedentele penale nu mai puțin de opt condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, fiind condamnat ultima dată, astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la filele 175 - 176 ds., prin sentința penală nr. 1668 din 20 iunie 2002 a Judecătoriei Vasului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, fiind eliberat la data de 10 martie 2004, situație juridică care a și atras aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, privind starea de recidivă postexecutorie. În atare situație, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a organelor în drept ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului, impresia că poate persista în activitatea ilicită, în condițiile în care, acesta nu a înțeles să-și corijeze comportamentul ignorând în continuare valorile fundamentale ocrotite de lege, prin normele dreptului penal și procesual penal și avertismentele ferme date de societate, prin instanța de judecată, dovedind în acest mod lipsă de efect educativ a pedepsei anterior aplicate.

Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.

Analizând cererea de revocare a măsurii arestării preventive luată față de inculpat în raport de prevederile ce reglementează această instituție și de susținerile celui în cauză, prin apărătorul desemnat din oficiu, vizând faptul că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea unei astfel de măsuri, instanța consideră că aceasta este nefondată, așa încât urmează a fi respinsă ca atare.

Punctul de vedere exprimat se fundamentează pe o argumentație juridică ce are o susținere atât sub aspectul faptic cât și sub aspect judiciar, după cum urmează:

Conform art. 139 al. 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive se dispune atunci când, această măsură privativă de libertate a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei, fie la cererea învinuitului sau inculpatului sau din oficiu. Inexistența vreunui temei care să justifice menținerea în continuare a măsuri preventive este supusă aprecierii organului în fața căruia se află cauza care trebuie să constate dispariția temeiului pentru care a fost luată măsura preventivă, dar și lipsa oricărui alt temei prevăzut în art. 148 Cod procedură penală.

Ori, Curtea consideră că nu se impune a se da eficiență juridică prevederilor ce dau conținut al. 2 al textului de lege, considerând că măsura privativă de libertate sub incidența căreia se află inculpatul s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Cum de la data emiterii mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului, până la acest moment, nu au intervenit elemente noi de natură a crea convingerea că temeiurile care au impus luarea măsurii privative de libertate au încetat ori că măsura în discuție a fost luată cu încălcarea normelor de drept, cererea de revocare formulată în numele său, apare ca nefondată, astfel că urmează a se dispune în consecință.

În baza art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12.11.2009 la zi.

Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 199A pronunțată la data de 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Botoșani.

Respinge cererea de revocare a arestării preventive ca nefondată.

Deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 12.11.2009 la zi.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa în contul S din fondurile avansate de Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnodact.

26.01.2010/3 ex.

Jud.fond: -

Jud.apel:

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Ghertner Ioan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava