Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 2
Ședința publică din 6 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de către inculpațiișiîmpotriva deciziei penale nr. 211 A din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat și avocat ales, pentru inculpatul, lipsă fiind acesta și partea civilă intimată.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul, căreia i-a încetat delegația din oficiu la prezentarea apărătorului ales, solicită acordarea unui onorariu parțial conform Protocolului încheiat între și
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursurile în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, precizează că nu s-a făcut o individualizare corectă a pedepsei, încălcându-se dispozițiile referitoare la individualizare, neținându-se cont de anumite circumstanțe personale și reale care conturează cadrul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Analizând dinamica acțiunilor care au format infracțiunea de tâlhărie se poate constata că instanța a dat o soluție surprinzătoare, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare, iar inculpatului de 7 ani închisoare, fără să facă considerații referitoare la departajarea acestora privind cuantumul pedepsei. Autorul inițial a fost, care în prima fază a lovit victima cu pumnii și picioarele, apoi cu o bucată de lemn, după care, la insistențele sale, inculpatul este rugat să coboare din atelaj. Deși acesta stătea inițial într-o poziție pasivă, ulterior a intervenit, lovind la rândul său victima cu pumnii și cu picioarele. Raportul de constatare medico-legală care se află la fila 34 din dosarul de urmărire penală evidențiază că partea vătămată a avut leziuni în zona feței și, deși nu are relevanță asupra infracțiunii de tâlhărie, ne putem da seama că inculpații au contribuit în mod egal la săvârșirea acestei fapte. Mai mult decât atât, instanța nu a motivat de ce pedeapsa aplicată lui este mai mare decât cea aplicată lui. Apreciază că sub acest aspect nu s-a făcut o individualizare corectă și, în cel mai rău caz, inculpații meritau o pedeapsă cel puțin egală sub aspectul participației la săvârșirea acestei infracțiuni. De asemenea, au existat circumstanțe personale care nu au fost luate în considerare în cazul inculpatului, și anume faptul că el a fot sincer în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea faptei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Chiar dacă acesta era recidivist, trebuiau luate în considerare circumstanțele personale favorabile acestuia și să i se aplice o pedeapsă mai mică. Concluzionând, solicită instanței să caseze hotărârile instanței de apel, respectiv recurs și să procedeze la o reindividualizare a pedepsei.
Avocat, pentru inculpatul, precizează că din probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești rezultă că situația de fapt care îl privește pe acesta este contradictorie. Martora, care se afla alături de partea vătămată la ora săvârșirii faptei, prin declarația dată în faza de urmărire penală prezintă amănunțit modul cum s-au desfășurat faptele. În fața instanței însă, la fila 88 dosar, aceasta declară că nici măcar nu-l cunoaște pe, nu a văzut ca partea vătămată să fi fost lovită, arătând totodată că are probleme cu vederea și nu poate distinge prea bine, mai ales că la ora săvârșirii faptei era întuneric. Astfel, se poate trage concluzia că aceasta a fost influențată în declarațiile date în fața organului de cercetare penală de către partea vătămată și fiica sa, concubina părții vătămate. În ce privește martora, declarațiile din faza de cercetare penală se contrazic cu declarațiile date în fața instanței. Aceasta inițial a arătat că partea vătămată a fost agresată de către numitul, iar în fața instanței a declarat că de fapt a fost cel care l-a agresat. Mai arată că partea vătămată a fost lovită cu un obiect din lemn în zona coastelor, fapt infirmat în totalitate de certificatul medico-legal aflat la fila 34 dosar, în care se menționează că aceasta prezenta leziuni doar în regiunea feței. Martora mai declară că a fost lovit de ambii inculpați, însă în fața instanței, în declarația aflată la fila 89 dosar, arată că doar inculpatul l-a lovit. Un alt aspect care ne duce la concluzia că martora nu relatează faptele așa cum s-au întâmplat și este influențată de legătura sa cu partea vătămată îl constituie și faptul că a declarat că la ora săvârșirii faptei mai erau de față și copiii acesteia, aspect infirmat de toți ceilalți martori și chiar de către partea vătămată.
În ceea ce o privește pe martora, aceasta nu l-a recunoscut în fața instanței pe, ci a precizat doar că a fost în bar în acea zi și la acea oră o persoană de etnie rromă. Prin urmare, din tot probatoriul administrat în fața instanței nu există niciun martor care să declare sau să susțină cele relatate de partea vătămată și concubina acesteia. Mai mult decât atât, martorii audiați în cauză, respectiv vânzătoarea de la bar și cea din magazin arată că nici nu-l cunosc pe inculpatul. Acesta, în prima fază când i s-a luat declarație, a recunoscut că doar el a lovit partea vătămată, însă ulterior și-a modificat declarația și a arătat că el nu a declarat așa ceva, iar ceea ce a declarat i-a fost impus de către organele de poliție.
Pe de altă parte, partea vătămată nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a-și susține pretențiile, precum și cele declarate în faza de urmărire penală. Declarațiile acesteia făcute în cadrul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și întâmplări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Trebuie avut în vedere atât subiectivismul concubinei părții vătămate, care dă dovadă de interes în cauză, cât și dispozițiile art. 65 și 75 Codul d e procedură penală ce prevăd că declarațiile părții vătămate ce are interes în cauză nu pot servi la aflarea adevărului decât coroborate cu fapte și întâmplări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, probe ce confirmă nevinovăția inculpatului. Acesta nu a fost văzut de către niciun martor audiat în fața instanței ca lovind partea vătămată și sustrăgând bunurile. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, precizează că acesta este cunoscut ca o persoană cinstită, un bun gospodar, lucru dovedit și de martorii în circumstanțiere audiați în fața instanței de fond, având în întreținere doi copii minori, fiind singurul întreținător al familiei și neavând antecedente penale. Condamnarea acestuia la 7 ani închisoare ar însemna atât privarea de libertate a acestuia, cât și privarea de la o viață echilibrată și liniștită a familiei acestuia, inclusiv a minorilor pe care îi are în întreținere. Apreciază că soluțiile date de instanța de fond, respectiv cea de apel sunt nelegale și netemeinice, fără a fi susținute de niciun fel de probe. Concluzionând, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 coroborat cu disp. art. 10 lit. c Cod procedură penală. În cazul în care instanța va constata în urma analizării probatoriului administrat în cauză că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, consideră că, față de circumstanțele personale amintite mai sus, precum și cele reale, se impune orientarea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a ambelor recursuri formulate de către inculpați și de menținere a hotărârilor pronunțate de către instanța de fond, respectiv cea de apel. Apreciază că în ceea ce privește vinovăția inculpaților, aceasta a fost pe deplin dovedită. Ambii au recunoscut săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală, recunoaștere care se coroborează, potrivit art. 75 Cod procedură penală, cu declarațiile părții vătămate și cu cele ale martorilor care au fost audiați în cauză. În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, arată că inculpații în faza instanței de judecată au negat individual săvârșirea faptei, fiecare dintre ei arătând că celălalt a săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, apreciază că instanțele de fond și apel au procedat în mod corect, iar la diferențierea dintre cei doi inculpați în ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a avut în vedere circumstanța agravantă personală a inculpatului, respectiv că este recidivist postexecutoriu, motiv pentru care este pe deplin justificată aplicarea unei pedepse mai mari în sarcina acestuia. Pentru aceste considerente apreciază că recursurile declarate de către inculpați sunt nefondate și se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, solicitând deducerea în continuare a arestării preventive a acestuia de la data pronunțării deciziei Tribunalului Botoșani, respectiv 17 noiembrie 2009 la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2473/3 septembrie 2009 a Judecătoriei Botoșani, confirmată prin decizia penală nr. 211 A a Tribunalului Botoșani, au fost condamnați inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.
2., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 2/1 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pentru ambii inculpați.
Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 400 lei, daune materiale, iar fiecare, să plătească statului câte 1 200 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, cele două instanțe au reținut, în esență, că cei doi inculpați, în seara zilei de 10 octombrie 2008, ora 20:00, au agresat-o fizic pe partea vătămată și i-au sustras un telefon mobil marca "Nokia 1600" și un portofel în care se afla suma de 200 lei, un card " Bank" cu un disponibil în cont de 150 lei și cartea de identitate.
În urma agresiunilor exercitate de cei doi inculpați, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice pentru motivele expuse pe larg și în partea introductivă a deciziei de față.
Criticile formulate se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod procedură penală și sunt nefondate.
Astfel, în ce privește pretinsa nevinovăție a inculpatului, cum în mod corect au reținut și cele două instanțe, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat a fost dovedită cu declarația părții vătămate și declarația de recunoaștere a inculpatului dată în faza de urmărire penală, declarații ce se coroborează cu cele ale martorilor - ( 89 ds. fond) și ( 95, 98 ds. urmărire penală).
Faptul că ulterior, în faza cercetării judecătorești, inculpatul nu mai recunoaște săvârșirea infracțiunii, nu este de natură a înlătura celelalte probe care atestă vinovăția sa, inclusiv declarația sa de recunoaștere dată în faza urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât nu justifică în nici un fel motivul pentru care a revenit de la declarația inițială.
De asemenea, nici declarația martorei dată în fața primei instanțe ( 88 ds. de fond), prin care a revenit de la cele declarate în faza de urmărire penală, susținând în faza cercetării judecătorești că nu-și mai menține declarațiile date în prima fază procesuală și că nu a "văzut ca părțile să se bată" nu poate fi reținută, atâta timp cât nu arată motivul pentru care nu și-a menținut declarația dată inițial, fiind posibil ca atitudinea sa să fi fost influențată de către inculpați sau rudele acestora, deși ea acest lucru.
În ce privește declarația dată de martora -, contrar susținerilor inculpatului, aceasta a declarat în faza de urmărire penală ( 92 verso) că "atât inculpatul " cât și " l-au lovit cu pumnii de ", iar în faza cercetării judecătorești arată, de asemenea, că acest inculpat a lovit-o pe partea vătămată.
Faptul că martora declară că partea vătămată a fost lovită cu un obiect în zona coastelor, iar în certificatul medico-legal sunt descrise doar leziuni în zona feței, nu exclude ca inculpații să o fi lovit și în zona arătată de martoră, zonă ce nu a fost afectată vizibil, posibil datorită unor lovituri mai ușoare care să nu fi lăsat urme.
În fine, aspectul că la momentul săvârșirii faptei ar fi fost de față sau nu și copiii martorei, nu sunt de natură a înlătura declarațiile acesteia, probă care nu este singulară în dovedirea vinovăției ambilor inculpați la săvârșirea faptei.
Nici cea de-a doua critică, adusă de ambii inculpați, modalității de individualizare a pedepsei, nu poate fi reținută.
Astfel, potrivit disp. art. 72 Cod penal, "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală"
În speță, pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost în mod corect individualizate, cu respectarea criteriilor mai sus enumerate, inculpatul primind pedeapsa de 8 ani închisoare, orientată deci spre minimul special, întrucât a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, iar inculpatul, pedeapsa minimă de 7 ani închisoare, o coborâre a pedepsei sub acest minim, prin reținerea de circumstanțe atenuante, neputând fi posibilă, dată fiind atitudinea inculpatului de negare în mod constant a săvârșirii a faptei.
Față de cele expuse mai sus, și cum motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 315/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de cei doi inculpați, ca nefondate.
Întrucât inculpatul a fost judecat și în acest stadiu procesual în stare de arest preventiv, instanța, în baza art. 385/16 alin. 2 rap. la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, va adăuga timpul de arestare scurs după pronunțarea deciziei date în apel până la pronunțarea deciziei de față.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații,fiul lui și, născut la data de 25.07.1978 în mun. B, domiciliat în sat, com., județul B, CNP:- și, fiul lui și, născut la data de 11.05.1970 în comuna, județul B, domiciliat în sat, comuna, județul B, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 211A din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Deduce în continuare din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata arestării preventive de la 17.11.2009 până la zi.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din recurs, iar pe inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu același titlu, din care 300 lei onorariu avocat oficiu vor fi avansați din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 06.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex/08.01.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Ghertner Ioan
