Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.141
Ședința publică din data de 04 februarie 2008 PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 26 septembrie 1976, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.244 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte, în latură penală, sentința nr.29 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în sensul că s-a înlăturat aplicarea disp.art.71 - 64 lit.a, Teza I și lit.c Cod penal și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Prin sentința penală nr.29 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
A fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 628 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele, dispunându-se contopirea acestuia cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, sporită cu 6 luni, astfel încât, inculpatul va executa în total o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a - c Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul - inculpat, reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.804/2008, fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare, iar pe fond înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
A arătat că inculpatul este nemulțumit de cuantumul pedepsei pe care o consideră prea aspră, având în vedere că el a denunțat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală și a dat detalii pentru aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, deoarece a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai săvârșit și alte condamnări.
A mai arătat că instanțele au aplicat pedepsele în mod legal și a aplicat sporul pentru a da eficiență stării de recidivă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin sentința penală nr.29 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanelea fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
A fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 628 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele, dispunându-se contopirea acestuia cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, sporită cu 6 luni, astfel încât, inculpatul va executa în total o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 -c Cod penal.
De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
S-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 673 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele, dispunându-se contopirea acestuia cu pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 673 zile închisoare care a fost sporită până la 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit în parte și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei daune materiale către partea civilă.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 100 lei.
În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în noaptea de 01./02.01.2006 inculpatul s-a deplasat pe raza satului și ajungând în dreptul locuinței părții civile unde s-a hotărât să pătrundă în aceasta pentru a sustrage bunuri. În realizarea rezoluției infracționale, inculpatul a sărit gardul, a spart un geram de la ușa de acces și a pătruns în locuință.
Din imobilul părții vătămate inculpatul a sustras un televizor "Samsung", un CD player "", o pereche de cizme, o pereche de pantofi, 2 genți de voiaj, bijuterii din aur în greutate totală de 12- 13 grame, un laptop "", parfumuri, șampon, o cartelă de telefon și suma totală de 14 lei. Valoarea bunurilor sustrase a fost de 2.500 lei.
Inculpatul a vândut televizorul color coinculpatului pentru suma de 50 lei. Împreună cei doi au încercat să vândă laptopul în municipiul B, însă nu au reușit. Inculpatul a precizat că a mai vândut pentru suma de 50 lei, CD playerul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați.
Prin declarația inițială, inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, menționând că pedeapsa aplicată este prea mare, întrucât a recunoscut comiterea faptei, că are de întreținut un copil minor și o persoană în vârstă de 81 de ani.
Inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este destul de severă având în vedere că a fost cel care a denunțat infracțiunea și că nu a fost singur de faptul că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a reiterat critica formulată prin cererea de apel, învederând că pedeapsa este prea aspră, întrucât fapta nu este de o gravitate deosebită, iar apelantul a avut o poziție sinceră, fiind recuperate o parte din bunurile sustrase.
Apărătorul inculpatului a susținut, de asemenea, că pedeapsa aplicată acestuia este mare, deoarece nu a cunoscut în prima fază că bunurile proveneau din comiterea unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.244 din 06 noiembrie 2007 Tribunalul Buzău, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte, în latură penală sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea art.71 - 64 lit.a Teza I cu privire la interzicerea dreptului de a alege - și lit.c Cod penal, menținând restul sentinței.
A admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința în latură penală, a descontopit pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare în pedeapsa de 1 an, restul neexecutat de 673 zile și sporul până la 2 ani, a înlăturat revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 673 zile din pedeapsa anterioară și aplicarea sporului, în final va executa pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru tăinuire.
S-a înlăturat art.71 - 64 lit.a și c Cod penal.
Tribunalul Buzău pentru a hotărî astfel, a constatat că situația de fapt, descrisă mai sus, a fost în mod corect reținută de către instanța fondului, aceasta rezultând din plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate, declarațiile martorilor, ina și, procesele verbale de confruntare, precum și din declarațiile date de către inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Inculpații au avut o atitudine sinceră în cursul instrucției penale și cercetării judecătorești, recunoscând comiterea infracțiunilor în modalitățile stabilite de instanța fondului, recunoaștere care se coroborează cu întregul material probator menționat mai sus.
Probele administrate au fost judicios analizate și interpretate de către prima instanță, atunci când aceasta a stabilit existența faptelor și încadrarea juridică a acestora, precum și vinovăția celor doi inculpați, în forma prevăzută de legea penală pentru antrenarea răspunderii penale a acestora.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, a fost în mod just stabilită în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal. La stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, temeritatea cu care a acționat inculpatul, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, valoarea prejudiciului, scopul comiterii infracțiunii, respectiv procurarea de mijloace de existență din comiterea unor fapte antisociale, precum și situația personală a inculpatului care este recidivist și a suferit mai multe condamnări anterioare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
Ultima oară, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, potrivit sentinței penale nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele. A fost arestat la 17 ianuarie 2003 și liberat condiționat la 26 octombrie 2005, având un rest neexecutat de 628 zile.
Infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la scurt timp după eliberarea din penitenciar, respectiv în noaptea de 01/02 ianuarie 2006, ceea ce demonstrează că pedeapsa anterioară și măsura liberării condiționate nu și-au atins scopul și nu au reprezentat pentru inculpat un avertisment suficient de convingător în sensul adoptării unei conduite sociale licite.
În raport de această situație, în mod judicios, prima instanță de judecată a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat din pedeapsa anterioară, contopirea acestui rest cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată pentru ultima infracțiune comisă și sporirea acesteia cu 6 luni, așa încât, inculpatul va executa o pedeapsă de 4 ani închisoare, pe care tribunalul a considerat-o ca fiind corespunzător dozată și de natură a asigura scopul prevenției speciale și generale.
În consecință, sub aspectul cuantum,ului pedepsei pe care inculpatul, urmează să o execute prin privare de libertate, apelul acestuia apare ca nefondat.
Tribunalul, a mai constatat că în mod nejustificat s-a aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, a mai reținut că inculpatul nu s-a folosit de o funcție ori de o profesie atunci când a săvârșit infracțiunea de furt calificat, nefiind comisă cu ocazia desfășurării unei anumite activități sociale utile.
Ca atare, instanța de control judiciar a constatat că în mod nejustificat s-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c Cod penal.
Totodată, este nejustificată aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege pe durata executării pedepsei închisorii.
Potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
Dreptul de a alege este un drept recunoscut și garantat de Constituție.
Este adevărat că potrivit art.36 din actul fundamental nu au drept la vot, între alții, persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale, dar cu privire la situația inculpatului apelant este vorba de o pedeapsă accesorie, aplicată de către instanța fondului numai ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii cu executare prin privare de libertate pentru infracțiunea de furt calificat.
Scopul principal al procesului penal pornit împotriva inculpatului l-a reprezentat stabilirea răspunderii acestuia pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse principale în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Interzicerea dreptului de a alege reprezintă numai un accesoriu derivat din aplicarea pedepsei închisorii cu executare în regim de detenție, Interzicerea acestui drept nu trebuie să reprezinte un scop în sine și nu trebuie să decurgă în mod automat și necesar din aplicarea pedepsei închisorii.
La aplicarea acestei pedepse accesorii trebuie avute în vedere criteriile la care face referire art.52 Cod penal, care nu face nici o un fel de distincție între pedepsele principale și pedepsele accesorii.
Astfel, orice pedeapsă trebuie să constituie și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul acesteia trebuie să constea în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în timp ce prin executarea acestei pedepse se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În raport de criteriile enunțate mai sus și având în vedere fapta și persoana inculpatului, tribunalul a constatat că prin interzicerea dreptului de a alege nu se realizează în fapt scopul pedepsei accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.a Teza I Cod penal, așa cum acesta rezultă din prevederile art.52 Cod penal.
Din acest punct de vedere, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este întemeiat și l-a admis ca atare, în limitele mai sus menționate.
Tribunalul Buzăua constatat că apelul inculpatului este fondat atât cu privire la aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, cât și cu privire la revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 673 zile din pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele.
Considerentele pentru care tribunalul a considerat fondat apelul inculpatului cu privire la interzicerea dreptului de a alege sunt identice cu cele precizate mai sus, în cadrul analizării apelului inculpatului, așa încât nu au mai fost reluate.
Într-adevăr, inculpatul apelant a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.72/2003 a Judecătoriei Pogoanele. A fost arestat la 17 ianuarie 2003 și liberat condiționat la 14 martie 2006, având un rest neexecutat de 673 zile.
Atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea infracțiunii și a regretat conduita avută. Acesta a declarat că la domiciliul său, s-a prezentat inculpatul care i-a relatat faptul că a sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate. La câteva zile după discuție, inculpatul a venit la domiciliul inculpatului cu un televizor pe care i l-a vândut cu suma de 50 lei. În această împrejurare a aflat că televizorul fusese sustras. În data de 24 decembrie 2006 inculpatul a predat televizorul organelor de poliție.
Pe parcursul cercetării judecătorești, de asemenea, inculpatul a avut o poziție sinceră, s-a prezentat atât în fața instanței de fond cât și în instanța de apel, exprimându-și regretul cu privire la conduita sa.
Așa fiind, având în vedere gradul de pericol social al faptei care este mai redus în raport cu infracțiunea săvârșită de către coinculpatul, împrejurările comiterii faptei și atitudinea adoptată de către inculpatul în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că măsura revocării liberării condiționate pentru restul neexecutat din pedeapsa anterioară este nejustificat, fiind suficientă pentru atingerea scopului prevenției speciale și generale aplicarea pedepsei de un an închisoare pentru infracțiunea de tăinuire.
În consecință, instanța a înlăturat revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat din pedeapsa anterioară, dispunând menținerea beneficiului liberării condiționate, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de tăinuire.
Ca urmare admiterii apelurilor celor doi inculpați, sentința atacată a fost desființată în parte, în latură penală, numai sub aspectele mai sus precizate.
Restul dispozițiilor sentinței fiind legale și temeinice au fost menținute ca atare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră față de faptul că a denunțat și recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală și a dat detalii pentru aflarea adevărului.
Se solicită, admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanță, iar încadrarea juridică este legală.
Cu privire la critica recurentului, se constată că este neîntemeiată, întrucât la aplicarea pedepsei s-a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și anume: de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, de pericolul social ridicat al acesteia, de cuantumul prejudiciului, de persoana inculpatului.
Prin sentința penală nr.72/2003 Judecătoria Pogoanelea condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, astfel că fapta din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Din această cauză, se apreciază că instanța ținând seama de disp.art.61 Cod penal, a procedat corect la aplicarea sporului de 6 luni închisoare.
Prin urmare, hotărârile atacate sunt temeinice și legale, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul declarat, ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 26 septembrie 1976, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.244 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.29 din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
2 ex./13.02.2008
dos.f- Judecătoria Pogoanele
Putere
dos.a- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
