Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1252/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1210/
Ședința publică de la data de 12 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 13 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II Penală și Pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul contestator în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea dosarului nr-.
Întrebat fiind, recurentul contestator arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu și înțelege să își mențină recursul declarat în cauză.
Apărătorul recurentului contestator, la întrebarea instanței și după ce a luat legătura cu recurentul contestator, precizează că temeiul de drept invocat este cel prevăzut de art. 386 Cod procedură penală, iar motivele de fapt, se referă la faptul că nu au fost luate în considerare probele pe parcursul procesului penal.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admiterea în principiu a contestației în anulare.
Apărătorul recurentului contestator, solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 391 Cod procedură penală rap. la art. 386 Cod procedură penală, solicită respingerea, ca fiind inadmisibilă, contestației în anulare, motivul invocat nu se încadrează între cazurile de casare prevăzute expres de lege.
Având ultimul cuvânt, recurentul contestator, solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare:
La data de 22.05.2009 numitul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.713 din 13.05.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, invocând în susținerea acesteia, împrejurarea că pe parcursul procesului penal nu i s-au luat în considerare probele solicitate în apărarea sa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală cu nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.386 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prin decizia penală nr.713 din 13.05.2009 Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală s-a dispus, respingerea, ca nefondată, a recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 39/30.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunțată în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 179/A/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
S-a dedus prevenția de la 22.07.2008 la zi.
Recurentul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu în sumă de 200 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 179/A/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 39/30.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 39/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
In baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a pedepsei aplicate.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv de la 22.07.2008, la zi.
S-a constatat recuperat integral prin restituire în natură, prejudiciul infracțional și s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, dar nici nu a participat în proces ca parte vătămată.
În baza art. 189 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, respectiv greșita condamnare și greșita individualizare a pedepsei.
Inculpatul a susținut că, din probele administrate în fața instanței și în faza de urmărire penală s-a ajuns la greșita condamnare, pe baza declarației lucrătorului de poliție. Reluând analiza probelor arată că se face vorbire de un flagrant care de fapt nu există, martorul a arătat că fiind pe scara autobuzului i s-a sustras portofelul; martorul arată în esență același lucru și anume că nu 1-a văzut pe inculpat sustrăgând portofelul; instanța de fond a făcut comparație cu ceea ce s-a întâmplat, cu privire la condamnările anterioare. Solicită a se constata că din coroborarea probelor reale procesul verbal întocmit de organele de poliție nu are nici o valoare, declarațiile inculpatului se coroborează cu alte împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză. Apreciază că judecătorul fondului a fost total imparțial; s-au solicitat la urmărirea penală înregistrările audio-video puse în mijloacele de transport public, inițial nu a fost admisă solicitarea, însă după 8 luni o admite și se trimite răspuns de la care comunică faptul că imaginile video se păstrează numai 72 ore. Pentru acest prim motiv apreciază că inculpatul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar faptul că inculpatul se afla la locul presupusei fapte se datorează împrejurării că acesta se ducea la poliție să schimbe numerele mașinii; pe cale de consecință solicită admiterea apelului și în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod pen. rap. la art. 10 lit. a sau c Cod proc.pen. solicită achitarea inculpatului.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului este prea mare în raport de starea de recidivă și declarația unui polițist. S-a solicitat a se avea în vedere la individualizarea pedepsei faptul că prejudiciul a fost recuperat - un portofel, nerecunoașterea faptei de către inculpat nu înseamnă aplicarea circumstanțelor agravante. Nerecunoașterea faptei nu poate duce la urcarea pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, iar judecătorul trebuie să treacă prin cele două procese decisive și anume stabilirea vinovăției inculpatului și stabilirea pedepsei. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei și coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat ca fiind nefondat apelul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și nelegală, reaprecierea probatoriului și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a întrucât C.P.P. nu e vinovat de săvârșirea faptei.
În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele personale și de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta.
Nu a fost indicat nici un caz de casare.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, a constatat că acesta este nefundat, în raport de următoarele considerente:
Deși inculpatul nu a indicat vreun caz de casare, cererile sale se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, cu motivarea că din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția sa.
Art. 10 lit. a se referă la situația în care fapta nu există, adică nu a avut loc vreo modificare în realitatea obiectivă, care să reprezinte faptă penală. Aspectul că din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine săvârșirea faptei, nu se circumscrie literei a) din art. 10 Cod procedură penală, ci literei d) - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sau literei c) - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Având în vedere că aceste motive de achitare nu pot fi luate în considerare decât dacă se circumscriu unui caz de casare, Curtea le va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, singurul care permite o analiză a celor invocate.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală vizează doar situația când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.
Inculpatul nu a precizat însă în ce constă eroarea gravă de fapt a celor două instanțe, cea de fond și cea de apel. Instanța de recurs nu poate reanaliza fondul cauzei prin intermediul acestui caz de casare, prin reanalizarea probatoriului.
Eroarea gravă de fapt există atunci când situația de fapt reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului. Pentru a constitui caz de casare, eroarea trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Ca atare, când starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este doar îndoielnică, recurentul inculpat invocândin dubio pro reo, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
În ceea ce privește solicitarea privind redozarea pedepsei, Curtea a constatat că sancțiunea aplicată este adecvată gravității faptei săvârșite și periculozității făptuitorului, care este recidivist și nu se impune o micșorare a acesteia pentru că ar lipsi-o de eficacitate, înfrângând dezideratele prevenției speciale și ale celei generale.
Cât privește contestația în anulare formulată de către petent, se impune a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit art.386 Cod procedură penală,se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
1când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev.de art.10 alin.1 lit.f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
2) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514alin.11ori art.38516alin.1
Se constată,în raport de aceste aspecte că susținerile contestatorului nu numai că nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art.386 Cod procedură penală ce reglementează această cale extraordinară de atac, ci reprezintă totodată aspecte ce au fost cenzurate pe parcursul procesului penal de către instanțele care au judecat cauza.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.391 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.713/R din 13.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul condamnat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /13.08.2009
Dact.2 ex./13.08.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea
