Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 154/2009
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 95/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică avocat în substituire, numit din oficiu în reprezentarea inculpatului recurent, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere prevederile art. 38514alin 1/1 coroborat cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul de a fi ascultat de către instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul consimte să fie audiat.
În conformitate cu art. 323 Cod procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosar (fila 91).
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, în principal rejudecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de înșelăciune și solicită instanței să procedeze la contopirea în mod corect a pedepselor aplicate. În subsidiar, în ipoteza în care instanța va trece peste primul motiv invocat, solicită admiterea recursului cu consecința aplicării unei pedepse orientate spre minim date fiind circumstanțele legate de persoana inculpatului, de faptul că a fost sincer și a colaborat pe parcursul întregii cercetări judiciare, a recunoscut și regretă fapta.
Procuror, având cuvântul, solicită admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal, apreciind că inculpatul nu este pentru prima dată în fața instanței, este obișnuit cu acest joc al încadrării juridice greșite a faptei fiind cercetat în fața altor două instanțe pentru fapte similare săvârșite în același mod de operare, obținând condamnări la pedepse aplicate pentru fapte care au fost încadrate greșit, instanța fiind indusă în eroare. În concluzie, pentru identitate de rațiune, raportat la modul de operare al inculpatuli și bunurile obținute din faptele săvârșite, solicită instanței admiterea recursului și încadrarea juridică corectă a faptei cu calificarea de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la judecătorie, considerând că el a fost un copil bolnav și operat, a greșit și recunoaște fapta, o regretă, este și recidivist în unele dosare, însă solicită să fie judecat în mod corect.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1284 din 16 septembrie 2008, Judecătoria Devaa dispus condamnarea inculpatului, la:
-3 ani și 6 luni închisoarepentru infracțiunea furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalA privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a, b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalA constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 650 lei despăgubiri civile către partea civilă.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care a stabilit în sarcina MJ și în favoarea Biroului de Avocați D plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii septembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din loc public, a sustras în scopul însușirii pe nedrept trei telefoane mobile, după cum urmează:
1.Inculpatul a dat curs unui anunț din ziar privind vânzarea unui telefon mobil marca Nokia 6230 I, drept pentru care a contactat-o telefonic pe partea vătămată căreia i-a dat întâlnire în fața Casei de pensii din
După ce s-au cunoscut, părțile s-au deplasat la sediul Serviciului de Medicină Legală din D, unde sub pretextul verificării aparatului, inculpatul a luat de la partea vătămată telefonul mobil și a părăsit incinta utilizând o altă ieșire.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în sumă de 700 lei și nu a fost recuperat, motiv pentru care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
2.La data de 6.09.2006, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată minoră, utilizând același "modus operandi". I-a dat întâlnire în fața magazinului "" din D pentru a discuta eventuala tranzacție. După ce s-au întâlnit, părțile s-au deplasat la Spitalul Județean H-D, unde inculpatul a primit de la partea vătămată telefonul mobil marca Samsung D 500, sub pretextul verificării lui. Luând telefonul inculpatul a părăsit clădirea folosind o altă ușă de acces.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în sumă de 650 lei și nu a fost recuperat, motiv pentru care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
3.Al treilea anunț l-a luat din Ziarul "", de unde a aflat că partea vătămată oferă spre vânzare un telefon mobil marca Motorola V3 în valoare de 500 lei.
Acesteia inculpatul i-a dat întâlnire în fața Casei de pensii din D, după care părțile s-au deplasat la Spitalul Județean H- Sub același pretext, inculpatul a primit telefonul mobil de la partea vătămată, după care s-a făcut nevăzut, utilizând o altă ieșire.
Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă și nu mai are pretenții de la inculpat.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, în termen.
Prin decizia penală nr. 95/A/2009 a admis ca fondat apelul introdus de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1284/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev.de art.379 al.1 pct.2 lit."a" C.P.P. desființează parțial sentința atacată și, în consecință:
A fost înlăturată aplicarea disp.art.64 lit."a teza I" in Cod Penal cond.art.71 Cod Penal, reținute in sarcina inculpatului.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat și motivat următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, care nu a fost contestată de inculpat nici în fața primei instanțe, nici în apel.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, această încadrare este corectă.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și nu ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.
infracțiunii de înșelăciune este împrejurarea că între momentul la care se execută acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate și momentul deposedării de bun, se scurge un interval de timp în care partea vătămată are convingerea că este implicată într-o operațiune licită.
În speța de față, solicitările inculpatului de a i se preda telefoanele pentru verificare au fost urmate imediat de plecarea inculpatului de la locul faptei, solicitarea sa de a i se preda telefonul fiind o simplă manevră de distragere a atenției părții vătămate, pentru o realizare mai ușoară a luării din posesie a bunului, acțiune specifică furtului.
Simpla minciună nu a fost calificată de doctrină ca acțiune de inducere în eroare în sensul la care se referă art. 215 alin. 1 Cod penal.
Pentru a se realiza conținutul acțiunii de inducere în eroare prevăzut de acest text, este necesară executarea unei acțiuni mai complexe, mai calificată decât o simplă afirmație, o minciună, iar activitatea de inducere în eroare în sensul art. 215 al. 1 Cod penal are asupra părților vătămate un efect mai extins în timp, de creare a impresiei că actul în care este implicată este un act legal, onest.
În speța de față, acțiunea inculpatului de a cere telefoanele pentru verificare nu poate constitui mai mult decât un act de diversiune, de distragere a atenției,urmat de o acțiune imediată de deposedare, astfel că încadrarea juridică a faptei este aceea de furt calificat, reținută de prima instanță și pentru care inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei principale, au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal, pedeapsa a fost stabilită cu orientare spre minimul special prevăzut de lege, iar simpla atitudine de recunoaștere nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile în care inculpatul a suferit anterior opt condamnări din care cinci pentru furt calificat.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special și care nu poate fi diminuată sub cuantumul stabilit de prima instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen recurs inculpatul, care a motivat în scris recursul la termenul de judecată din 19 Octombrie 2009, susținut și prin concluziile orale ale apărătorului desemnat din oficiu, că instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei și este necesară casarea hotărârii sub acest aspect și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de furt prevăzută de art. 209 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, Curtea reține că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil nu prin deposedarea părții vătămate, ci prin inducerea acesteia în eroare în ceea ce privește scopul urmărit, respectiv intenția de a-l sustrage, în loc de intenția de a-l verifica pentru o eventuală cumpărare.
Ca atare, solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de înșelăciune este întemeiată.
De altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare de către Judecătoria Cluj N și Judecătoria Alba Iulia, iar prin decizia penală nr. 485/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, încadrarea juridică stabilită a fost cea de înșelăciune.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d raportat la art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 95/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală și în consecință:
Va casa decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 1284/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Deva numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal și art. 64 lit. b Cod penal în condițiile și pe durata art. 71 Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 95/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 1284/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Deva numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II Cod penal și art. 64 lit. b Cod penal în condițiile și pe durata art. 71 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/5.01.2010
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
