Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.130
Ședința publică din data de 01 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații, fiul lui și, născut la 05 martie 1979 și, fiul lui și, născut la 25 aprilie 1973, deținuți în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 272 din data de 12 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 25 ianuarie 2008 și apoi la data de astăzi, 01 februarie 2008 când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.902 din 23 aprilie 2007 Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 05 martie 1979 în comuna, județul P, cetățean român, recidivist, aflat în Penitenciarul Ploiești, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 30/31 iulie 2006 prev.de art.208 - 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.c Cod penal. Cu aplic.art.71 și art.64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 01 august 2006 la zi, iar în temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 25 aprilie 1973 în M, județul C, cetățean român, recidivist, aflat în Penitenciarul Ploiești, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă din 30/31 iulie 2006, prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit,g,i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă din 30/31 iulie 2006 și infracțiunea de fals privind identitatea, faptă din luna iunie 2006, la pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, potrivit art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, cu aplic.art.71, art.64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 04 august 2006 la zi.
În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea titlului de călătorie nr.10638/2006 eliberat de Consulatul general al României din Milano, aflat la fila 90 dosar urmărire penală.
Prin sentința apelată au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și în baza art.998 cod civil rap.la art.1003 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 16.100 lei către SC""SRL și 12.328 lei către SC" "SRL.
În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansat de stat în sumă de 400 lei inculpatul și 300 lei inculpatul, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 30/31 iulie 2006 inculpații și, s-au deplasat în P, în zona Complexului "" cu un autoturism condus de inculpatul deși acesta nu poseda permis de conducere auto, unde inculpatul folosind un clește tip gură de leu și un levier, au tăiat grilajul metalic al aerisitorului toaletei Complexului "", au dislocat cărămizile și prin spațiul creat prin efracție, au pătruns în incinta magazinului și din punctul de lucru SC""SRL au sustras 102 telefoane mobile de diferite mărci, 50 cartele telefonice reîncărcabile și cartele, iar din punctul de lucru al SC" - "SRL, aceiași inculpați au sustras 65 telefoane mobile și 73 cartele reîncărcabile și cartele.
A mai reținut instanța de fond că respectivele bunuri materiale au fost introduse în pungi de plastic, transportate la autoturismul parcat în zona complexului, după care cei doi inculpați au mers la martora unde au împărțit bunurile furate.
Instanța de fond mai reținut că ulterior, inculpatul s-a deplasat în municipiul S unde a fost depistat de organele de poliție având asupra sa două telefoane mobile, la care seria unuia dintre acestea corespundea cu seria unui telefon sustras de la partea vătămată SC""SRL P și un titlu de călătorie nr.10638/2006 eliberat de Consulatul General al României din Milano pe care era aplicată fotografia lui, dar care era completat cu datele de stare civilă ale lui.
A rezultat din probatoriile dosarului că cei doi inculpați au săvârșit fapta de furt pentru care au fost condamnați în stare de recidivă postexecutorie Împotriva sentințe pronunțate de instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpații și, susținând că sentința este netemeinică și nelegală.
În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia susținut că s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, că instanța a omis să se pronunțe asupra sumelor de bani consemnate la dispoziția instanței și că în mod greșit a fost soluționată latura civilă a cauzei.
Prin apelul declarat, inculpatul a susținut că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei ce i- fost aplicată în condițiile în care a fost sincer, a recunoscut fapta, a ajutat organele de urmărire penală să afle adevărul și a restituit bunurile obținute prin furt.
A mai susținut acest apelant că greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile în condițiile în care a predat organelor de urmărire penală bunurile aflate în persoana sa, cât și cu privire la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra sumei de bani consemnată la CEC.
Inculpatul a susținut în apelul declarat că în cel-l privește s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, deoarece nu a săvârșit infracțiunea de furt reținută în sarcina sa, întrucât în cauză nu sunt dovezi ci doar presupuneri.
Prin decizia penală nr.272 din 12 septembrie 2007 TRIBUNALUL PRAHOVAa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.902/23 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a desființat în parte, în latură civilă sentința atacată și a dispus obligarea în solidar a inculpaților și, la plata de despăgubiri civile către părțile civile SC" "SRL P și SC""SRL
S-a dispus restituirea sumelor de 250 Euro și 3.500 RON ridicate de la inculpatul și consemnate la CEC conform recipiselor de consemnare nr.-/1/17 iunie 2006 și -/1/17 iunie 2006.
A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sume de 8.828 RON către SC" "SRL P și 8.000 RON către SC""SRL
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Conform art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, combinat cu art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și a arestării preventive pentru inculpatul de la 1 august 2006 la zi, iar pentru inculpatul de la 04 august 2006 la zi.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.
Inculpatul a fost obligat la 230 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la 130 lei cu același titlu.
TRIBUNALUL PRAHOVA și-a motivat hotărârea, reținând că din întreg ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpații - apelanți au comis în noaptea de 30/31 iulie 2006 în jurul orelor 1,30, infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată respectiv de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
Deși inculpatul apelant nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt atât la fond cât și în apel, totuși participarea sa la comiterea infracțiunii din data de 30/31 iulie 2006 reieșit din declarațiile inculpatului și din depozițiile martorilor, care i-au văzut pe inculpați în zona complexului în noaptea respectivă, precum și din faptul probat că telefoanele mobile au fost văzute în autoturismul condus de în seara zilei de 31 iulie 2006.
Pentru ceste considerente, apelurile inculpaților fiind nefondate au fost respinse ca atare.
Și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților a fost făcută cu respectarea prev.art.62 și art.72 Cod penal, în sensul că la aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile Părții Generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoanele infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cât și de faptul că ambii inculpați au comis faptele penale în stare de recidivă postexecutorie, aplicându-le acestora pedepse în limitele stabilite de lege pentru astfel de fapte, cu respectarea disp.art.39 pct.4 Cod penal, care statuează că în asemenea cazuri se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.
În ceea ce privește susținerea apelantului - inculpat privitor la omisiunea instanței de fond cu privire la sumele de bani consemnate la cec, tribunalul a constatat că și acest motiv de apel este nefondat, deoarece respectivele sume de bani au fost confiscate de la inculpatul și nu de la inculpatul.
Nici motivul trei de apel al inculpatului privind greșita obligare în solidar la plata despăgubirilor civile cu inculpatul nu poate fi primită, deoarece așa cum a rezultat din probatoriu, cei doi inculpați au săvârșit fapta de furt împreună iar împărțirea în cote egale a telefoanelor și a cartelelor telefonice reîncărcabile și a cartelelor nu a fost nici posibilă și nici dovedită.
Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, tribunalul a constatat că aceste este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală atacată cu apel, cei doi inculpați au fost condamnați la pedepse privative de libertate în limitele stabilite de art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, respectiv la câte 3 ani închisoare.
Potrivit disp,art.39 alin.4 Cod penal, în cazul recidivei prevăzute la art.37 alin.1 lit.b Cod penal, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special.
Acest text de lege statuează că în astfel de situații se poate aplica lăsând această posibilitate la îndemâna instanțelor judecătorești.
Aplicând pedeapsa celor doi inculpați în limitele prevăzute de textele de lege, s-a apreciat de tribunal că individualizarea acestora a fost legală în raport de art.52 și art.72 Cod penal.
În ceea ce privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra bunurilor obținute de inculpatul, respectiv sumele de bani găsite asupra acestuia, provenind din valorificarea telefoanelor și a cartelelor consemnate la CEC, cât și cel referitor la obligarea în solidar a inculpaților la despăgubiri către cele două părți civile, tribunalul a constatat următoarele:
Fiind probat faptul că sumele de bani găsite asupra inculpatului au provenit din valorificarea telefoanelor și a cartelelor sustrase de la părțile civile, societăți comerciale și consemnate la CEC la dispoziția instanței, aceste sume de bani trebuiau stabilite a se restitui părților vătămate societăți comerciale constituie și părți civile, așa cum prevăd textele de lege, urmând a fi scăzute din sumele de bani la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea atacată.
De asemenea, rezultând din probatoriile administrate în cele două faze ale procesului penal că de la inculpatul au fost confiscate bunurile obținute în urma furtului comis și restituite societăților constituite părți civile, tribunalul a apreciat că în mod greșit au fost obligați în solidar cei doi inculpați la despăgubiri civile către cele două părți civile constituite în cauză,
Consemnând sumele de bani de la inculpatul - apelant la dispoziția instanței, prin hotărârea de condamnare s-a impus stabilirea destinației acestora,
Potrivit disp.art.362 alin.1 lit.a Teza a II-a, apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de părțile civile cu ocazia cazurilor în care acțiunea civilă se execută din oficiu.
Admițând apelul parchetului s-a impus ca instanța de control judiciar să se pronunțe și asupra destinației sumelor de bani consemnate la CEC la dispoziția instanței, cu atât mai mult cu cât prin art.373 Cod procedură penală, privind efectul extensiv al apelului, instanța de apel a examinat cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.
Dispunând în apel restituirea către părțile civile a sumelor de bani consemnate la CEC prin recipisa nr.- și -/1/17 iunie 2006 nu a fost creată acestora o situație mai grea.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații și.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, prin reprezentantul său, a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, susținând că instanțele nu au făcut o corectă aplicare a disp.art.72 Cod penal.
Astfel, față de inculpatul care a fost sincer, recunoscându-și vinovăția și colaborând cu, care a încercat să ascundă săvârșirea faptelor, pedepsele aplicate sunt prea blânde ținând seama de împrejurările în care s-au comis faptele. În ceea ce privește latura civilă, se arată că în speță, calea de atac exercitată de inculpați nu se poate extinde la părțile civile, fiind vorba de părți care nu aparțin aceluiași grup procesual și care au interese diferite.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei.
Inculpatul susține că față de circumstanțele atenuante, că a fost sincer, a colaborat cu organul de urmărire penală, apreciază că pedeapsa aplicată este prea aspră. De aceea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei în cuantum mai mic.
Inculpatul critică hotărârile în sensul că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, precum și greșita soluționare a laturii civile, că nu există probe suficiente privind săvârșirea infracțiunilor, în special a infracțiunii de furt. În ceea ce privește latura civilă, se constată că părțile civile nu au exercitat calea de atac a apelului, disp.art.18 alin.1 Cod procedură penală nu avea incidență în lipsa apelului părții civile, aceasta având capacitatea de exercițiu deplină.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și dând o nouă reapreciere a probelor să dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate, constată următoarele:
Potrivit art.72 Cod penal, în procesul de individualizare se ține seama la stabilirea și aplicarea pedepselor de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Dispozițiile Părții Generale a Codului penal obligă instanța de judecată să țină seama la stabilirea și aplicarea pedepsei de toate normele din Partea Generală a Codului penal, incidente în cauză, respectiv de modul de stabilire a pedepsei în funcție de împrejurarea că fapta de furt a fost săvârșită în participație, de pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului, precum și de starea de recidivă ce caracterizează persoana inculpaților.
Deși, din împrejurările concrete ale săvârșirii faptei a rezultat că cei doi inculpați au avut aceleași contribuții la săvârșirea infracțiunii, un criteriu de diferențiere a pedepselor aplicate îl reprezintă concursul de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului.
Reținerea concursului ca și starea de agravare a pedepsei, îndreptățea instanța să aplice inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat decât cel aplicat inculpatului, întrucât situația juridică în care se aflau cei doi inculpați nu era identică.
Totodată, comportamentul celor doi inculpați după săvârșirea faptei nu a fost același.
Astfel, inculpatul a avut după săvârșirea faptei, o atitudine sinceră, recunoscându-și vinovăția și indicând organelor de urmărire penală ca participant și pe, precum și localitatea unde acesta s-a deplasat cu telefoanele sustrase, reușindu-se astfel prinderea și identificarea lui.
Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, prin sentința penală nr.1656/2000 a Judecătoriei Ploieștia fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru același gen de infracțiune, dovedind perseverență infracțională.
Nu aceeași atitudine a manifestat după săvârșirea faptei inculpatul care a încercat să ascundă fapta și să transfere vina asupra inculpatului, arătând că telefoanele sustrase găsite asupra sa sau vândute de acesta, i-au fost date de inculpatul în contul unei pretinse datorii.
Săvârșirea a trei fapta concurente, starea de recidivă, circumstanțele săvârșirii faptelor și poziția procesuală sunt tot atâtea elemente ce impun ca la individualizarea pedepselor aplicate, instanța să se orienteze la un cuantum al pedepsei mai ridicat față de cel ales pentru inculpatul.
Hotărârea instanței de apel este nelegală cu privire la admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, referitor la greșita soluționare a laturii civile a cauzei.
Potrivit disp.art.385/2 rap.la art.362 alin.2 Cod procedură penală, apelul procurorului în ceea ce privește latura civilă este inadmisibilă în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu.
Cum în speță, nu ne aflăm în nici unul din cazurile prev.de art.17 Cod penal, iar părțile vătămate constituite părți civile nu au înțeles să exercite calea de atac a apelului, instanța, în apelul declarat de procuror nu putea înlătura obligarea inculpaților în solidar la despăgubiri civile către SC" "SRL și SC""SRL, operând principiul disponibilității.
Chiar dacă, potrivit art.18 alin.1 Cod procedură penală, procurorul poate susține în fața instanței acțiunea civilă pornită de la persoana vătămată, această dispoziție nu are incidență în lipsa apelului părții civile având capacitate de exercițiu deplină.
Argumentul invocat în considerentele deciziei, în sensul că se impunea înlăturarea obligării în solidar a inculpatului și restituirea sumelor de bani consemnate la CEC în temeiul disp.art.373 Cod procedură penală, privind efectul extensiv al apelului nu este justificat, aducându-se totodată atingere și principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Efectul extensiv este prevăzut de lege pentru a oferi posibilitatea ca o cale de atac introdusă de o parte să folosească tuturor părților care aparțin aceluiași grup procesual cu privire la care există indivizibilitate de situație sau care au interes comun cu apelantul.
Or, în speță, calea de atac exercitată de inculpați nu se putea extinde la părțile civile, fiind vorba de părți care nu aparțin aceluiași grup procesual și care, în mod evident au interese diferite.
Totodată, pentru părțile vătămate constituite părți civile prin înlăturarea obligării în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile s- creat o situație mai grea în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii civile, de recuperare a pagubelor create prin săvârșirea faptei.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, se constată că nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate, la aplicarea pedepsei nu s-a ținut seama de faptul că acesta anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Astfel, prin sentința penală nr.1389 din 16 iunie 1995, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului la 1 an și 6 luni închisoare, iar prin sentința penală nr.1656 din 28 iunie 2000, aceeași instanță l-a condamnat la 3 ani închisoare. De aceea, apreciem că în speța de față s-a dovedit clemență, aplicând inculpatului minimul pedepsei prevăzut de textul legal incriminator, neținând seama că inculpatul a săvârșit infracțiunea împreună cu inculpatul, pe timpul nopții și prin efracție.
Astfel, se apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare este prea blândă, ținând seama de considerentele de mai sus, urmând ca recursul să se respingă ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, se constată că acesta este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, se constată că nu s-a făcut o interpretare corectă a disp.art.72 Cod penal, nu s-a ținut seama de criteriile prevăzute de acest text de lege și anume de împrejurările concrete în care a comis faptele, de pericolul social ridicat al acestora și de persoana inculpatului. Din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că prin sentința penală nr.1082 din 17 aprilie 2001 Judecătoria Ploieștil -a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
Inculpatul susține că nu a săvârșit infracțiunea de furt calificat, ceea ce nu este real, întrucât din probele administrate, declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, și, rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Față de această situație, apreciem că la aplicarea pedepsei, instanța trebuia să țină seama și de faptul că infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită împreună cu inc., pe timpul nopții și prin efracție, că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, fapt pentru care concluzionăm că pedeapsa aplicată este prea blândă având în vedere toate aceste considerente.
Curtea, apreciază că latura civilă a fost corect soluționată de instanța de apel care a ținut seama de faptul că inculpații și-au împărțit bunurile sustrase în mod egal, că inculpatul a predat poliției bunurile care i-au revenit, iar inculpatul o parte a valorificat și o mică parte au fost recuperate, astfel că partea nerecuperată i-a fost imputată.
Prin urmare, criticile formulate nu sunt întemeiate, fapt pentru care, recursul urmează a fi respins.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, casează decizia, iar în parte sentința în latură penală, majorând pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani la 4 ani închisoare, iar pentru inculpatul, după descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în pedepsele sale componente, va majora pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat de la 3 ani la 5 ani închisoare, urmând ca după contopire să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, menținând restul sentinței.
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să se respingă recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Întrucât, inculpații s-au judecat în stare de arest preventiv, în temeiul art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, detenția la zi.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
- 9 -
- Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr.272 din 19 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și sentinței penale nr.902 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, și în consecință:
Casează în totalitate decizia și în parte, în latură penală, sentința și în consecință:
1. - Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, de la3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
2. - Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, în componentele sale de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev.de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev.de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de5 ani închisoare.
pedepsele accesorii aplicate inculpaților la prevederile art.71 și art.64 lit.a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
II. - Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 01 august 2006 la zi, iar a inculpatului de la 04 august 2006, la zi.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul și la 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 01 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
