Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1654/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1061
Ședința publică din 22 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Dolache Damian
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 353/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimatul-parte vătămată drăgănes.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanța de judecată, arată că este de acord să fie asistat juridic de apărător din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în temeiul disp. art. 385914.pr.pen. și pe fond redozarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 296/22.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 B, și menținută prin decizia penală nr. 353/29.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II a Penală.
Precizează că inculpatul consideră pedeapsa prea severă în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, mai ales că prejudiciul a fost recuperat integral, bunurile fiind restituite părții vătămate.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere a inculpatului, în declarația la fila 60 dosarului de urmărire penală descriind modalitatea de operare, însă susținând că a comis fapta pe fondul consumului de alcool.
De asemenea, solicită a se reține și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că acesta are probleme grave de sănătate, așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale nr. 353/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52.pen. individualizând în mod corect pedeapsa, având în vedere modalitatea de comitere a acesteia, inculpatul pătrunzând prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate, în noaptea de revelion, de unde a sustras mai multe bunuri, prejudiciul fiind recuperat numai datorită faptului că mama sa a contribuit la restituirea acestuia.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 296 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală la data de 22.04.2009 în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea in fracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i pen. În temeiul art. 71.pen au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și litera b pen. Conform art. 88.pen s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate în stare de reținere și de arest preventiv de la 15.01.2009 la zi, iar în baza art. 350 alin. 1 Cpp s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Sub aspectul laturii civile s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată, ca neîntemeiată. iar în baza art. 191alin. 1 Cpp s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că în noaptea de 31.12.2008/01.01.2009, în jurul orelor 23, după ce a consumat băuturi alcoolice cu niște cunoscuți, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, pe care-l cunoștea de mai mult timp, situată în B,-, sector 2, bătut în geamul ferestrei ce dădea spre stradă pentru a se asigura nimeni acasă, și întrucât nu i s-a răspuns a procedat la spargerea geamului de la una dintre ferestrele imobilului și prin escaladare, a pătruns în interiorul locuinței, de unde a sustras mai multe articole de îmbrăcăminte, pe care le-a pus într-o sacoșă, iar într-o pătură a pus un televizor color marca SAMSUNG, un - player marca, un set de boxe audio cu sateliți audio, o unitate de calculator PC și o pereche de pantofi sport marca. Inculpatul a părăsit locuința, prin escaladarea ferestrei pe care intrase inițial și a transportat bunurile sustrase pe trotuarul de vis-a-vis, unde a abandonat pătura în care se aflau bunurile electronice, după care s- a deplasat la domiciliul său având asupra sa sacoșa cu articolele de îmbrăcăminte. Ulterior, ca urmare a difuzării mai multor emisiuni TV având ca subiect spargerile de locuințe ce au avut loc în perioada sărbătorilor, printre locuințele prezentate numărându-se și cea a părții vătămate, mama inculpatului, numita, a realizat că autorul faptei este fiul său. Aceasta a contactat-o pe partea vătămată, căreia i-a restituit articolele de îmbrăcăminte sustrase, iar în locul bunurilor electronice sustrase, i-a remis unele similare, discuția purtată cu această ocazie fiind înregistrată de către partea vătămată pe telefonul mobil și regăsindu-se la dosarul cauzei pe suport audio digital - CD.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 10-14 dup), procesul-verbal de cercetare la fata locului și planșe fotografice aferente (filele 15-22, 25-31 dup), procesul-verbal de conducere în teren și planșe fotografice (filele 37-41 dup); dovada de restituire a bunurilor
(filele 9-10 dup), declarațiile martorilor și (filele 35-36 și 46 dup și fila 33 dosar fond), declarațiile inculpatului (filele 60, 62-65 dup) și procesul-verbal de transcriere înregistrare a convorbirii și suport digital (filele 47-48, 49 dup).
Astfel, se reține în considerentele sentinței apelate, la data de 01.01.2009, partea vătămată a sesizat organele de poliție din cadrul Secției 6, cu privire la faptul că în noaptea de31.12.2008/01.01.2009autori necunoscuți au pătruns în locuința sa situată în B,-, sector 2 și au sustras mai multe bunuri electronice (un televizor color marca Samsung, un marca, un sistem de boxe cu subwoofer și 5 sateliți, o unitate de calculator), articole de îmbrăcăminte (o pereche de pantofi sport marca.") și suma de 4.200 lei. Ulterior, în data de 05.01.2009, partea vătămată a declarat că în data de 04.01.2009, în jurul orelor 23.00, a fost contactat telefonic de către mama inculpatului, martora, care l-a chemat la locuința acesteia, situată în B,-, sector 2 și i-a spus că fiul său a pătruns în noaptea de31.12.2008/01.01.2009în locuința acestuia, sustrăgând din interior articole de îmbrăcăminte și produse electronice. Totodată, acesta i-a restituit părții vătămate articolele de îmbrăcăminte sustrase (un trening de culoare albă - mărimea M și marca, 6 tricouri de culori diferite mărimea M și care erau inscripționate "" și "", o giacă de trening de culoare galbenă marca, trei perechi de blugi, 2 bluze cu lungă, o giacă de culoare neagră marca.) și unele aparate electronice în compensarea celor sustrase, respectiv un televizor marca cu diagonala de 51 cm, un marca și o unitate de PC. Având în vedere bunurile restituite, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 6.200 lei, din care 4.200 lei reprezentând suma de bani sustrasă din imobil și nerestituită și 2.000 lei contravaloarea bunurilor nerestituite.
Cu ocazia discuției purtate de partea vătămată cu martora, aceasta a efectuat o înregistrare pe telefonul mobil, înregistrare atașată la dosarul de urmărire penală și consemnată în cuprinsul procesului-verbal de transcriere înregistrării convorbirilor telefonice.
Comiterea faptei de către inculpat, se mai arată în motivarea sentinței penale apelate, rezultă din coroborarea plângerii și declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorei, care a declarat pe parcursul urmăriri penale că la începutul lunii ianuarie 2009, fiul său, inculpatul, i-a spus că a pătruns, prin spargerea geamului, în locuința părții vătămate, pe care o cunoștea de mai mult timp, și a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte, o unitate centrală de calculator, un și un televizor.
Cele reținute în anterior rezultă și din declarațiile inculpatului, date cu ocazia propunerii de luarea a măsurii arestării preventive și în fața organelor de cercetare penală, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă anterior, în sensul că în seara zilei de 31.12.2008, în jurul orelor 22.00, s-a deplasat spre locuința părții vătămate, a intrat în C și a bătut în geam, însă pentru ca nu a răspuns nimeni, a continuat să bată până a spart geamul, apoi a spart și un al doilea geam și a pătruns, pe fereastră, în imobil, de unde a luat mai multe obiecte de îmbrăcăminte, respectiv opt tricouri, două geei, 4 sau 5 perechi de blugi și o pereche de încălțăminte, pe care le-a pus într-o sacoșă de rafie găsita în interior, precum și un televizor, un player și mai multe boxe, toate bunurile fiind scoase in strada prin aceeași modalitate prin care am pătruns. De asemenea, a precizat că toate bunurile electronice le-a abandonat pe partea carosabilă lângă un copac și a părăsit locul faptei, având asupra sa doar sacoșa. Ulterior, pe data de 03.01.2009, mama sa, martora, a văzut un reportaj la televizor privind fapta anterior descrisa și întrucât văzuse obiectele de îmbrăcăminte, i-a mărturisit acesteia comiterea faptei. Totodată, a declarat că nu a sustras nicio suma de bani din locuința părții vătămate.
Susținerile inculpatului în ceea ce privește modalitatea de săvârșire a faptei de furt sunt confirmate de mențiunile existente în cuprinsul procesului-verbal de conducere în teren din data de 15.01.2009 și de declarația martorului asistent ce a declarat instanței că inculpatului, de bună voie, a condus organele de poliție la locuința pe care a spart-o, a recunoscut comiterea faptei și a descris modalitatea în care a pătruns în locuință.
În drept, se mai reține în motivarea sentinței, fapta inculpatului, constând în aceea că, în noaptea de31.12.2008/01.01.2009,în jurul orelor 2300, a pătruns prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei, în locuința părții vătămate, situată în B,-, sector 2, din interiorul căreia a sustras mai multe articole de îmbrăcăminte și bunuri electronice, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g și i din pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin luarea bunurilor mobile din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urmarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a bunurilor, prin trecerea acestora din sfera de stăpânire a părții vătămate în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunurilor și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de ele. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat prevăzând rezultatul faptei sale - trecerea bunurilor mobile în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultat. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a pen. instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intentiei directe.
În cauză, este incident și elementul circumstanțial prevăzut de art. 209, alin. 1, lit. g și i pen întrucât inculpatul a săvârșit fapta pe timpul nopții, prin efracție și escaladare, înlăturând pe altă cale decât cea normală, obstacolul pe care gardul și fereastra imobilului, îl reprezenta în raport de bunurile aflate în interiorul imobilului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului ce este cunoscut ca fiind autorul mai multor fapte penale și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In acest sens, instanța de fond a reținut modalitatea de comitere a acesteia, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, precum și atitudinea sinceră a inculpatului ce a recunoscut comiterea faptei, dar și faptul că inculpatul a comis anterior mai multe fapte de aceeași natură pentru săvârșirea cărora i s-au aplicat mai multe amenzi administrative (fila 69 dup).
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de lege și în regim neprivativ de libertate.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 alin 1 Cpp, tribunalul a reținut în esență că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B la data de 26.01.2009 în dosarul320/P/2009s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i pen, reținându-se în fapt în sarcina sa că în noaptea de31.12.2008/01.01.2009a pătruns prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei în locuința părții vătămate, pe care-l cunoștea de mult timp, și a sustras din interior mai multe articole de îmbrăcăminte și bunuri electronice.
În cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a manifestat o poziție procesuală sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor. Declarațiile date de inculpat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată sunt confirmate de restul materialului probator administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei și planșa fotografică atașată, procesul verbal de conducere în teren și planșele fotografice anexate, dovada de restituire a bunurilor, proces verbal de transcriere a înregistrării convorbirii și suportul digital de stocare, toate coroborate cu depozițiile martorilor audiați, respectiv și.
În consecință, tribunalul a reținut că situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde celor reținute în urma analizei probatoriului administrat. În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, constând în aceea că, în noaptea de 31.12.2008/01.01.2009, în jurul orelor 23, a pătruns prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei, în locuința părții vătămate, situată în B,-, sector 2, din interiorul căreia a sustras mai multe articole de îmbrăcăminte și bunuri electronice, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g și i din pen
Cu referire la pedeapsa principală aplicată, deși inculpatul a arătat în motivarea apelului că aceasta este prea mare, în raport de atitudinea sa procesuală și față de faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, tribunalul a reținut că aceste critici sunt nefondate.
Astfel, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i pen, instanța de fond a optat pentru o pedeapsă minimă, respectiv pentru o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, apreciind că aceasta este singura posibilitate de atingere a scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.
Desigur că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a manifestat o atitudine cooperantă, însă această poziție a fost adoptată după intervenția organelor de urmărire penală, aspect care în raport de modul concret de comitere al faptei nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă. Astfel, din actele de la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat pe timp de noapte, chiar în noaptea de 31.12.2008 spre 01.01.2009, când este cunoscut că unii dintre proprietari își părăsesc locuințele pentru a participa la petrecerea ocazionată de trecerea în noul an. În egală măsură tribunalul mai reține că inculpatul a pătruns prin spargerea geamului și escaladarea ferestrei în locuința unei persoane pe care o cunoștea și după ce în prealabil a verificat că aceasta nu se afla acasă. O asemenea acțiune presupune faptul că inculpatul are cunoștință de existența unor puncte minimale de orientare în locuința părții vătămate, cunoscând locul unde se află bunurile de valoare, reușind astfel o acțiune de sustragere în timp rapid cu riscuri minimale de a fi depistat. Toate aceste fapte demonstrează existența unui grad de pericol concret sporit al faptei pentru care inculpatul este cercetat și un potențial criminogen relativ ridicat, având în vedere că inculpatul, deși necunoscut cu antecedente penale, a mai fost sancționat cu amenzi administrative tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, astfel cum rezultă din procesul verbal atașat la fila 69 dosarului de urmărire penală.
Natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de către inculpat, modul în care acesta a acționat, consecințele acțiunilor sale, constând în valoarea relativ ridicată a prejudiciului conturează un grad ridicat de pericol social generic al faptelor pentru care inculpatul este în prezent cercetat.
În consecință,în asemenea împrejurări, lăsarea în liberate a inculpatului determină o stare de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății, având în vedere că inculpata a comis și alte fapte de aceeași natură și folosind un mod de operare similar,pentru unele fiind aplicate amenzi administrative.
În aceste împrejurări, tribunalul a reținut că aplicarea unei pedepse în regim de suspendare condiționată a executării nu se justifică, executarea unei pedepse cu închisoarea în regim penitenciar fiind singura de natură a asigura reeducarea inculpatului și reorganizarea conduitei acestuia în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.
Față de considerentele expuse în cele ce preced, în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cpp tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 296 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B la data de 22.04.2009 în dosarul -.
În temeiul art. 383 alin. 11 Cpp rap. la art. 350 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri în cursul urmăririi penale justifică și la acest moment privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cpp se a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 15.01.2009 la zi.
Conform art. 189 Cpp urmează a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, delegație -/25.05.2009 din fondurile către
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cpp a obligat apelantul inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul,criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei si solicitând reducerea pedepsei aplicate, cu reținerea de circumstanțe atenuante, arătând că a fost condamnat și de altă instanță și o să solicite contopirea pedepselor aplicate.
Analizând actele dosarului si sentința penala apelata prin prisma motivelor invocate si din oficiu in conformitate cu disp. art. 385 indice 3 alin. 6.C.P.P. Curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel au analizat probele administrate în cauză si au reținut in mod corect atât situația de fapt cât si încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, din procesul verbal de conducere în teren,declarațiile martorilor și,procesul verbal de transcriere și înregistrare a convorbirii telefonice dintre mama inculpatului și partea vătămată,procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente,declarațiile părții vătămate,declarațiile martorului asistent la efectuarea fconducerii în teren,rezultând că în noaptea de 31.12.2008/01.01.2009,inculpatul a patruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate,profitând că acesta nu este acasă și că este noaptea de revelion,și a susutras mai multe obiecte de îmbrăcăminte,printre care un trening de culoare galbenă și mai multe produse electronice,respectiv un televizor marca Samsung,un player marca,un sistem de boxe cu 5 sateliți,o unitate de calculator,dintre care hainele le-a păstrat și folosit,obiectele electronice abandonându-le în fața casei părții vătămate,neavând posibilitatea să le transporte. În mod corect au retinut instantțele că această faptă întrunește atât sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 si 2 lit. g și i din Codul penal. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, aceasta arătând ca o cunoaște pe oartea vătămată de mai mult timp, fiind cunoștințe,a fost de mai multe ori în locuința acesteia,inculpatul manifestând de altfel nu doar o atitudine formală de regret dar dovedind o căință activă,acesta fiind cel care s-a predat autorităților,după ce s-a consultat cu familia și a luat legătura cu partea vătămată pentru a -i restitui o parte din obiectele care se aflau în posesia sa,respectiv obiecte de îmbrăcăminte. Curtea constata ca aceasta declarație este una de recunoaștere explicită a infracțiunii și apreciază că instanțele au aplicat in mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal,conform art. 69 din C.P.P. cărora le-a dat valență juridică, întrucât acestea se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat referitor la individualizarea pedepsei aplicate,respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate,care se poate realiza - dat fiind că i-a fost aplicată pedeapsa minimă pentru infracțiunea săvârșită - doar prin reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acesta este fondat. Curtea reține astfel că, deși instantele de fond și apel au dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din, nu a acordat suficientă semnificație criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal.
Curtea retine astfel ca inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,a dat declarații complete, detaliind modul in care a acționat, a anunțat organele de ploiție după ce anterior a luat legătura cu partea vătămată căreia i-a spus că a săvârșit infracțiunea,a încercat să restituie parte din bunurile sustrase,adica pe cele care încă se mai aflau asupra sa,cele abandonate nefiind recuperate,toate aceste împrejurări putându-se constitui în dovezi care atestă contribuția inculpatului la aflarea adevărului prin indicarea modului concret de realizare a activității infracționale,prin întreaga conduită acesta contribuind la stabilirea în mod corect a faptelor, pe care le-a regretat. Curtea reține totodată vârsta tânără a inculpatului, faptul că are o tulburare de personalitate,care însă,in opinia instanței de recurs,concordantă cu a instanțelor inferioare,nu a fost de natură să îi înlăture reprezentarea faptelor(Curtea reținând sub acest aspect că instanța de fond care a audiat nemijlocit inculpatul și a administrat nemijlocit probele nu a apreciat că se impune efectuarea unei expertize psihiatrice față de actele medicale și nici inculpatul în recurs nu a invocat cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 pct.8 din C.P.P.care nu poate fi invocat din oficiu de instanță),faptul că acesta nu are ntecedente penale,fiind însă sancționat de trei ori cu amendă administrativă pentru același gen de fapte.
În raport de toate acestea, Curtea apreciază că nu există nici un motiv pentru care să nu poată fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. b și c din, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei principale aplicate sub minimul special,conform art. 76 alin. 1 lit.c Curtea apreciind că o pedeapsa principală de 2 ani închisoare este în măsura să satisfacă scopul preventiv educativ si să asigure atât funcția de constrângere dar și pe cea de reeducare pedepsei, Curtea constatând că nu poate dispune aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei și nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,inculpatul fiind condamnat și într-o altă cauză,la o pedeapsă cu executarea în regim de detenție de 1 an și 6 luni închisoare,acest mod de individualizare fiind apreciat de C ca fiind satisfăcător.
Reținând că hotărârea este legala sub celelalte aspecte, recursul inculpatului fiind fondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d din Codul d procedură penală, va admite recursul declarat, va casa integral decizia penală și, în parte, sentința penală și rejudecând, în fond:
Va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate de 3 ani închisoare la 2 ani închisoare reținând disp. art. 74 lit. b și c și art. 76 lit. c Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 383 alin. 2 Cod de procedură penală rap. la art. 88 Cod penal deduce perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 15.01.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d din Codul d procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 353/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
Casează decizia integral și sentința penală nr.296/22.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 parțial și rejudecând:
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate de 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b și c Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin, 2.pr.pen. și art. 88.pen. deduce perioada 15 ianuarie 2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu instanței cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- --
Red. -
Dact./ 22.07.2009
Ex.3
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Constantinescu Mariana, Dolache Damian
