Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 245/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
1752/2009
ÎNCHEIERE NR. 245
Ședința publică din 22 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Dolache Damian
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.-/22.07.2009 (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașat dosar de urmărire penală nr. 54/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, față de împrejurarea că dosarul de urmărire penală a fost atașat înaintea începerii ședinței de judecată, își manifestă nemulțumirea că nu a avut posibilitatea de a-l studia corespunzător pentru a-și pregăti apărarea, reproșând instanței acest aspect și manifestând o atitudine ireverențioasă.
Reprezentantul Ministerului Public susține că a depus toate diligențele necesare pentru ca dosarul de urmărire penală să fie atașat pentru termenul de astăzi, motiv pentru care a fost înaintat de Parchet în această dimineață.
Solicită - de asemenea - a se lua act de atitudinea ireverențioasă manifestată de apărătorul recurentului-inculpat.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului de urmărire penală.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Apărătorul ales al inculpatului, întrebat fiind de instanța de judecată dacă mai are cereri de formulat ori excepții de invocat, manifestă aceeași atitudine lipsă de respect față de complet.
Curtea, în temeiul disp. art. 198 alin. 4 lit. h Cod procedură penală, sancționează avocatul ales al inculpatului cu suma de 1000 lei, având în vedere atitudinea ireverențioasă pe care a manifestat-o acesta față judecător.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
În timpul susținerii orale a recursului apărătorul inculpatului reproșează președintelui completului de judecată că îi limitează timpul de expunere a motivelor de recurs, manifestându-și nemulțumirea prin aceeași atitudine lipsită de respect.
Curtea, în temeiul aceluiași articol de lege, față de atitudinea adoptată de apărătorul inculpatului, suplimentează amenda la suma de 2500 lei.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate, susținând că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen.
Susține că nu există probe concrete la dosar din care să rezulte faptul că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ca atare, nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție a art. 148 lit. f pr.pen. se impune punerea acestuia în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este un student eminent, cu un IQ ridicat și a câștigat mai multe olimpiade naționale vizând tematici din chimie.
Astfel, inculpatul a reușit să înțeleagă gravitatea faptelor sale, iar lăsarea lui în stare de libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult, apărarea învederează că o parte dintre inculpații din această cauză, care au săvârșit fapte mult mai grave, au fost lăsați în stare de libertate, astfel că se impune aceeași soluție și față de, având în vedere egalitatea de tratament.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de atitudinea ireverențioasă manifestată de apărătorul inculpatului și sesizarea Baroului
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind neîntemeiat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, constatându-se a fi îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii Parchetului prin raportare la disp. art. 136 alin. 1.pr.pen.
Consideră că nu se pot contesta aptitudinile școlare ale inculpatului, fiind într-adevăr un student eminent, însă această inteligență nu a fost de natură să-l împiedice să comită acte infracționale, acesta traficând droguri sintetice prin filiera unor studenți basarabeni.
Astfel, raportat la pericolul social pe care-l prezintă activitatea infracțională a inculpatului, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Mai mult, învederează că actele de urmărire penale nu sunt finalizate așa încât solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. își exprimă regretul profund vis-a-vis de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, susținând că a ajuns în această situație datorită unor împrejurări nefaste. Solicită a fi pus în libertate pentru a avea posibilitatea de a-și susține examenele la facultate, altfel va pierde anul școlar și va fi transferat la cursurile cu plată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată în data e 10 iulie 2009, de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16 iulie 2009 până la 14 august 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din procesul verbal de redare în scris a discuției interceptate și înregistrate în mediul ambiental, în baza ordonanței provizorii nr.222/15.06.2009, ora 14:30, emisă de parchet; adresa nr. 747.058 din 16.06.2009 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; proces-verbal de constatare a săvârșirii unei infracțiuni flagrante; declarațiile învinuitului și inculpatului; declarațiile martorului asistent prezent la constatarea comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de către inculpatul; proces-verbal de înseriere a bancnotelor folosite la constatarea comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit de droguri; declarațiile martorului, precum și alte probe aflate la dosarul de urmărire penală sunt de natură a contura vinovăția inculpatului.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, care este pedepsită cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.
Totodată, tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite - infracțiuni de pericol prin care s-a adus atingere relațiilor sociale care protejează sănătatea publică, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului care neavând nicio ocupație socialmente utilă, a obținut veniturile necesare traiului cotidian prin săvârșirea unei fapte de natură penală, cu un grad ridicat de pericol social pentru populație.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri a prelungirii duratei arestării preventive, arătându-se că față de circumstanțele personale favorabile, lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, la data de 16 iunie 2009, în procedura constatării infracțiunii flagrante, nculpatul a fost surprins, chiar în fața magazinului, înmânând 6 timbre numitului, după care - împreună cu alte două persoane - s-au deplasat în parcul aflat în fața magazinului "", unde inculpatul a primit de la numitul - suma de 200 lei, iar de la investigatorul sub acoperire - 220 lei.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, se constată că există suficiente indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante fiind - în acest caz - procesul verbal de redare a discuției interceptate și înregistrate în mediul ambiental, în baza ordonanței provizorii nr.222/15.06.2009, emisă de Parchet, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cel de înseriere a bancnotelor folosite în acest context, declarațiile inculpatului și ale martorilor prezenți la constatarea flagrantului.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului, în sensul că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Curtea notează că natura și gravitatea deosebită a faptei, pentru care există indicii temeinice că acesta a săvârșit-o, modul în care inculpatul a acționat reprezintă aspecte pertinente care validează temerea că acesta - odată lăsat în libertate - ar constitui o amenințare pentru ordinea publică, ce ar putea fi expusă riscului comiterii de noi infracțiuni.
De altfel, sintagma "pericol pentru ordine a publică" desemnează - în primul rând - o stare ce ar putea periclita, pe viitor, normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate, ceea ce -în speța dedusă judecății - se regăsește, pe deplin, în datele cauzei privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, fiind vorba de un loc aglomerat din centrul Bului, unde inculpatul nu a avut nicio reținere să acționeze, vânzând drogurile și primind contravaloarea acestora, colaborând - în acest scop - cu o grupare de studenți basarabeni; în acest context, nu trebuie ignorată reacția cetățenilor, rezonanța negativă ce produce o reacție concretizată într-un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, în sensul că autoritățile nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Cu siguranță gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Așa cum s-a statuat constant și în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este una excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinei publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane și, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, fapta reținută în sarcina inculpatului, este una extrem de gravă, care imprimă și persoanei sale o periculozitate corespunzătoare, sporită și de împrejurarea că, acesta este el însuși consumator de droguri, aspect ce potențează riscul ca acesta - pentru procurarea acestor substanțe - să-și continue activitatea infracțională.
Pe de altă parte, temeiurile unei măsuri de prevenție trebuie privite în conexitatea lor și nu în mod izolat, singular, astfel că, în acest caz, menținerea stării de arest a inculpatului - împotriva căruia a fost luată această măsură la data de 17 iunie 2009 - și pentru eficiența anchetei penale, având în vedere că este necesară identificarea tuturor persoanelor cu care inculpatul a colaborat și cărora le-a vândut droguri, precum și verificarea unor apărări ale acestuia.
Împrejurarea singulară a cercetării în stare de libertate a altor participanți la comiterea faptei (arătată de apărătorul inculpatului) nu este suficientă pentru a se concluziona în sensul schimbării temeiurilor ce au legitimat arestarea preventivă a inculpatului (și oricum este de notorietate că răspunderea penală este personală), după cum nici aptitudinile școlare de excepție ale acestuia (evocate de același apărător) nu constituie o justificare pentru revocarea măsurii preventive.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.B Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Constantinescu Mariana, Dolache Damian
