Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1065/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 6990/2/2009
1779/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1065
Ședința publică din 22 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Dolache Damian
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, Prota, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/23.07.2009, depusă la dosarul cauzei - fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, conf. art. 160 alin. 2.pr.pen. i continuarea procesului penal cu ace sta în stare de libertate.
Susține că inculpatul a manifestat o atitudine de regret vis-a-vis de fapta comisă și nu prezintă un pericol social, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere, precum și convingerea că, lăsat în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.pr.pen. nu se consideră un pericol pentru ordinea publică, arătând că se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat C.P.P. la 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținând ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor audiați, cartea de identitate și contractul de vânzare-cumpărare falsificate, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/26.10.2008, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare și înseși declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea acelor fapte.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, din modalitatea concretă și circumstanțele reale de comitere a acestora, din împrejurarea că securitatea relațiilor sociale a fost în mod vădit periclitată prin comiterea acelor infracțiuni, dar și din faptul că inculpatul este recidivist, suferind anterior mai multe condamnări.
În sfârșit, analizând măsura arestării preventive și din perspectiva dispozițiilor art.5 CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea acesteia este în continuare justificată, pentru a nu se stânjeni administrarea probelor și buna desfășurare a procesului penal (citând în acest sens decizia pronunțată în cauza Tonasi vs. Franța).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate.
În motivarea recursului arată că a manifestat o atitudine sinceră și de regret în raport de fapta comisă, apreciind că nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică odată pus în libertate.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată (înșelăciune cu consecințe deosebit de grave) - declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico-științifică ce atestă caracterul fals al cărții de identitate, procesul-verbal de percheziție domiciliară și depozițiile inculpatului (acesta recunoscând comiterea faptei), din care rezultă împrejurarea că în perioada 1.09.2008-10.09.2008, folosind o carte de identitate falsificată, a indus în eroare Credit Europe Bank, efectuând retrageri din contul bancar al martorului suma de 171.000 euro.
De asemenea, este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de gravitatea deosebită a faptei, de modalitatea concretă și împrejurările în care a fost comisă, de cuantumul foarte mare al prejudiciului (neacoperit), aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Cât privește conduita procesuală sinceră invocată în motivarea recursului, Curtea apreciază că reprezintă o circumstanță favorabilă acestuia, însă urmează a fi valorificate la momentul unei eventuale condamnări și dozării sancțiunii ce îi va fi aplicată.
Drept urmare, apreciind că se impune menținerea în continuare a stării de arest a recurentului-inculpat, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
-
Red./6.10.2009
Dact./6.10.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Constantinescu Mariana, Dolache Damian