Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.102/R/2009

Ședința publică din 19 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Valentin Chitidean

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.310/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

inc. - furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g, alin.3 lit.h penal, cu aplicarea art.37 lit.a penal

inc. - furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g, alin.3 lit.h penal,

inc. - furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g, alin.3 lit.h penal, cu aplicarea art.37 lit.a penal

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul personal asistat de apărător ales, av.G, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă SC SA Unitatea Regională

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.

La întrebarea instanței, inculpatul învederează faptul că a dat declarații la Judecătoria Cluj N și Tribunalul Cluj și nu mai are nimic de adăugat; inculpatul învederează OG faptul că s-a prevalat de disp.art.70 penal și în continuare își menține aceeași poziție; inculpatul învederează faptul că s-a prevalat de disp.art.70 penal însă în fața instanței de recurs este de acord să dea declarație.

Se procedează la ascultarea inculpatului, cele declarate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară recursurilor.

Apărătorul inculpatului, solicită,în principal, în baza art.385/9 alin.1 pct.18 și alin.3 și art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. și respingerea pretențiilor formulate de către partea civilă.În subsidiar, în temeiul disp.art.385/9 alin.1 pct.14 și alin.3 și a art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special dar nu mai jos de trei luni potrivit disp.art.76 penal. Astfel, consideră că ambele hotărâri pronunțate sunt criticabile întrucât există două stări de fapt contradictorii, una reținută prin rechizitoriu și una descrisă de către inculpați. În privința stării de fapt descrisă de inculpați, apreciază că aceasta este una reală și dovedită prin probele administrate în dosar, respectiv declarațiile inculpaților, și precum și declarațiile martorilor, și. Referitor la starea de fapt reținută prin rechizitor și prin cele două hotărâri judecătorești, ea este motivată prin prisma declarațiilor inițiale olografe date de inculpați în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, de constatare a infracțiunii și de reconstituire. Potrivit disp.art.69 pr.pen. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului și constituie probe numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. Potrivit disp.art.63 pr.pen. probele nu au valoare dinainte stabilită și aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate. Potrivit disp.art.200 pr.pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor pentru a se constata dacă e sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Potrivit disp.art. 289.pr.pen. judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Declarațiile inculpaților din faza de judecată se coroborează cu declarațiile date în faza de urmărire penală, fila 52 dosar urmărire penală, acestea fiind primele declarații date în prezența apărătorilor aleși. De altfel, apărătorul ales al inculpatului a depus o cerere prin care a solicitat reaudierea acestuia arătând că declarația olografă a fost luată în condiții de presiune fizică și psihică. De asemenea, Judecătoria Turda în mod corect a reținut că martora, fosta soție a inculpatului, avea dușmănie cu acesta. Totodată, prima instanță a reținut corect că prezența inculpaților și la fața locului este afirmată de inculpații și în declarațiile olografe dar ulterior au arătat că aceștia nu au fost la fața locului. De altfel, martorii asistenți au arătat că inculpații și au susținut că doar ei doi au comis infracțiunea. Martorul a arătat că la fața locului a văzut două persoane. Ulterior, după șase luni de la data comiterii faptei, martorul susține că a văzut patru persoane. În concluzie, chiar dacă instanța ar constata că niciuna dintre cele două stări de fapt nu este dovedită cu certitudine, s-ar impune achitarea inculpatului ca urmare a aplicării principiului " in dubio pro reo".

Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385 alin.4 pr.pen. rap.la art.385/9 pct.9,10,17/1 și art.385/15 alin.2 lit.a pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului întrucât acesta nu a săvârșit fapta reținută. Astfel, nici prin actul de sesizare a instanței și nici prin decizia atacată nu se arată în concret care anume au fost acțiunile sau acțiunea inculpatului pentru care a fost trimis în judecată. Prin decizia recurată se fac doar următoarele referiri la persoana inculpatului: " în opinia instanței de apel, prima instanță a dispus în mod greșit achitarea inculpaților și ", " au arătat locul unde a abandonat scara și locul unde și au fugit prin pădure și locul unde cei doi au secționat cablurile telefonice ". Tribunalul Cluja avut în vedere doar declarațiile martorilor asistenți care însă nu au arătat niciodată că inculpatul ar fi fost văzut la fața locului. Prin decizia atacată nu se arată în concret pentru ce anume a fost condamnat și care sunt acele acte materiale efectuate de inculpat și care constituie latura materială a infracțiunii. De asemenea, nu se arată în concret care din probele administrate au dus la convingerea instanței de apel că acele acte materiale au fost comise de inculpat. Instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat toate probele care dovedesc nevinovăția inculpatului și a interpretat total neconform cu realitatea probe care susțin acuzația adusă inculpatului. În primul rând, se arată de martorii asistenți că poliția a afirmat că ar mai fi participat alte persoane decât inculpații. În al doilea rând se susține că inculpatul ar fi ținut scara deși pe scară nu s-a prelevat absolut nicio urmă papilară care să susțină afirmațiile acuzării. Inculpatul nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care solicită achitarea lui.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate iar în temeiul art.385/15 pr.pen.a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru cazul prev.de art.385/9 pct.18 pr.pen. cu consecința achitării inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.c pr.pen. Astfel, apreciază că există discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor. Referitor la declarația martorului, consideră că în mod corect instanța de fond a înlăturat declarația acestuia din faza de urmărire penală ca nesinceră. Din toată declarația dată în fața instanței, nu rezultă că acest martor ar fi asistat la audierile celor doi inculpați și, motiv pentru care consideră că depoziția acestui martor nu poate fi luată în considerare. Tribunalul Cluja reținut faptul că acest martor a participat ca martor asistent la efectuarea reconstituirii, ocazie cu care inculpații și au declarat că au comis fapta împreună cu inculpații și, însă, martorul a declarat foarte clar la fila 56 din dosarul de fond că nu a participat la reconstituire. În privința declarațiilor martorilor și, arată că acestea sunt identice cuvânt cu cuvânt ca și conținut. În mașină a fost găsit un număr de trei telefoane fapt care nu poate proba în niciun fel vinovăția inculpatului.Martorul a arătat că știe pe ce se întemeia bănuiala polițiștilor, însă prezența mai multor telefoane nu are relevanță cu atât mai mult cu cât aceste telefoane nu au fost verificate pentru a se stabili cui aparțin putând aparține unei singure persoane. Cu privire la declarațiile martorei, consideră că instanța de fond în mod corect le-a înlăturat ca necorespunzând adevărului ținând seama de relația de dușmănie existentă între inculpat și martoră. Instanța nu a ținut seama de faptul că inculpatul și martora erau despărțiți în fapt la data la care martora a dat prima declarație. Este greu de crezut că inculpatul ar fi mers la martoră și i-ar fi mărturisit comiterea unei infracțiuni după care să o roage să-i pregătească bagajul pentru a pleca din țară. Un alt aspect regăsit în declarația martorei este faptul că inculpatul a venit la cofetărie cu autoturismul proprietate personală, Audi A6, știut fiind faptul că acest autoturism este scump, se pune întrebarea dacă inculpatul ar fi avut nevoie să fure cablu pentru a procura bani. Mai mult, inculpatul este administrator la o firmă având în proprietatea lui mai multe camioane pentru transport. Referitor la declarația martorului, acesta se afla la S cu inculpatul în perioada comiterii faptei. Un alt aspect îl constituie declarația martorului care a declarat în fața instanței că știe că a fost doar cu încă un băiat. Apreciază că acest martor nu ar fi avut motive să-i acopere pe ceilalți participanți cu atât mai mult cu cât inculpatul îi este rudă. Instanța de apel a stabilit o stare de fapt contrară probelor dosarului. Consideră că există o eroare gravă de fapt deoarece starea de fapt stabilită în hotărârea atacată nu este confirmată de probe. Toate declarațiile de martori care au convins instanța de apel în a pronunța o hotărâre de condamnare sunt probe indirecte, niciunul dintre aceștia nepercepând cu propriile simțuri prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei, motiv pentru care în speță este aplicabil principiul " in dubio pro reo".

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate apreciind că din probele administrate în cauză rezultă pe deplin vinovăția inculpaților.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că în seara respectivă a fost la un local.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că în seara respectivă se afla la

CURTEA

Prin sentința penală nr.157 din 24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art 11 pct 2 lit a C pr pen, art 10 lit c C pr pen au fost achitați inculpații - fiul si, născut in data de 04.04.1974, în T, C, R, 10 clase, stagiul militar satisfăcut, fara antecedente penale, T,- A, C, CNP - - pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en si pe inculpatul - fiul lui si, născut in data de 08.08.1974, in T, C, R, 10 clase, T,-, cu antecedente penale, CNP - - pentru infracțiunea de furt calificat prev de art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en, cu aplicarea art 37 lit a Cp en.

În baza art art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en cu aplicarea art 37 lit a Cp en, 74 alin 2 pen, art 76 lit c Cp en furt calificat a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut in data de 06.07.1984, in T, C, R, 8 clase, T, str -, 11, C, cu antecedente penale, CNP - - la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art 83 pen a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 8 luni închisoare aplicata prin Sentința penala nr 916/2006 a Judecătoriei Cluj N si a fost cumulată cu prezenta, inculpatul executând 3 ani 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art 71 pen, art 64 lit a, b Cp en.

În baza art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en cu aplicarea art 74 alin 2 pen, art 76 lit c Cp en furt calificat a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut in data de 20.04.1980, in T, C, R, 1 1 clase, T, str AI-, 153, C, fara antecedente penale, CNP - - la 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art 64 lit a, b Cp en.

În baza art 81 pen, art 82 pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 3 ani termen de încercare.

Conform art 359 c pr pen i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prev art 83 pen referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art.71 alin. ultm C pen.

În baza art 346 pr pen, art 998 civ, art 999 civ au fost obligat inculpații si, in solidar, la despăgubiri materiale de 6133,35 lei către partea civila

Onorariul de 100 lei av oficiu s-a avansat din.

În baza art 191 alin 1, 2 pr pen a fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de 06/07.07.2006, inculpații și s-au deplasat cu autoutilitara inculpatului cu nr pe DN 75, oprind intre localitățile si.

În autoutilitara au încărcat anterior 2 scări, clești, ferăstrău, cuțit, chei. Au fixat scările si au urcat pe stâlpii telefonici, tăind 360 cablu, pe care l-au adunat.

La fața locului a sosit o mașina de politie, moment în care inculpații au fugit în pădure, alunecând și intrând prin apă.

Lucrătorii de poliție i-au așteptat in apropierea autoutilitarei parcate pe marginea DN 75 și după câteva ore, când inculpații au revenit la aceasta, i-au identificat și transportat la Postul de Politie.

Inițial, inculpații au recunoscut comiterea faptei, arătând la reconstituire modalitatea de săvârșire. Ulterior și-au modificat declarațiile.

Inculpatul a arătat că doar l-a dus pe inculpatul pana la podul de pe DN 75, de lângă localitatea, unde a rămas sa ii aștepte, acesta nespunându-i ce dorește sa facă. A mers sa îi caute după o oră și, văzându-l pe un stâlp telefonic, a vrut să plece, dar acesta i-a cerut sa-l aștepte, să-l ajute la transport. Inculpatul a refuzat, începând sa se certe. În acel moment au apărut lucrătorii de politie, amândoi inculpații fugind in pădure. A susținut ca a fost bătut când a dat prima declarație, iar ulterior, la reconstituire, i-a fost frica, fiind bătut. Aceasta declarație s-a coroborat cu declarația inculpatului. Și acesta a susținut ca inculpatul nu a știut de ce merg pe DN 75, că a refuzat să îi transporte cu cablul, că au fugit în pădure și că a fost bătut când a dat prima declarație, iar ulterior, la reconstituire, i-a fost frică, fiind bătut.

Instanța de fond a înlăturat aceste declarații (filele 58, 32, 29, 52), reținând primele declarații (filele 54, 61). Aceste declarații (filele 54, 61), în care au recunoscut comiterea faptei, s-au coroborat cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu procesul verbal de reconstituire (filele 12, 13, 32). Astfel, martorii, (filele 41, 42, 48, 50, 66, 46, 48, 57), au arătat ca au văzut și prins la fața locului două persoane, pe inculpații și, care de bună voie au arătat cum au comis fapta, recunoscând- Au arătat că, fără a fi forțați în vreun fel, au indicat modul de comitere a faptei, auzindu-le declarațiile.

În privința susținerilor inculpaților și că au fost agresați fizic și psihic de către lucrătorii de politie, acestea au fost înlăturate din următoarele motive: inculpații nu s-au prezentat la medical legist pentru constatarea leziunilor, a cauzelor acestora; nu au formulat plângere penala în privința autorilor agresiunilor arătate. Inculpatul (fila 30) susține că a văzut că inculpatul era zgâriat pe mâini, iar inculpatul avea un. Martorul (fila 74) a susținut că inculpatul era umflat în zona ochiului. Au fost înlăturate aceste declarații, ținând seama ca inculpații au arătat ca au fugit prin pădure, alunecând, putând să se zgârie astfel pe mâini. În privința cucuiului și a ochiului umflat, martorii asistenți, care i-au văzut pe inculpați la câteva ore după faptă nu au observat aceste leziuni. De altfel, martorul Comei este rudă a inculpatului.

S-a reținut că inculpații și nu au participat la comiterea acestei infracțiuni.

Inculpatul a arătat că i-a împrumutat o scara inculpatului, acesta nespunându-i la ce o va folosi. A susținut că în seara respectivă a fost în oraș (filele 57, 56, 30), împreună cu martorii (fila 75), (fila 94) care au susținut declarația inculpatului. Au arătat că au fost la restaurantul până la ora 1,30.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că a fost plecat din T, în zona, declarație care se coroborează cu a martorului (fila 95). În cursul urmăririi penale nu a fost audiat, sustrăgându-se cercetărilor penale (filele 78, 79, 80).

În privința declarațiilor martorei (fila 73, 45, 73), fosta soție a inculpatului s-a reținut ca între aceasta și inculpat există relații de dușmănie. Aceasta a arătat constant ca în noaptea de 6/7.07.2006 inculpatul a lipsit de acasă, iar a doua zi, în data de 07.07.2006, inculpații si au discutat, fiind foarte îngrijorați. Ținând seama de aceasta stare de dușmănie, recunoscută de martoră, precum și de declarațiile martorilor, s-a înlăturat declarația martorei, necorespunzând adevărului.

Prezența inculpaților si la fața locului a fost afirmată de inculpații și în declarațiile olografe (filele 54, 61), dar ulterior au arătat ca aceștia nu au fost la fața locului. De altfel, martorii asistenți, (filele 48, 50, 66, 46, 48, 57) au arătat că inculpații și au susținut că doar ei doi au comis infracțiunea. Acest aspect a fost confirmat și când a arătat că la fata locului a văzut doua persoane. Ulterior, după 6 luni de la data comiterii faptei, martorul a susținut ca a văzut 4 persoane la fața locului (fila 42 din data de 20.01.2007), declarație care a fost înlăturată ca nesinceră, ținând seama de perioada mare de timp care a trecut de la momentul constatării, precum și de împrejurarea că aceasta din urma declarație a fost dată după ce s-a început urmărirea penală față de inculpații si (in data de 09.01.2007 fila 2) întrucât inculpații si nu au participat la comiterea infracțiunii, fiecare aflându-se în altă parte.

În baza art 11 pct 2 lit a C pr pen, art 10 lit c C pr pen au fost achitați inculpații pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en și pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat prev de art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en, cu aplicarea art 37 lit a Cp en.

Conform procesului verbal de constatare (fila 4) s-a reținut ca prin faptă a fost tăiat cablu telefonic în lungime de 360, în valoare de 6133,35 lei (fila 27).

Fapta inculpatului care în noaptea de 6/7.07.2006, împreuna cu inculpatul și-a însușit cablu telefonic funcțional aparținând părții civile SA, în valoare de 6133.37 lei, constituie infracțiunea de furt calificat prev de art art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en cu aplicarea art 37 lit a Cp en.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenție, în scopul însușirii bunului.

Față de fișa de cazier judiciar (fila 18) s-a reținut ca prin Sentința penala nr 916/08.06.2006 a Judecătoriei Cluj N inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni intenționate de furt calificat, executarea fiind suspendata condiționat conform art 81 pen, art 82 pen pentru 3 ani 8 luni. Deoarece prezenta infracțiune a fost comisă în noaptea de 6/7.07.2008, a fost comisă în cursul termenului de încercare, în cauză fiind incidente dispozițiile art 37 lit a Cp en, recidiva mare postcondamnatorie, precum și prevederile art 83 pen referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art 72 pen, s-au avut în vedere dispozițiile părtii generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului (cu antecedente penale, dar sincer la începutul urmăririi penale - împrejurare care s-a reținut conform art 74 alin 2 pen circumstanța atenuanta judiciară).

În baza art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en cu aplicarea art. 37 lit a Cp en, 74 alin 2 pen, art 76 lit c Cp en furt calificat a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În baza art 83 pen s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 8 luni închisoare SP 916/2006 a Judecătoriei Cluj N și a cumulat-o cu prezenta, inculpatul executând 3 ani 2 luni închisoare.

S- făcut aplicarea art 71 pen, art 64 lit a, b Cp en.

Fapta inculpatului care în noaptea de 6/7.07.2006, împreuna cu inculpatul și-a însușit cablu telefonic funcțional aparținând părții civile SA, în valoare de 6133.37 lei constituie infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 ațin 1 art 209 alin 1 lit. a, g, alin 3 lit h Cp en.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenție, în scopul însușirii bunului.

La individualizarea judiciara a pedepsei, conform art 72 pen, s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului ( sincer, fără antecedente penate - împrejurări care s-au reținut conform art 74 alin 2. pen. circumstanța atenuantă judiciară).

În baza art 208 alin 1 art 209 alin 1 lit a, g, alin 3 lit h Cp en cu aplicarea art. 74 alin 2 pen, art 76 lit c Cp en furt calificat a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art 64 lit a, b Cp en.

Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai de 3 ani închisoare, iar instanța de fond a constatat ca reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii de noi infracțiuni, se pot face fără executarea în regim de detenție, în baza art 81 pen, art 82 pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 3 ani termen de încercare.

Conform art 359. pr. pen s- atras atenția inculpatului asupra prev art 83 pen referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art 71 pen.

În baza art. 346 pr pen, art 998. civ. art 999 civ au fost obligați inculpații sf, în solidar, la despăgubiri materiale de 6133,35 lei către partea civila.

Onorariul de 100 lei av. oficiu s-a avansat din.

În baza art. 191 alin 1, 2 pr pen a fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda cât și inculpatul prin av..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Turdaa solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților și pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, apreciindu-se în esență că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea acestora pe considerentul că nu a fi participat la comiterea faptei, întrucât în cauză au fost administrate suficiente probe în măsură să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. S-a arătat astfel în cuprinsul motivelor de apel că prima instanță a înlăturat în mod nejustificat depoziții testimoniale atât în faza de urmărire cât și din faza de judecată care se coroborau chiar cu unele din declarațiile celorlalți doi coinculpați și că nu a ținut cont de contradicțiile evidente care au stat chiar în conținutul unor declarații ale acelorași persoane, fie ei martori sau inculpați.

Prin apelul declarat împotriva aceleași sentințe inculpatul a solicitat achitarea sa, arătând că nu a participat la comiterea faptei și că l-a însoțit pe coinculpatul în acea seară fără a avea cunoștință de faptul că urma să transporte cablurile telefonice respective, acesta punându-l practic în fața faptului împlinit.

În fața instanței de apel, inculpatul a fost de acord să dea o nouă declarație, în vreme ce inculpații și au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.70 alin.2 pr.pen.

Prin decizia penală nr.310 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în baza art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda desființându-se în parte hotărârea atacată, cu privire la greșita achitare a inculpaților și, la omisiunea de a-i obliga la plata cheltuielilor civile în favoarea părții civile SC SA și a cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art.208 alin.1, 209 alin.2 lit.a, g alin.3 lit.h din Codul penal cu aplicarea art.74 alin.2 și art.76 lit.c din Codul penal inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.71 din Codul penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prev. de art.64 lit.a teza a II-

În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus, termenul de încercare fiind de 3 ani conform art.82 din Codul penal (cu încheiere de îndreptare - 3 ani și 6 luni).

În baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g, alin.3 lit.h din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 alin.2, art.76 lit.c din Codul penal inculpatul, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.83 din Codul penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.481/16.07.20045 a Judecătoriei Turda și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată mai sus, în final rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art.71 pen. inculpatul a fost privat pe durata executării pedepsei de exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a pen.

În baza art.14 și urm. art.346 pr.pen. art.998 și 1003 civ. cei patru inculpați au fost obligați să plătească în solidar părții civile SC""SA Unitatea Regională C suma de 6133,35 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleași sentințe care a fost modificată doar sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, extinzând efectele apelului și față de inculpatul.

În baza art.71 pen. inculpații și au fost privați de exercitarea dreptului prev.de art.64 lit.a teza a II-a pen. și s-a făcut aplic.art.71 al.ultim pentru inculpatul.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art.191 al.2 pr.pen. inculpații și OG au fost obligați să plătească in favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare la fond.

În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a administrat un material probator vast, în condiții de oralitate și contradictorialitate, însă în opinia instanței de apel a dispus în mod greșit achitarea inculpaților și.

În cauză, au existat probe administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească din care a rezultat că aceștia au comis infracțiunea de furt calificat împreună cu inculpații și.

Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de către organele de cercetare penală în data de 07.07.2006, rezultă că organul de poliție, împreună cu martorii și au surprins în seara zilei de 06.07.2006 un număr de 4 persoane, care sustrăgeau cablu telefonic de pe stâlpii situați pe DN 75, între localitățile și. Se mai consemnează în procesul verbal că cele patru persoane au fugit prin pădure, iar în jurul orelor 4,30, inculpații și s-au reîntors la autoutilitara cu care cei 4 inculpați s-au deplasat în locul respectiv, fiind surprinși de către organul de poliție și cei doi martori menționați mai sus, care au stat la pândă și ca cei doi inculpați au declarat, în prezența celor doi martori, că au comis fapta împreună cu inculpații și.

De asemenea, in procesul - verbal de reconstituire încheiat de către organele de cercetare penală la data de 07.07.2006 rezultă că inculpații și, de bună voie și în prezența martorilor asistenți și, au relatat și apoi arătat modul în care au comis infracțiunea împreună cu inculpații și, menționând în amănunt contribuția fiecăruia dintre cei 4 inculpați, au indicat locul unde inculpatul a abandonat scara și locul pe unde inculpații i și au fugit prin pădure, în momentul în care au fost surprinși de către organele de poliție și au indicat locul unde cei doi coinculpați au secționat cablurile telefonice și le-au adunat într-un.

Martorul a declarat în faza de urmărire penală că, împreună cu organul de poliție a surprins în seara respectivă un număr de 4 persoane tăind cabluri telefonice de pe stâlpi, persoane care în momentul în care au fost surprinse, au aruncat cu pietre spre aceștia, după care au luat-o la fugă prin pădure, iar în jurul orelor 4,30, stând la pândă, au surprins pe inculpații și care au revenit la autoutilitara cu care s-a deplasat în locul respectiv, ocazie cu care cei doi inculpați au declarat, de bună voie, ca au comis fapta împreună cu inculpații și .

Martorul a mai declarat că a participat ca martor asistent la efectuarea reconstituirii de către organele de poliție, ocazie cu care inculpații și, de bună voie, au declarat că au comis fapta împreună cu inculpații si, indicând contribuția fiecăruia dintre cei 4 inculpați la săvârșirea faptei. Astfel, cei doi inculpați au declarat că inculpatul a ținut de scară, inculpatul s-a urcat pe scară și a demontat cablu telefonic de pe stâlp cu ajutorul unei chei fixe dinainte pregătite, iar inculpații și au tras cablul telefonic, întâi de pe stâlpi și apoi de pe partea carosabilă a drumului, după care l-au secționat cu o secure, iar în final inculpatul a adunat cablul telefonic într-un.

Martorul a declarat în faza de urmărire penală că a participat atât la cercetarea la fața locului, cât și la reconstituirea efectuate de către organele de poliție, ocazie cu care inculpații și au declarat că au comis fapta împreună cu inculpații și, indicând modul de săvârșire a faptei.

Martorul a declarat în faza de urmărire penală că a participat la cercetarea la fața locului și apoi la reconstituire, ocazie cu care inculpații și au arătat, de bună voie, modul de săvârșire a faptei, declarând că inculpatul a urcat pe scară, scară care era ținută de inculpatul și că inculpații și au tras cablu în afara părții carosabile a drumului, unde l-au secționat și apoi rulat într-un. Cei doi inculpați au mai arătat locul unde inculpatul a abandonat scara și locul pe unde împreună cu inculpatul au fugit prin pădure, moment în care au fost surprinși de către poliție.

Tribunalul a apreciat că aceste declarații, pe care martorii asistenți și le-au păstrat în linii mari în fața instanței sunt credibile și se coroborează cu primele declarații olografe ale inculpaților și din data de 07.07.2006 ( 54,55,61).

La acel moment inculpații au arătat că în data de 05.07.2006, în jurul orelor 15,00,inculpatul l-a sunat pe inculpatul și i-a propus să meargă să fure cablu telefonic, iar acesta i-a spus că nu poate să meargă în ziua respectivă, înțelegându-se să meargă a doua zi.

Astfel, în data de 06.07.2006, în jurul orelor 2130, inculpatul l-a sunat pe inculpatul și acesta din urmă s-a deplasat cu o autoutilitară la domiciliul inculpatului unde se afla și inculpatul, după care toți trei s-au deplasat cu autoutilitara la un imobil ce aparține inculpatului și unde se afla și inculpatul. Inculpatul a luat din imobilul respectiv 2 scări, 2 clești, o cheie fixă, o pânză de ferăstrău, un cuțit, o secure, o cordelină din material textil în lungime 120 cm și mai multe bucăți din sârmă, după care toți cei patru inculpați s-au deplasat de DN 75, în zona dintre localitățile și. Este de menționat că toate aceste bunuri, care în mod evident serveau la comiterea faptei, au fost găsite în autoutilitara aparținand inculpatului și fotografiate de organele de poliție.

Ambii inculpați au arătat în declarațiile olografe că la fața locului inculpatul a urcat pe scară, inculpatul a ținut de scară, iar inculpații și au tras de pe stâlpi cablul telefonic desprins cu ajutorul cheii fixe de către inculpatul, l-au secționat și l-au strâns într-un. În jurul orelor 23,45 cei patru inculpați au fost surprinși de către organele de poliție și prin urmare au fugit în pădure, iar în jurul orelor 4,30 inculpații și au revenit iar la autoutilitară, moment în care au fost surprinși de către organele de poliție și conduși la sediul de poliție pentru audieri.

Nu trebuie omisă din vedere împrejurarea că este vorba de o cantitate de 380 metri liniari de cablu, deci o cantitate mare care nu putea fi rulată și transportată de o singură persoană, așa cum a încercat să sugereze inculpatul. Operațiunile de tăiere a cablului, tragerea lui spre sol, sprijinire și susținere a scării de stâlp, adunarea cablului, rularea, nu puteau fi efectuate în mod obiectiv de o singură persoană într-un interval de timp de genul celui la care a făcut referire același inculpat.

Apărările inculpaților și au fost contradictorii de-a lungul întregului proces. Punctual, atitudinea fiecăruia dintre ei denotă nesinceritate și încercarea de a zădărnici aflarea adevărului în cauză.

Astfel, martora a arătat că în noaptea de 06/07.07.2006, soțul ei, inculpatul a lipsit de la domiciliu și că a doua zi, în jurul orelor 12,00, acesta a contactat-o telefonic, de pe un număr necunoscut, în timp ce aceasta se afla la serviciu la "Lotus" din municipiul T și i-a spus să iasă în fața cofetăriei. Aceasta a ieșit din local și a observat că inculpatul se afla împreună cu inculpatul lângă OG autoturismul soțului acesteia, fiind foarte obosiți și prezentând zgârieturi la nivelul genunchilor și a mâinilor. Martora, împreună cu cei doi inculpați și cu numitul (care nu a putut fi identificat în cursul judecății) s-au deplasat la domiciliul inculpatului OG, unde cei doi inculpați, fiind foarte speriați, au încercat să ia legătura cu un avocat prin intermediul unei alte persoane. Cei doi inculpați i-au spus martorei, la insistențele acesteia, că împreună cu alte două persoane, au sustras cablu telefonic în noaptea precedentă și că fiind surprinși de către organele de poliție au fugit prin pădure, unde au stat până în jurul orelor 8,00, după care s-au deplasat la domiciliul numitului, unde au stat până în jurul orelor 12,00. Inculpatul l-a contactat telefonic pe un prieten, care se ocupa cu transportul de persoane în Italia și Spania și l-a întrebat când este următoarea cursă, iar interlocutorul respectiv i-a răspuns că în ziua respectivă la orele 19,00. Prin urmare, inculpatul și-a rezervat un loc pentru cursa spre Spania. Inculpatul i-a spus martorei să îi pregătească bagajul și în ziua respectivă în jurul orei 19,00 a plecat în Spania de unde s-a întors abia după o lună, respectiv la data de 8.08.2006.

Inculpatul a declarat în fața instanței de judecată că nu a participat la comiterea faptei și că, de fapt, nu-i cunoaște pe inculpații și și că nu cunoaște poreclele acestora, cunoscandu-l doar pe inculpatul, fapt infirmat chiar de către inculpatul și martora, în declarațiile date de către aceștia.

său a fost acela că la data respectivă s-ar fi aflat într-o deplasare în județul S împreună cu martorul.

Martorul a declarat că în perioada 06 - 07.07.2006 s-a aflat împreună cu inculpatul în județul S, însă acest fapt a fost infirmat de către martora - ( fosta soție a inculpatului ), în declarațiile acesteia date, atât în faza de urmărire penală, cât și în fata instantei.

De asemenea, afirmația martorului în sensul că inculpatul se afla în perioada respectivă în relații tensionate cu soția acestuia -, este infirmată, atât de către inculpatul, cât și de către fosta soție a inculpatului - martora, care a declarat că neînțelegerile dintre ea și inculpatul au intervenit doar în momentul revenirii inculpatului din Spania.

Inculpatul, în încercarea de a dovedi faptul că la data săvârșirii faptei se afla în județul Sad epus la dosar o foaie de parcurs și un ordin de deplasare (58, 59, dosar fond) emise de către SC "" SRL T, însă în urma examinării celor două înscrisuri se poate constata că acestea nu conțin vreo semnătură sau ștampilă din partea destinatarului, ci doar a emitentului și prin urmare cele două înscrisuri nu pot fi considerate ca probe din care să rezulte că inculpatul s-a aflat în perioada respectivă pe raza județului

De cealaltă parte, inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la locul unde s-a aflat în noaptea comiterii faptei în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Astfel, inițial inculpatul a declarat că nu a comis fapta și că doar i-a împrumutat inculpatului la solicitarea acestui a și fără să cunoască scopul în care urma să le folosească, prima dată două scări, apoi o singură scară (56-57). În faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că în acea seară s-a aflat acasă (în ambele declarații), la fel a declarat și în declarația din fața instanței (30), după care brusc, la un an și J de la data comiterii faptei, adică la termenul din data de 23.01.2008 (60) a propus audierea a doi martori, și cu care inculpatul pretinde că a fost în acea seară la Restaurantul "" din municipiul

Dincolo de faptul că raportat la declarațiile anterioare ale inculpatului, în sensul că la data comiterii faptei s-ar fi aflat acasă, în opinia tribunalului acești doi martori nu prezentau suficiente garanții de credibilitate (avand în vedere și împrejurarea că inculpatul și-a "amintit" de ei la un an și J de la data comiterii infracțiunii), depozițiile celor doi martori sunt contradictorii și ridică semne de întrebare tocmai prin precizia cu care martorii redau exact intervalele de timp orare în care se presupune că s-ar fi aflat în restaurant.

Astfel, martorul a declarat (75) că în cursul lunii iulie 2006 inculpatul i-a spus că niște prieteni ai acestuia l-au acuzat de furt și că prietenii respectivi ai inculpatului au fost bătuți de către poliție. Această versiune a fost prezentată și de coinculpații și în încercarea de a-și retracta declarațiile olografe, însă nici unul dintre ei nu posedă certificat medico-Iegal iar martorii asistenți care au fost prezenți la reconstituire au arătat că cei doi inculpați nu prezentau nici un fel de urme de violență (reconstituirea avand loc chiar imediat după comiterea furtului, respectiv la data de 7.07.2006, începand cu orele 16).Acest lucru infirmă deci și susținerile martorului (74, dosar instanță), care de altfel este unchiul inculpatului, declarația sa putand fi apreciată ca fiind subiectivă.

De asemenea, martorul a mai declarat că în seara zilei de 06.07.2006 a fost la Restaurantul împreună cu inculpatul și cu martorul, fără să precizeze în ce interval orar.

Martorul a declarat ( 94 ) că în seara zilei de 06.07.2006, între orele 20,00 și 1,30 s-a aflat împreună cu inculpatul la restaurantul, fără a face vorbire de prezența martorului.

În urma examinării declarațiilor date de către cei patru inculpați, în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească și a declarațiilor martorilor, și se constată deci că există o serie de contradicții și neconcordanțe, atât între declarațiile date de către același inculpat, în diferitele faze ale procesului penal, cât și între declarațiile inculpaților, dar și între declarațiile inculpaților și a martorilor propuși de către aceștia în încercarea de a-și construi alibiuri.

Astfel, există contradicție între declarațiile olografe ale inculpaților și, pe de o parte și declarațiile acestora în calitate de învinuiți și inculpați, pe de altă parte, în declarațiile olografe, date imediat după săvârșirea faptei, aceștia au recunoscut săvârșirea faptei, declarând că toți cei patru inculpați au comis fapta împreună, indicând, în amănunt contribuția fiecăruia, apoi, în declarațiile date în calitate de învinuiți și inculpați, au declarat că fapta a fost comisă doar de inculpatul, care a fost transportat de către inculpatul cu autoutilitara.

În declarația dată în faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că a tăiat cablul telefonic doar de pe un singur stâlp până în momentul în care a fost surprins de către organele de poliție, deși din declarația olografa a acestuia, coroborată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de cercetare la fața locului și procesul verbal de reconstituire rezultă că a fost sustras cablu telefonic de pe un număr de 6 stâlpi.

Având în vedere că cererile de reaudiere formulate de inculpații și au fost depuse la poliție la aceeași dată, că au avut conținuturi aproape identice, că în declarațiile ulterioare aceștia au prezentat aceeași versiune, că aceștia cunoșteau că inculpații și erau recidiviști și că în cazul condamnării acestora ar fi fost privați de libertate, se poate concluziona că între inculpații și a existat o înțelegere în privința versiunii pe care urmau să o prezinte, versiune potrivit căreia fapta a fost comisă doar de inculpatul, inculpat despre care cunoșteau că nu era recidivist și că astfel nu ar fi riscat o pedeapsă privativă de libertate.

Din aceleași considerente anterior expuse, tribunalul a apreciat că și inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, apărările sale fiind contrazise nu doar de materialul probator administrat mai sus, ci înseși de propriile susțineri. Pare lipsit de sens ca, în condițiile în care inculpatul a arătat în fața instanței de apel că nu se afla în nici o relație de dușmănie cu coinculpații și, acesta să îi incrimineze exact pe ei la momentul primelor declarații, cum inexplicabilă este și prezența sa noaptea într-un loc viran, de unde nu știa exact ce urmează să transporte și unde, doar pentru că așa i-a solicitat coinculpatul. Aceasta și în condițiile în care inculpatul fusese anterior condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată, aflandu-se încă în termenul de încercare, împrejurare ce impunea din partea sa o diligență sporită în a evita angrenarea sa în orice activități aparent ilicite.

Împotriva deciziei, în termen legal, s-au exercitat căile de atac ale recursului de către inculpații, și.

nculpatul, solicită,în principal, în baza art.385/9 alin.1 pct.18 și alin.3 și art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. și respingerea pretențiilor formulate de către partea civilă.În subsidiar, în temeiul disp.art.385/9 alin.1 pct.14 și alin.3 și a art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Tribunalului Cluj și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special dar nu mai jos de trei luni potrivit disp.art.76 penal. Astfel, consideră că ambele hotărâri pronunțate sunt criticabile întrucât există două stări de fapt contradictorii, una reținută prin rechizitoriu și una descrisă de către inculpați. În privința stării de fapt descrisă de inculpați, apreciază că aceasta este una reală și dovedită prin probele administrate în dosar, respectiv declarațiile inculpaților, și precum și declarațiile martorilor, și. Referitor la starea de fapt reținută prin rechizitor și prin cele două hotărâri judecătorești, ea este motivată prin prisma declarațiilor inițiale olografe date de inculpați în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, de constatare a infracțiunii și de reconstituire. Potrivit disp.art.69 pr.pen. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului și constituie probe numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. Potrivit disp.art.63 pr.pen. probele nu au valoare dinainte stabilită și aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate. Potrivit disp.art.200 pr.pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor pentru a se constata dacă e sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Potrivit disp.art. 289.pr.pen. judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Declarațiile inculpaților din faza de judecată se coroborează cu declarațiile date în faza de urmărire penală, fila 52 dosar urmărire penală, acestea fiind primele declarații date în prezența apărătorilor aleși. De altfel, apărătorul ales al inculpatului a depus o cerere prin care a solicitat reaudierea acestuia arătând că declarația olografă a fost luată în condiții de presiune fizică și psihică. De asemenea, Judecătoria Turda în mod corect a reținut că martora, fosta soție a inculpatului, avea dușmănie cu acesta. Totodată, prima instanță a reținut corect că prezența inculpaților și la fața locului este afirmată de inculpații și în declarațiile olografe dar ulterior au arătat că aceștia nu au fost la fața locului. De altfel, martorii asistenți au arătat că inculpații și au susținut că doar ei doi au comis infracțiunea. Martorul a arătat că la fața locului a văzut două persoane. Ulterior, după șase luni de la data comiterii faptei, martorul susține că a văzut patru persoane. În concluzie, chiar dacă instanța ar constata că niciuna dintre cele două stări de fapt nu este dovedită cu certitudine, s-ar impune achitarea inculpatului ca urmare a aplicării principiului " in dubio pro reo".

Inculpatul, în temeiul art.385 alin.4 pr.pen. rap.la art.385/9 pct.9,10,17/1 și art.385/15 alin.2 lit.a pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa întrucât acesta nu a săvârșit fapta reținută. Astfel, nici prin actul de sesizare a instanței și nici prin decizia atacată nu se arată în concret care anume au fost acțiunile sau acțiunea inculpatului pentru care a fost trimis în judecată. Prin decizia recurată se fac doar următoarele referiri: " în opinia instanței de apel, prima instanță a dispus în mod greșit achitarea inculpaților și ", " au arătat locul unde a abandonat scara și locul unde și au fugit prin pădure și locul unde cei doi au secționat cablurile telefonice ". Tribunalul Cluja avut în vedere doar declarațiile martorilor asistenți care însă nu au arătat niciodată că inculpatul ar fi fost văzut la fața locului. Prin decizia atacată nu se arată în concret pentru ce anume a fost condamnat și care sunt acele acte materiale efectuate de inculpat și care constituie latura materială a infracțiunii. De asemenea, nu se arată în concret care din probele administrate au dus la convingerea instanței de apel că acele acte materiale au fost comise de inculpat. Instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat toate probele care dovedesc nevinovăția inculpatului și a interpretat total neconform cu realitatea probe care susțin acuzația adusă inculpatului. În primul rând, se arată de martorii asistenți că poliția a afirmat că ar mai fi participat alte persoane decât inculpații. În al doilea rând se susține că inculpatul ar fi ținut scara deși pe scară nu s-a prelevat absolut nicio urmă papilară care să susțină afirmațiile acuzării. Inculpatul nu a participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care solicită achitarea lui.

Inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate iar în temeiul art.385/15 pr.pen.a se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru cazul prev.de art.385/9 pct.18 pr.pen. cu consecința achitării în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.c pr.pen. Astfel, apreciază că există discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor. Referitor la declarația martorului, consideră că în mod corect instanța de fond a înlăturat declarația acestuia din faza de urmărire penală ca nesinceră. Din toată declarația dată în fața instanței, nu rezultă că acest martor ar fi asistat la audierile celor doi inculpați și, motiv pentru care consideră că depoziția acestui martor nu poate fi luată în considerare. Tribunalul Cluja reținut faptul că acest martor a participat ca martor asistent la efectuarea reconstituirii,ocazie cu care inculpații și au declarat că au comis fapta împreună cu inculpații și, însă, martorul a declarat foarte clar la fila 56 din dosarul de fond că nu a participat la reconstituire. În privința declarațiilor martorilor și, arată că acestea sunt identice cuvânt cu cuvânt ca și conținut. În mașină a fost găsit un număr de trei telefoane fapt care nu poate proba în niciun fel vinovăția inculpatului.Martorul a arătat că știe pe ce se întemeia bănuiala polițiștilor, însă prezența mai multor telefoane nu are relevanță cu atât mai mult cu cât aceste telefoane nu au fost verificate pentru a se stabili cui aparțin putând aparține unei singure persoane. Cu privire la declarațiile martorei, consideră că instanța de fond în mod corect le-a înlăturat ca necorespunzând adevărului ținând seama de relația de dușmănie existentă între inculpat și martoră. Instanța nu a ținut seama de faptul că inculpatul și martora erau despărțiți în fapt la data la care martora a dat prima declarație. Este greu de crezut că ar fi mers la martoră și i-ar fi mărturisit comiterea unei infracțiuni după care să o roage să-i pregătească bagajul pentru a pleca din țară. Un alt aspect regăsit în declarația martorei este faptul că inculpatul a venit la cofetărie cu autoturismul proprietate personală, Audi A6, știut fiind faptul că acest autoturism este scump, se pune întrebarea dacă ar fi avut nevoie să fure cablu pentru a procura bani. Mai mult, este administrator la o firmă având în proprietatea lui mai multe camioane pentru transport. Referitor la declarația martorului, acesta se afla la S cu inculpatul în perioada comiterii faptei. Un alt aspect îl constituie declarația martorului care a declarat în fața instanței că știe că a fost doar cu încă un băiat. Apreciază că acest martor nu ar fi avut motive să-i acopere pe ceilalți participanți cu atât mai mult cu cât inculpatul îi este rudă. Instanța de apel a stabilit o stare de fapt contrară probelor dosarului. Consideră că există o eroare gravă de fapt deoarece starea de fapt stabilită în hotărârea atacată nu este confirmată de probe. Toate declarațiile de martori care au convins instanța de apel în a pronunța o hotărâre de condamnare sunt probe indirecte, niciunul dintre aceștia nepercepând cu propriile simțuri prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei, motiv pentru care în speță este aplicabil principiul " in dubio pro reo".

Instanța de recurs reține următoarele:

În noaptea de 06/07.07.2006, inculpații și s-au deplasat cu autoutilitara inculpatului cu nr pe DN 75, oprind între localitățile și.

În autoutilitara au încărcat anterior 2 scări, clești, ferăstrău, cuțit, chei. Au fixat scările și au urcat pe stâlpii telefonici, tăind 360 cablu, pe care l-au adunat. La comiterea acțiunii au participat și ceilalți doi inculpați.

La fața locului a sosit o mașina de politie, moment în care inculpații au fugit în pădure, alunecând și intrând prin apă.

În funcție de cele mai sus consemnate, probele indubitabile de vinovăție consemnate în sarcina inculpatului, este de reținut de către ultima instanță de control judiciar că recursul acesteia este mai mult formal depus, fără o susținere concretă probatorie care să poată conduce la alte împrejurări de fapt și juridice decât cele propuse de instanțele inferioare.

Inculpatul a arătat că doar l-a dus pe inculpatul până la podul de pe DN 75, de lângă localitatea, unde a rămas să îi aștepte, acesta nespunându-i ce dorește sa facă. A mers sa îi caute după o oră și, văzându-l pe un stâlp telefonic, a vrut să plece, dar acesta i-a cerut sa-l aștepte, să-l ajute la transport. Inculpatul a refuzat, începând sa se certe. În acel moment au apărut lucrătorii de politie, amândoi inculpații fugind în pădure. A susținut că a fost bătut când a dat prima declarație, iar ulterior, la reconstituire, i-a fost frica, fiind bătut. Instanța de fond a înlăturat corect aceste declarații (filele 58, 32, 29, 52), reținând primele declarații (filele 54, 61). Aceste declarații (filele 54, 61), în care au recunoscut comiterea faptei, s-au coroborat cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu procesul verbal de reconstituire (filele 12, 13, 32). Astfel, martorii, (filele 41, 42, 48, 50, 66, 46, 48, 57), au arătat ca au văzut și prins la fața locului pe inculpații și, care de bună voie au arătat cum au comis fapta, recunoscând- Au arătat că, fără a fi forțați în vreun fel, au indicat modul de comitere a faptei, auzindu-le declarațiile.

În privința susținerilor inculpaților și că au fost agresați fizic și psihic de către lucrătorii de politie, acestea au fost înlăturate din următoarele motive: inculpații nu s-au prezentat la medical legist pentru constatarea leziunilor, a cauzelor acestora; nu au formulat plângere penală în privința autorilor agresiunilor arătate. Inculpatul (fila 30) susține că a văzut că inculpatul era zgâriat pe mâini, iar inculpatul avea un. Martorul (fila 74) a susținut că inculpatul era umflat în zona ochiului. Au fost înlăturate aceste declarații, ținând seama ca inculpații au arătat ca au fugit prin pădure, alunecând, putând să se zgârie astfel pe mâini. În privința cucuiului și a ochiului umflat, martorii asistenți, care i-au văzut pe inculpați la câteva ore după faptă nu au observat aceste leziuni.

a fost soluția de achitare a inculpaților și OG, pronunțată la nivelul primei instanțe.

De către instanța de apel, Tribunalul Cluj, s-a realizat însă o aplecare completă și detaliată asupra tuturor actelor și lucrărilor aflate la dosar ajungându-se la concluzia justă ca în urma administrării și interpretării vastului material probator să se constate că soluția de achitare a fost una greșită și că se impune condamnarea acestora.

Este de consemnat o greșită optică a apărărilor acestor inculpați în sensul că pretinsa vinovăție a lor, dovedită, ar rezulta exclusiv din actele din cursul urmăririi penale, deși este adevărat că acestea sunt semnificative și concludente, coroborându-se în parte și cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești întreprinse, putându-se evidenția fără dubii că și aceste persoane sunt vinovate de săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Până la urmă sunt de reluat împrejurările concrete, sprijinite prin probe aflate la dosar, ce au condus instanța de apel la concluzia reținerii de vinovăție și în sarcina acestor inculpați. Reluarea apărărilor formulate de acești din urmă doi inculpați, și, în principal prin susținerea că la momentul evenimentului se aflau în altă parte, nu corespund realității. Pe de altă parte, raportat la inculpatul, a relua teza că fosta soție s-a aflat într-o stare de dușmănie cu acesta este forțată, ea redând practic doar o împrejurare banală asupra căreia nu avea cum să se înșele, sub prestare de jurământ, existând cadrul juridic, separat, de sancționare a acesteia în caz contrar - respectiv pentru situația în care nu ar depune conform adevărului; probă ce se coroborează cu declarațiile celorlalte persoane ce învinovățesc inculpații.

Apărările inculpaților și au fost contradictorii de-a lungul întregului proces.

Imediat după comiterea faptei, inculpatul a plecat în Spania, respectiv în seara zilei de 7.07.2007. În acest context, tribunalul a apreciat că în mod nejustificat prima instanță a înlăturat depozițiile din faza de urmărire penală și din fața instanței a martorei (fostă ) -, întrucat aceste declarații au fost constante. Astfel, martora a arătat că în noaptea de 06/07.07.2006, soțul ei, inculpatul a lipsit de la domiciliu și că a doua zi, în jurul orelor 12,00, acesta a contactat-o telefonic, de pe un număr necunoscut, în timp ce aceasta se afla la serviciu la "Lotus" din municipiul T și i-a spus să iasă în fața cofetăriei. Aceasta a ieșit din local și a observat că inculpatul se afla împreună cu inculpatul lângă OG autoturismul soțului acesteia, fiind foarte obosiți și prezentând zgârieturi la nivelul genunchilor și a mâinilor. Martora, împreună cu cei doi inculpați și cu numitul (care nu a putut fi identificat în cursul judecății) s-au deplasat la domiciliul inculpatului OG, unde cei doi inculpați, fiind foarte speriați, au încercat să ia legătura cu un avocat prin intermediul unei alte persoane. Cei doi inculpați i-au spus martorei, la insistențele acesteia, că împreună cu alte două persoane, au sustras cablu telefonic în noaptea precedentă și că fiind surprinși de către organele de poliție au fugit prin pădure, unde au stat până în jurul orelor 8,00, după care s-au deplasat la domiciliul numitului, unde au stat până în jurul orelor 12,00. Inculpatul l-a contactat telefonic pe un prieten, care se ocupa cu transportul de persoane în Italia și Spania și l-a întrebat când este următoarea cursă, iar interlocutorul respectiv i-a răspuns că în ziua respectivă la orele 19,00. Prin urmare, inculpatul și-a rezervat un loc pentru cursa spre Spania. Inculpatul i-a spus martorei să îi pregătească bagajul și în ziua respectivă în jurul orei 19,00 plecat în Spania de unde s-a întors abia după o lună, respectiv la data de 8.08.2006.

Inculpatul a declarat în fața instanței de judecată că la data respectivă s-ar fi aflat într-o deplasare în județul S împreună cu martorul.

Inculpatul, în încercarea de a dovedi faptul că la data săvârșirii faptei se afla în județul Sad epus la dosar o foaie de parcurs și un ordin de deplasare (58, 59, dosar fond) emise de către SC "" SRL T, însă în urma examinării celor două înscrisuri s-a constatat că acestea nu conțin vreo semnătură sau ștampilă din partea destinatarului, ci doar a emitentului.

De cealaltă parte, inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la locul unde s-a aflat în noaptea comiterii faptei în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

În urma examinării declarațiilor date de către cei patru inculpați, în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească și a declarațiilor martorilor, și s-a constatat că există o serie de contradicții și neconcordanțe, atât între declarațiile date de către același inculpat, în diferitele faze ale procesului penal, cât și între declarațiile inculpaților, dar și între declarațiile inculpaților și a martorilor propuși de către aceștia în încercarea de a-și construi alibiuri.

sunt și argumentele în sensul că inculpatul nu ar fi avut niciun fel de justificare de ordin material în a se preta în comiterea unor astfel de fapte de furt, până la urmă probatoriul confirmă contrariul, acesta este de luat în considerare și nu doar simple afirmații în apărare.

În funcție de cele redate este de consemnat,în final, că pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile formulate.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 310/A din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 75 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariu partial pentru av..

Obligă pe inculpatii recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

fiind plecată în

semn.președ.complet

RED.SM/MR

24.02.09/4 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean

#Judecator Sandel Macavei

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Cluj