Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 290 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din 6 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului formulat de către inculpata împotriva deciziei penale nr. 213 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales pentru inculpata recurentă, lipsă fiind aceasta și reprezentantul părții civile intimate.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar din partea apărătorului desemnat din oficiu, avocat, o cerere de acordare a onorariului parțial de 25% conform Protocolului încheiat între și
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpata recurentă, reiterează motivele de recurs prezentate în scris, precizând că, dacă sub aspectul laturii penale, Tribunalul Botoșani a pronunțat o sentință legală vis-a-vis de cea luată de Judecătoria Darabani, sub aspectul laturii civile însă, eroarea subzistă. Casa Județeană de Pensii s-a constituit parte civilă în dosarul de urmărire penală, trimis apoi la Judecătoria Darabani, împotriva persoanelor responsabile civilmente, respectiv beneficiarele sumelor încasate necuvenit, astfel că, făcându-se aplicarea legii pensiilor, s-a și trecut la recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat în mod nelegal de acestea. Inculpata a fost obligată de către Judecătoria Darabani la plata sumei de 23 000 lei către Casa Județeană de Pensii B, sumă stabilită ca urmare a expertizei efectuate la prima instanțe și cu privire la care inculpata s-a opus, întrucât nu i-a văzut utilitatea. Tribunalul Botoșani, constatând că o parte din această sumă s-a recuperat, a redus suma la 9000 lei. Prin urmare, apreciază că instanța ar trebui să acorde un termen de 3-4 luni pentru ca între timp Casa de Pensii B să își recupereze în totalitate suma. Altfel, continuând a obliga inculpata la plata sumei rămasă nerecuperată încă, dar în stadiul de recuperare de la persoanele direct beneficiare, s-ar crea pentru Casa de Pensii Boî mbogățire fără justă cauză. În această situație, numai în măsura în care de la persoana responsabilă civilmente nu s-ar mai putea recupera direct suma, ca urmare a creării acestei pagube printr-o faptă penală, casa de pensii ar putea pe calea unei acțiuni civile în regres, directe și netimbrabilă să se îndrepte cu acțiune împotriva inculpatei. În cauza de față, nu are nicio logică juridică obligarea inculpatei la acoperirea acestei sume, în paralel cu obligarea persoanelor responsabile civilmente, de la care se și rețin aceste sume. Apreciază că expertiza este inutilă și instanța de fond și-a exercitat rolul activ peste limite și într-un sens care nu este constructiv. Dispunând efectuarea acesteia, s-a creat în sarcina inculpatei obligarea la plata acestei expertize în cuantum de 18 milioane.
Reiterează solicitarea de la instanța de apel, respectiv exonerarea inculpatei de la plata acestei sume, cu atât mai mult cu cât efectuarea expertizei nici nu s-a cerut de parchet. Inculpata s-a opus efectuării acesteia, care echivalează cu obligarea ei la plata unei sume de bani, situație care o dezavantajează și nu lămurește nici cauza. Concluzionând, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul celor expuse mai sus. Solicită totodată exonerarea inculpatei de la plata sumei de 9 000 lei. Dacă instanța ar acorda încă un termen, s-ar putea solicita de la Casa de Pensii B stadiul actual al reținerilor și s-ar fi observat cu claritate că această sumă reținută de către instanța de apel este acum mai mică, întrucât între timp s-au făcut rețineri de la persoanele beneficiare. Nu are documente în acest sens, însă se poate aplica aceeași logică de la prima instanță care a obligat inculpata la plata sumei de 23 000 lei, iar la instanța de apel, ca urmare a răspunsului casei de pensii, au mai rămas de recuperat sume de bani de la 7-8 peroane de la care nu s-a reținut încă în totalitate sumele aferente. Dacă de la instanța de fond până la instanța de apel s-a recuperat din suma totală, de atunci și până în prezent este logic că aceasta a scăzut, cu atât mai mult cu cât Casa de Pensii a precizat că sumele reținute sunt în executare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată și menținerea deciziei pronunțată de către Tribunalul Botoșani, care a soluționat corect cauza atât sub aspectul laturii penale, cât și în ceea ce privește latura civilă. Față de împrejurarea că persoanele care au beneficiat de acele adeverințe emise în fals de către inculpată ar fi achitat prejudiciul cauzat părții civile sau o parte din prejudiciu, în primul rând nu există nicio dovadă în acest sens, iar în al doilea rând inculpata nu a solicitat acordarea unui termen pentru efectuarea unei adrese către partea civilă pentru a se stabili cuantumul sumei ce a rămas de recuperat din săvârșirea acestei infracțiuni. Faptul că recuperarea este în derulare nu împiedică cu nimic pronunțarea unei hotărâri la acest moment, pentru ca ulterior să se promoveze o acțiune civilă având ca temei îmbogățirea fără justă cauză a părții civile în situația în care aceasta și-a recuperat suma de bani de la celelalte părți.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 602/09.06.2009 a Judecătoriei Dorohoia fost condamnată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1, 42 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal.
I-a fost aplicată și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
Au fost suspendate atât executarea pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, conf. art. 81, 71 alin. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile Casa Județeană de Pensii B suma de 23.353 lei, reprezentând despăgubiri civile, iar statului suma de 1.839 lei, cheltuieli judiciare.
Prin aceeași sentință au fost desființate toate adeverințele eliberate în numele ""
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpata, în perioada 2003-2005 a întocmit un număr de 13 adeverințe prin care se atesta în mod nereal că persoanele nominalizate în acestea, în perioada 1991-1998, au lucrat în cadrul "" D, realizând venituri pentru care unitatea a constituit și virat contribuții de asigurări sociale, pe care le-a înmânat titularilor în scopul depunerii și calculării de către Casa Județeană de Pensii Bad repturilor de pensii.
Ca urmare a punerii în plată a unora dintre dosarele de pensie ce au avut ca bază de calcul adeverințe fictive, în cauză a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 19.606 lei.
Apelul declarat de inculpată împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 213 A/17 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, care a desființat-o în parte, în sensul reducerii pedepselor aplicate inculpatei de la 3 luni închisoare la o lună și respectiv, de la 3 ani la 1 an și 6 luni închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit b Cod penal, executarea pedepsei rezultante fiind suspendată condiționat pe timp de 3 ani și 6 luni.
A fost obligată inculpata să-i plătească părții civile Casa Județeană de Pensii B suma de 9.281 lei în loc de 23.353 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, referitor la latura penală, că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală în ce privește aplicarea disp.art. 81 Cod penal la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dar că, dată fiind conduita preinfracțională corectă a inculpatei, pot fi reținute în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, urmând ca, astfel, cele două pedepse să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu art. 76 lit. e Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de apel a reținut că, potrivit adresei nr. 27906/2009 a Casei Județene de Pensii B, de la data pronunțării sentinței apelate și până în prezent, prejudiciul cauzat acestei instituții s-a diminuat la 9.281 lei, ca urmare a recuperării diferențelor de la beneficiarii direcți.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, atâta timp cât partea civilă Casa Județeană de Pensii B face rețineri de la persoanele care au încasat necuvenit sumele respective, se impune înlăturarea dispoziției de obligare a recurentei la plata despăgubirilor către partea civilă, în caz contrar, aceasta urmând să se îmbogățească fără justă cauză.
În ce privește cheltuielile judiciare referitoare la onorariul expertului, la plata căruia a fost obligată de prima instanță (soluție menținută și în apel), inculpata arată că proba cu o expertiză contabilă nu a fost utilă cauzei, că la administrarea acestei probe s-a și opus, încât ar trebui exonerată de această obligație.
Criticile formulate se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală și sunt nefondate.
Astfel, potrivit disp. art. 14 Cod procedură civilă, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, acțiunea civilă care se exercită și se soluționează potrivit dispozițiilor legii civile putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 998 Cod civil, "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
În fine, potrivit dispozițiilor art. 1003 Cod civil, "Când delictul sau cvasi delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire".
Din cuprinsul textelor din legea civilă mai sus citate rezultă condițiile necesare pentru atragerea răspunderii civile a unei persoane, și anume: existența unei fapte cauzatoare de prejudiciu, vinovăția (chiar și sub forma neglijenței sau imprudenței -art. 999 Cod civil), existența unui prejudiciu, precum și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În speță, nu există nicio îndoială că inculpata, prin fapta sa de a întocmi în fals cele 13 adeverințe prin care atesta, în mod mincinos, că peroanele respective au realizat venituri la unitatea menționată, unitate care ar fi avut contribuții de asigurări sociale, a avut ca rezultat obținerea de către aceste persoane de la partea civilă a unor sume de bani necuvenite, prin aceeași faptă, inculpata făcându-se și complice la înșelarea părții civile.
Fiind date toate elementele răspunderii civile delictuale, era firesc ca inculpata să suporte consecințele faptelor sale și în plan civil.
Nu prezintă importanță faptul că partea civilă a demarat recuperarea sumelor de la persoanele beneficiare pe nedrept, aceasta putând, tot atât de bine, să recupereze debitul și de la inculpată, fiind vorba despre o răspundere solidară, chiar dacă respectivele persoane nu au fost cercetate și condamnate în dosarul de față.
Problema unei îmbogățiri fără just temei ar putea-o ridica inculpata, eventual, în faza de executare a hotărârii de față.
Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută, simpla opoziție a inculpatei la administrarea probei în cauză neputând constitui un motiv de a fi exonerată de la plata onorariului expertului, proba administrată, contrar susținerilor inculpatei, fiind necesară, utilă și pertinentă pentru stabilirea prejudiciului real cauzat părții civile, culpa procesuală care a atras răspunderea inculpatei și sub acest aspect aparținându-i în totalitate.
Față de cele expuse mai sus, și cum nici motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, ns. la data de 01.03.1948 în comuna, județul B, cu domiciliul în satul, comuna, județul B, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 213 A din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani ( nr. 602/09.06.2009 pronunțată de Judecătoria Darabani ).
Obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Dispune virarea sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu în contul S din fondurile avansate de Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
2ex/08.01.2010
Jud. fond:
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Ghertner Ioan
