Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 61/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.105
Ședința publică de la 19 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva decizie penale nr.682 A din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Având cuvântul, apărătorul din oficiu al recurentul inculpat, invocând cazul de casare prev de art.3859pct.14 Cod de procedură penală, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, pe fond, reindividualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere faptul că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție procesual sinceră, a recunoscut și regretat faptele comise, este cunoscut cu afecțiuni psihiatrice, deși în cauză s-a reținut că are discernământul păstrat, astfel încât față și de valoarea modică a prejudiciului, apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond își poate atinge scopul coercitiv. Față de aceste împrejurări solicită admiterea recursului în sensul reducerii cuantumului pedepsei, prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa aplicară recurentului inculpat a fost corect individualizată și nu se impune o redozare a acesteia, având în vedere că la cuantificarea acesteia au fost avute în vedere limitele de pedeapsa ce sancționează fapta prev de art.208-209 Cod penal, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, anterior suferind patru condamnări. Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, cu deducerea prevenției la zi.
Având cuvântul, recurentul inculpat solicită clemența instanței în sensul de a se dispune reducerea cuantumului pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prinsentința penală nr.561/16.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosar penal nr-,s-au hotărât următoarele:
S-a respins cererea procurorului privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 23.03.2009 la data de 24.04.2009 și de la data de 15.05.2009 la zi.
În temeiul art.350 alin.1 Cod de procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a stabilit onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică acordată inculpatului până la încetarea delegației de asistență juridică obligatorie, la suma de 200 de lei, urmând a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel, în data de 23.03.2009 inculpatul a fost observat de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Sectorului 2, Compartimentul, în timp ce s-a apropiat din spate de partea vătămată, care plimba un cărucior cu un copil mic, pe Șos. -, în dreptul imobilelor cu nr.87-89 și, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din buzunarul de la jachetă suma de 25 lei, formată din două bancnote de 10 lei și o bancnotă de 5 lei.
Imediat lucrătorii de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului (moment în care acesta a aruncat jos banii sustrași) și au atenționat partea vătămată, care a constatat că i s-a sustras din buzunar suma de 25 de lei. Suma de bani a fost restituită părții vătămate pe bază de dovadă (fila 17 )
Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate respectiv: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului (filele 8-10 ) declarația martorului (filele 18-19 ) și declarația părții vătămate (fila 12 ).
Cu ocazia audierii sale pe parcursul urmăririi penale inculpatul a negat săvârșirea faptei, afirmând că în timp ce se deplasa pe Șos. - a găsit pe jos suma de 25 de lei și după ce a luat acei bani a fost imobilizat de organele de poliție care l-au acuzat că a furat banii respectivi de la o femeie care plimba un copil.
Ulterior, în declarația din data de 25.06.2009 dată în fața instanței de judecată, inculpatul a revenit asupra poziției sale, recunoscând comiterea faptei.
Întrucât inculpatul acuza existența unor afecțiuni psihice, iar cu ocazia controlului corporal sumar, asupra sa a fost găsit un bilet de ieșire din spitalul de psihiatrie, prin ordonanța din 26.03.2009 organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Prin concluziile raportului de expertiză Nr.A- din 27.04.2009 s-a stabilit faptul că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate, crize mal anamnestice, tulburări psihice intercritice și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical prev. de art. 113 Cod penal
În raport cu situația de fapt astfel reținută, instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului - care în data de 23.03.2009, în jurul orei 1400, în timp ce se afla pe--89, din B, sectorul 2, profitând de neatenția părții vătămate în vârstă de 32 de ani, care plimba un cărucior cu un copil, i-a sustras acesteia din buzunarul de la jachetă suma de 25 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în forma prev. de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal
Elementul material al faptei săvârșite a fost realizat prin luarea în scopul însușirii pe nedrept de la partea vătămată a sumei de 25 lei.
de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a faptei săvârșite este evidentă, prin activitatea de sustragere realizată de inculpat s-a produs părții vătămate un prejudiciu patrimonial în cuantum de 25 de lei.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acționat în scopul producerii acestuia, aspect relevat de succesiunea evenimentelor. Astfel, inculpatul a observat în prealabil existența banilor în buzunarul părții vătămate și profitând de neatenția acesteia care împingea un cărucior cu un copil s-a apropiat din spate și fără a fi observat a sustras din buzunar suma de 25 lei. Imediat după sustragerea banilor a încercat să se îndepărteze, aspect ce evidențiază scopul urmărit de făptuitor, de a-și însuși pe nedrept suma de bani sustrasă.
În ceea ce privește cererea procurorului privind schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal privind recidiva postexecutorie, analizând condamnările anterioare aplicate inculpatului prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.558 din 01.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin nerecurare, fiind arestat la 27.10.1989 și liberat condiționat la 25.08.1993, rămânând de executat 3 ani, 2 luni și o zi de închisoare. Ulterior, prin sentința penală nr.1075 din 12.12.1994 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.269/1999 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru tentativă de furt calificat. Prin aceeași sentință s-a dispus revocarea restului neexecutat de 3 ani, 2 luni și o zi închisoare din sentința penală nr.558 din 01.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 3 B, care i-a fost dat spre executare inculpatului, acesta fiind arestat la data de 16.06.1994 și liberat la 17.07.1996, rămânând de executat 395 de zile închisoare.
De asemenea prin sentința penală nr.1128 din 28.10.1998 a Judecătoriei Sectorului 2, definitivă prin decizia penală nr.269/1999 a Curții de Apel București inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la 25.05.2000, rămânând un rest de 361 de zile.
În aceste condiții, pentru condamnarea de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.558 din 01.10.1990, termenul de reabilitare este, potrivit art. 135 alin. 1 lit. b Cod penal, de 8 ani și 6 luni.
Potrivit art. 136 Cod penal termenele de reabilitare se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau când aceasta s-a prescris, adică pentru condamnarea menționată de la data de 17.08.1997, împlinindu-se deci la 16.04.2005, anterior săvârșirii infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
De asemenea, termenul de reabilitare s-a împlinit și pentru condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1128 din 28.10.1998 a Judecătoriei Sectorului 2, definitivă prin decizia penală nr.269/1999 a Curții de Apel București, acesta fiind, potrivit art.135 alin.1 lit. a Cod penal, de 5 ani și 6 luni și curgând de la data de 21.05.2000 (fiind astfel împlinit la data de 21.11.2005).
Reiese prin urmare din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului că pentru fiecare dintre cele 3 condamnări aplicate acestuia, privite individual, s-a împlinit termenul de reabilitare, aspect care atrage incidența dispozițiilor art.38 alin. 2 Cod penal, înlăturând aptitudinea condamnărilor anterioare de a constitui primul termen al recidivei.
Instanța a reținut, sub aspectul analizat, faptul că legiuitorul a înțeles să excludă din categoria condamnărilor care atrag starea de recidivă condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. Este adevărat că reabilitarea având caracter indivizibil privește pe condamnat și nu condamnările pe care acesta le-a suportat, astfel că ea nu va opera în cazul în care condamnatul a suferit mai multe condamnări succesive în interiorul termenelor de reabilitare, însă această interpretare nu poate fi aplicată în analiza existenței stării de recidivă, în acest caz termenul de reabilitare calculându-se pentru fiecare dintre condamnările care ar putea constitui primul termen al recidivei, neavând relevanță intervenția unei alte hotărâri de condamnare în interiorul termenului de reabilitare, o astfel de hotărâre putând atrage, potrivit art. 137 Cod penal, doar consecința respingerii unei eventuale cereri de reabilitare.
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. l lit. e Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.l lit. e Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a acesteia, aspectul că inculpat este, așa cum s-a reținut, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare, dar a ținut seama și de aspectul că prejudiciul infracțional a fost recuperat, iar în fața instanței inculpatul a avut o atitudine sinceră.
În raport cu aceste criterii, văzând și celelalte dispoziții ale art. 72.Cod Penal, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 23.03.2009 la 24.04.2009 și de la 15.05.2009 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe penaleau declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B și inculpatul.
Prin intermediul căilor de atac promovete, Inculpatul a solicitat micșorarea pedepsei, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bac riticat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, arătând că, în mod greșit nu s-au reținut disp. art.37 lit.b Cod penal
În cursul judecării apelului s-a procedat la audierea inculpatului.
Prindecizia penală nr.682/A din 11 noiembrie 2009, Tribunalul București - Secția I Penalăa admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 formulat împotriva sentinței penale nr.561/16.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul penal nr-, a desființat în parte sentința penală atacată și pe fond rejudecând, în baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a condamnă pe inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 28.09.1971 în B, domiciliat în B,-,. 4,. B,. 4,. 95, sector 3, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, 5 clase, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, CNP -) la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin aceeași decizie, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a menținut măsura arestării inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 23.03.2009 la 24.04.2009 și de la 15.05.2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de Parchet au fost lăsate în sarcina acestuia.
În pronunțarea acestei decizii, Tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Potrivit art.38 alin 2 din Codul penal, la stabilirea stării de recidivă "nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare".
Potrivit art.135 alin.1 lit.b Cod penal, "Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de către instanța judecătorească:. b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate".
De asemenea, potrivit art. 136 Cod penal termenele de reabilitare "se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau când aceasta s-a prescris"
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.558 din 01.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin nerecurare, fiind arestat la 27.10.1989 și liberat condiționat la 25.08.1993, rămânând de executat 3 ani 2 luni și o zi de închisoare. Prin sentința penală nr.1075 din 12.12.1994 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.269/1999 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru tentativă de furt calificat. Prin aceeași sentință s-a dispus revocarea restului neexecutat de 3 ani 2 luni și o zi închisoare din sentința penală nr. 558 din 01.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 3 B, care i-a fost dat spre executare inculpatului, acesta fiind arestat la data de 16.06.1994 și liberat la 17.07.1996, rămânând de executat 395 de zile închisoare. Ulterior, prin sentința penală nr.1128 din 28.10.1998 a Judecătoriei Sectorului 2, definitivă prin decizia penală nr.269/1999 a Curții de Apel București inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la 25.05.2000, rămânând un rest de 361 de zile.
Față de cele arătate mai sus rezultă că pentru condamnarea de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.558 din 01.10.1990, termenul de reabilitare este, potrivit art.135 alin.1 lit.b Cod penal, de 8 ani și 6 luni, urmând a se calcula de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse - 19.05.2001.
Întrucât fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de față, comisă la data de 23.03.2009, a fost săvârșită înainte de împlinirea termenului de reabilitare de 8 ani și 6 luni calculat de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse, Tribunalul a constatat că în cauză, față de inculpatul, se impune a fi reținută starea de recidivă postexecutorie.
Ca tare, dat fiind faptul că starea de recidivă este o stare de agravare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului (considerându-se că aplicarea minimului special de 3 ani închisoare nu mai corespunde apariției recidivei ca stare de agravare a pedepsei).
Totodată, Tribunalul a apreciat că majorarea pedepsei aplicate inculpatului se impune și față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei (furt din buzunare, în condițiile neatenției părții vătămate care împingea un cărucior cu un copil), precum și față de antecedentele penale ale acestuia (condamnat de 4 ori pentru infracțiuni contra patrimoniului - furt sau tâlhărie).
Nu în ultimul rând, Tribunalul a considerat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare inculpatului, are în vedere atât împrejurările nefavorabile acestuia (starea de recidivă, antecedentele penale și modalitatea de săvârșire a faptei), dar și împrejurările favorabile lui (recuperarea prejudiciului și atitudinea de recunoaștere).
II. Referitor la apelul inculpatului
În condițiile în care în cauză există o stare de agravare a pedepsei (starea de recidivă), iar inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (4 condamnări anterioare), factori ce justifică majorarea pedepsei inculpatului și nicidecum micșorarea acesteia, Tribunalul a constatat că este evident nefondat apelul inculpatului prin care a solicitat reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii,a declarat recurs în termenul legal(la data de 22 decembrie 2009)inculpatulcare, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând reducerea acestei pedepse sub cuantumul stabilit de instanța de apel, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante în favoarea sa, conform dispozițiilor art. 74-76 Cod penal, în considerarea atitudinii sale procesuale sincere, a faptului că.suferă de unele afecțiuni psihice, iar prejudiciul cauzat a avut o valoare modică și oricum a fost recuperat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal,la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod ( Codul penal), de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pornind de la această normă juridică cu caracter general în materie de individualizare judiciară a pedepsei, în speța de față Curtea constată că instanța de apel, în urma stabilirii corecte a săvârșirii faptei deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie conform art.37 lit.b Cod penal, la determinarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului (de 5 ani închisoare) deși a avut în vedere toate criteriile legale de individualizare stabilite prin dispozițiile art.72 din Codul penal, a manifestat totuși un grad prea sporit de exigență, în considerarea cauzei de agravare a răspunderii penale nou reținute.
Astfel, spre deosebire de instanța de prim control judiciar, Curtea apreciază că o pedeapsa orientată mai semnificativ către minim în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului (închisoare de la 3 până la 15 ani), este proporțională cu gravitatea propriu-zisă a faptei săvârșite de acesta și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și conduita inculpatului manifestată înainte și după săvârșirea faptei, concretizată pe de o parte în perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, iar pe de altă parte în atitudinea procesuală - sinceră și cooperantă - pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal, o astfel de pedeapsă fiind suficientă și pentru realizarea scopului său legal - punitiv, dar și educativ-preventiv - astfel cum prevăd dispozițiile art.52 din Codul penal.
În concret, Curtea consideră că împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, constând în sustragerea de către inculpat, într-un loc public, a unei sume de bani din buzunarul părții vătămate, profitând de neatenția acesteia, relevă un grad relativ ridicat de periculozitate socială, a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum oarecum moderat, însă orientat totuși către minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, bogata antecedență penală prin care se face remarcat inculpatul în sfera aceluiași ilicit penal, conform fișei de cazier judiciar aflată la filele 48-49 p, în care se regăsesc patru condamnări definitive aplicate pentru infracțiuni contra patrimoniului, justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse mai drastice, situate deasupra nivelului minim prevăzut în norma de încriminare, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a acestuia.
Dincolo însă de aceste aspecte nefavorabile inculpatului, Curtea găsește că nu poate fi ignorat faptul că datele dosarului evidențiază conștientizarea de către inculpat a gravității și consecințelor faptei sale, dovadă în acest sens fiind împrejurarea că își asumă fapta respectivă, recunoscând săvârșirea ei, atât în fața instanței de fond, cât și în căile de atac, în toate gradele de jurisdicție și, cu toate că în raport de consistența materialului probator care ilustrează fără echivoc vinovăția sa (inculpatul fiind prins în flagrant, imediat după comiterea faptei, de către organele de poliție care au supravegheat și observat îndeaproape conduita lui infracțională), acestei atitudini procesuale sincere manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal nu i se poate recunoaște valoare de circumstanță atenuantă conform art. 74 alin.1 lit.c Cod penal, totuși această aspect contribuie la formarea convingerii instanței că inculpatul merită manifestarea unui anumit grad de clemență în ceea ce privește determinarea întinderii pedepsei.
Tot cu referire la datele ce caracterizează persoana inculpatului, Curtea apreciază că este echitabil ca la aprecierea severității pedepsei menite să sancționeze conduita reprobabilă a inculpatului, să fie avută în vedere și starea precară a sănătății psihice a acestuia, evidențiată de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cursul urmăririi penale, conform căruia inculpatul prezintă diagnosticul: tulburare organică de personalitate, crize mal anamnestice, tulburări psihice intercritice, afecțiuni care deși nu au abolit discernământul acestuia cu privire la fapta săvârșită, este foarte posibil totuși să-l fi influențat într-o oarecare măsură.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.682/A din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-, va casa în parte această decizie și în fond rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată față de inculpat în prezenta cauză, de la 5 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare cu aplic.art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Celelalte dispoziții ale deciziei recurate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală cu ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului durata reținerii din data de 23 03 2009 și a arestării preventive a acestuia, începând cu data de 15 05 2009 până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru a asigura asistența juridică a inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat deinculpatulîmpotriva deciziei penale nr.682/A din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
Casează în parte decizia și în fond rejudecând:
Reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare cu aplic.art.71 și 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală cu ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din durata pedeapsei perioada reținerii din data de 23 03 2009 și a arestării preventive de la 15 05 2009 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
/ -
- 2.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
