Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1724/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1319/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1724/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul și partea civilă SC SA împotriva sentinței penale nr.695/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.251A/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul inculpat pentru care se prezintă avocat din oficiu, împuternicire avocațială fila 23 dosar și partea civilă SC SA prin consilier juridic, delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea recurentului inculpat, CI seria - nr.-, domiciliat în B,-, sector 1.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, respectiv lipsa intenției, cazul de casare fiind cel prev. de art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală.
Arată că inculpatul a coborât în canal la rugămintea numitului "" care s-a sustras de la cercetări, însă inculpatul nu a cunoscut despre ce fel de ajutor este vorba, în concret.
Menționează că inculpatul nu a fost văzut tăind cablurile și nici deplasându-le din loc, de aceea a și fost trimis în judecată doar pentru tentativă.
Arată că inculpatul nu a apucat să concretizeze nici un act material și chiar dacă ar fi apucat a comite actul material acesta ar fi fost doar sub forma unui ajutor dat la transportul acelor cabluri.
Apreciază că dacă inculpatul ar fi realizat în ceea ce constă acel ajutor dat numitului "", ar fi refuzat categoric a i-l acorda și consideră că singura lui greșeală a constat în aceea că a acceptat a coborî în acel canal.
În subsidiar solicită în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului pedepsei.
Totodată solicită a se avea în vedere modalitatea de executare prev. de art.81 Cod penal, precum și faptul că inculpatul nu este recidivist și nu va mai comite astfel de fapte pe viitor.
Apărătorul părții civile SC SA, având cuvântul, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii pe latură civilă și obligarea inculpatului la plata contravalorii prejudiciului.
Arată că la dosar se află declarația inculpatului prin care acesta recunoaște că nu a putut să-și ducă la bun sfârșit fapta, fiind întrerupt în executare de intervenția salariaților părții civile.
Menționează că există intenția clară a făptuitorului, anume aceea de a sustrage caburile secționate, arată că nu a intrat în canal doar ca să se plimbe, a coborât cu un scop anume, știa de ce fusese chemat.
Precizează că instanța a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă de furt dar a apreciat în mod greșit că inculpatul nu este răspunzător de prejudiciul cauzat părții civile și că în cauză nu există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul asupra recursului părții civile, solicită respingerea, ca nefondat.
Consideră că în mod corect instanța a reținut că nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciu, mai mult prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de distrugere, iar o posibilă infracțiune nu s-a concretizat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în mod legal s-a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a cunoscut pe deplin că urmează să sustragă echipamente de telefonie, a cunoscut și a acceptat acest aspect, a acționat cu scopul de a și le însuși.
Menționează că din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a fost rugat de o persoană cu numele de, care anterior secționase respectivele cabluri. Arată că declarațiile inculpatului se coroborează cu cele date de martorii care l-au descoperit pe inculpat în camera de tragere și cu atitudinea inculpatului la momentul depistării acesta încercând să fugă și opunându-se imobilizării, numitul reușind să se sustragă.
Consideră că vinovăția este corect stabilită, pedeapsa este corect individualizată, în raport de natura bunurilor sustrase și cantitatea, de modalitatea concretă de comitere.
Referitor la recursul părții civile, consideră că este nefondat în raport de probele administrate în cauză care relevă lipsa raportului de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul solicitat constând în contravaloarea manoperei de punere în funcțiune a cablurilor ce au fost secționate. Astfel din probele administrate rezultă că nu inculpatul este cel care secționat cablurile respective ci o altă persoană neidentificată.
Prin actul de inculpare inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea de distrugere, iar inculpatul nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la furt calificat prin efracție, nu se reține că acesta ar fi participat și la săvârșirea faptei de distrugere, respectiv că ar fi secționat cablurile, motive pentru care solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că fapta comisă a constituit o greșeală în viața sa. Solicită a i se înlocui pedeapsa cu o amendă.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 695/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosarul penal nr-, în baza art.20 Cod penal rap. la art.208 alin.l - 209 alin.l lit. a, g si alin.3 lit. h Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate reținerea de la 08.03.2007 ora 02,50 la 08.03.2007 ora 20,50.
S-a respins acțiunea civila exercitata de partea vătămata constituită parte civila împotriva inculpatului, ca neîntemeiata.
În baza art. 118 alin. 1 lit.b Cod penal s-au confiscat de la inculpat bunurile folosite la săvârșirea infracțiunii, respectiv foarfecă de gradina, lanterna, lanț si mănuși din.
În baza art. 191 alin.l Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 07.03.2007, în jurul orelor 20:50, organele de poliție din cadrul Secției 22 au fost sesizate telefonic despre faptul că la intersecția străzii cu strada - a fost reținută o persoană de sex masculin care încerca să sustragă cabluri telefonice ce se aflau montate în subteran, prejudiciul fiind de 10.427,14 euro. După ce au ajuns la fața locului, organele de poliție i-au găsit pe martorii, și, reprezentanți ai, care imobilizaseră o persoană de sex masculin, identificată în persoana inculpatului. De asemenea, lângă aceștia, aproape de o cameră de tragere ce avea capacul metalic demontat, se afla un autoturism marca furgon de culoare albă, cu număr de înmatriculare B-52-, în interiorul căruia nu se afla nici o persoană, însă, la scurt timp și-au făcut apariția două persoane de sex masculin care au încercat să intre în autoturismul furgon, fiind reținuți de organele de poliție și identificați în persoana martorilor și.
La data de 07.03.2007, în jurul orelor 19:30, inculpatul, în timp ce se afla în zona, îndreptându-se spre casă, s-a întâlnit cu un prieten al său pe care îl știa doar cu numele de, care i-a propus să meargă împreună în zona Pieței (Drumul ), pentru a trage afară un cablu telefonic dintr-o cameră de tragere. In schimbul acestui ajutor, numitul, persoană rămasă neidentificată, i-a promis inculpatului suma de 1.000 lei. Inculpatul a fost de acord cu propunerea lui și împreună au mers cu tramvaiul nr. 41 până la. In continuare, cei doi au mers la intersecția străzii cu strada -, unde 1-a condus pe inculpatul într-un canal și după ce i-a arătat acestuia un lanț, i-a spus să se lase pe acel lanț pentru a ieși cablul.
La scurt timp, la gura canalului în care intraseră cei doi au apărut martorii, și, angajați ai, care se deplasaseră acolo pentru o verificare tehnică, întrucât se înregistraseră aproximativ 60 de reclamații privind nefuncționarea liniilor telefonice din zonă. Cei trei martori au constatat că la intersecția străzii cu strada -, un canal nu avea montat decât capacul din interior, cel din exterior fiind demontat. Martorii și au ridicat capacul care era montat, moment în care din canal a ieșit primul inculpatul, care a fost imobilizat de cei trei martori. Imediat a ieșit din canal numitul "", care a reușit să scape prin fugă.
Martorul a anunțat organele de poliție care au sosit la fața locului și l-au preluat pe inculpatul. Totodată, organele de poliție au observat că în apropierea canalului din care a ieșit inculpatul se afla parcat un autoturism furgon cu nr. de înmatriculare B-28-. La scurt timp la autoturismul sus-menționat au sosit martorii și, care au declarat că autoturismul aparține unui prieten de-al lor pe nume, care a lăsat autoturismul în acel loc, urmând ca ei să-1 folosească pentru a transporta cereale. De asemenea, aceștia au declarat că nu îl cunosc pe inculpatul, persoana reținută de polițiști.
Cu ocazia cercetării la fața locului, în prezența angajaților, martorii, și, în canalul din care a ieșit inculpatul, au fost găsite o foarfecă de grădină, o pereche de mănuși, o lanternă, cablu telefonic de 15, o bucată de lanț de aprox. 2 și un telefon mobil Sony Ericsson demontat (lipsă baterie) nefuncțional.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa, declarând că în momentul în care a ajuns la gura canalului, cablul pe care urma să-1 scoată afară fusese deja tăiat de și că nu a apucat să-i dea nici un fel de ajutor acestuia întrucât au fost surprinși de cei trei angajați ai care, după ce au dat capacul la o parte, le-au cerut să iasă afară. A mai declarat că nu a mai participat nimeni la comiterea faptei în afară de cei doi. De asemenea, cu privire la numitul "", inculpatul a declarat că îl știe pe acesta doar sub acest nume, fără să poată comunica alte date în vederea identificării acestuia.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 07.03.2007, in jurul orei 20,50, a fost surprins în gura de vizitare a unui canal de tragere, în timp ce încerca să sustragă, împreuna cu o alta persoană rămasă neidentificată, cabluri de telecomunicații aparținând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. h Cod penal.
Forma calificată a infracțiunii de furt este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu o altă persoană și pe timpul nopții, precum și de natura bunurilor pe care a încercat sa le sustragă (cabluri de telecomunicații) împrejurări care imprimă faptei un caracter agravant prev. de art. 209 alin. 1 lit. a,g si alin. 3 lit. h Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (infracțiune contra patrimoniului, săvârșită împreună cu o altă persoană, în timpul nopții, vizând cabluri de telecomunicații), persoana inculpatului (care are antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În consecință față de cele mai sus arătate, instanța fondului a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In ceea ce privește latura civila a cauzei, partea vătămata a formulat cerere de constituire parte civilă încă din faza de urmărire penală solicitând repararea prejudiciului în cuantum de 10.427,14 euro, reprezentând contravaloarea manoperei și a materialelor, fără a preciza însă în concret despre ce materiale este vorba și la ce se referă contravaloarea manoperei invocate.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, aceasta acționează în conformitate cu prevederile art. 998 și 999 Cod civil, ori de câte ori, printr-o faptă ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane, în măsura în care sunt întrunite în mod cumulativ cerințele legale pentru angajarea acestei răspunderi și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, nefiind exclusă răspunderea penală.
Astfel, instanța fondului a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea civila exercitată de partea vătămată constituită parte civila împotriva inculpatului, astfel încât având în vedere prevederile art. 14 rap. la art.346 alin.l Cod procedură penală, respingând-o ca atare.
Astfel, deși partea civilă nu a precizat ce reprezintă suma de bani la care a solicitat să fie obligat inculpatul, arătând în mod generic că este vorba despre contravaloarea materialelor și a manoperei, având în vedere situația de fapt reținută în cauză, se poate trage concluzia că partea civila a înțeles să solicite contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru înlocuirea cablurilor secționate respectiv tăiate, pe care inculpatul împreună cu persoană rămasă neidentificată, a încercat să le sustragă. Având în vedere că infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a rămas în faza tentativei, iar pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.3 Cod penal, s-a dispus prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a acestui inculpat întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul este autorul infracțiunii de distrugere, s-a apreciat că în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv existența legăturii de cauzalitate dintre fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și prejudiciul creat, astfel încât s-a dispus respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și partea civilă SC SA.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu a săvârșit fapta cu intenție, respectiv numitul "" 1-a rugat să-1 ajute fără a-i spune în ce consta ajutorul și, fiind de acord, a fost condus de acesta la o gură de canal căreia îi lipsea capacul de deasupra. Presupunând ca acel canal este dezafectat a intrat si a constatat existenta a 2-3 cabluri telefonice, iar i-a solicitat sa le tragă afara de acolo, numai ca au fost surprinși de 3 lucratori de la inainte de a realiza ce ajutor ii solicita. Pe latura civila hotărârea instanței este temeinica, întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului. In concluzie, solicita aplicarea principiului "in dubio pro reo" si achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala.
In motivarea apelului sau, partea civila SC a arătat, in esența, ca in mod greșit a reținut instanța de fond a reținut ca nu a fost precizat in concret ce reprezintă suma de bani solicitata ca despăgubiri si in mod greșit a reținut ca nu exista legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, întrucât secționarea cablurilor de telecomunicații este un act de executare al infracțiunii de tentativa la furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat de prima instanța, reținându-se in sarcina sa săvârșirea faptei cu vinovăția ceruta de lege. In concluzie, solicita admiterea acțiunii civile si obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile in suma de 10.427,14 EURO.
Prin decizia penală 251/A din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă SC SA împotriva sentinței penale nr. 695 din 23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul penal nr-.
A obligat pe apelanți la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Considerentele avute în vedere de către instanța de apel sunt următoarele:
Instanța de fond, in urma unei ample analize a materialului probator administrat in cauza, a stabilit in mod corect situația de fapt si vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii faptei reținute in sarcina sa.
Astfel, din procesul verbal de depistare (din care a rezultat ca la data de 07.03.2007, ora 20,50, inculpatul a fost găsit lângă o camera de tragere situata la intersecția străzilor si, aparținând, fiind imobilizat de către martorii si ) coroborat cu procesul verbal de cercetare la fata locului si planșe fotografice (din care rezulta ca in prima gura de vizitare a canalului de tragere au fost observate trei cabluri secționate, precum si o bucata de cablu tăiat de aproximativ 1,5 lungime, iar in cea de a doua gura de vizitare au fost observate de asemenea trei cabluri secționate; cu ocazia cercetării locului săvârșirii infracțiunii, din prima gura de vizitare au fost ridicate o foarfecă de grădină, o pereche de mănuși, o lanternă, cablu telefonic de 15, o bucată de lanț de aprox. 2 și un telefon mobil Sony Ericsson demontat - lipsă baterie, nefuncțional) cu declarațiile martorilor, si (care au arătat ca, la data de 07.03.2007, urmare a reclamațiilor privind mai multe deranjamente la liniile telefonice în zona Drumul -, au mers în zonă pentru a constata cauza deranjamentelor, presupunând că poate fi vorba de sustragere cabluri de telecomunicații, ocazie cu care au surprins în una dintre gurile de tragere din zonă două persoane care încercau sa sustragă cablu telefonic, una dintre aceste persoane fiind identificata de către organele de poliție în persoana inculpatului, iar cealaltă persoană reușind să fuga și rămânând astfel neidentificată), precum si cu declarațiile inculpatului, de recunoaștere parțială a săvârșirii faptei, care se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, rezulta ca in seara zilei de 07.03.2007, în jurul orelor 19:30, inculpatul, în timp ce se afla în zona, îndreptându-se spre casă, s-a întâlnit cu un prieten al său pe nume, care i-a propus să meargă împreună în zona Pieței (Drumul ), pentru a trage afară un cablu telefonic dintr-o cameră de tragere. In schimbul acestui ajutor, numitul, persoană rămasă neidentificată, i-a promis inculpatului suma de 1.000 lei. Inculpatul a fost de acord cu propunerea lui și împreună au mers cu tramvaiul nr. 41 până la. In continuare, cei doi au mers la intersecția străzii cu strada -, unde 1-a condus pe inculpatul într-un canal și după ce i-a arătat acestuia un lanț, i-a spus să se lase pe acel lanț pentru a ieși cablul.
La scurt timp, la gura canalului în care intraseră cei doi au apărut martorii, și, angajați ai, care se deplasaseră acolo pentru o verificare tehnică, întrucât se înregistraseră aproximativ 60 de reclamații privind nefuncționarea liniilor telefonice din zonă. Cei trei martori au constatat că la intersecția străzii cu strada -, un canal nu avea montat decât capacul din interior, cel din exterior fiind demontat. Martorii și au ridicat capacul care era montat, moment în care din canal a ieșit primul inculpatul, care a fost imobilizat de cei trei martori. Imediat a ieșit din canal numitul "", care a reușit să scape prin fugă.
Martorul a anunțat organele de poliție care au sosit la fața locului și l-au preluat pe inculpatul. Cu ocazia cercetării la fața locului, în prezența angajaților, martorii, și, în canalul din care a ieșit inculpatul, au fost găsite o foarfecă de grădină, o pereche de mănuși, o lanternă, cablu telefonic de 15, o bucată de lanț de aprox. 2 și un telefon mobil Sony Ericsson demontat (lipsă baterie) nefuncțional.
Cu privire la motivul invocat de către inculpat referitor la netemeinicia condamnării, întrucât nu a săvârșit fapta cu intenție, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, din declarațiile inculpatului date in faza de urmărire penala si menținute in faza cercetării judecătorești rezulta ca numitul i-a comunicat ca anterior tăiase cablul si 1-a rugat sa-1 ajute sa-1 scoată din canal, in schimbul a 1000 lei, scop in care au mers la o gura de canal, au dat la o parte capacul si in timp ce se pregăteau sa scoată cablul tăiat afara au fost surprinși de martorii angajați ai.
Declarațiile inculpatului s-au coroborat cu declarațiile martorilor, și, din care rezulta ca in momentul in care au fost surprinși, unul dintre ei a fugit, respectiv numitul, iar inculpatul a fost reținut in pofida faptului ca s-a zbătut pentru a-si asigura scăparea. In atare situație, Tribunalul a reținut ca inculpatul avea reprezentarea ca săvârșește o fapta penala (știa ca respectivul cablu fusese tăiat de, când a ajuns la canal acesta era acoperit, capacul fiind înlăturat de cei doi, când a fost surprins de martori a încercat sa scape, zbătându-se, aspect ce denota reprezentarea inculpatului ca a comis o fapta penala si încerca sa se sustragă de la consecințele acesteia), susținerea inculpatului in sens contrar, făcuta abia in faza cercetării judecătorești, fiind o încercare a acestuia de a înlătura răspunderea penala.
In concluzie, Tribunalul, ca si instanța de fond, a reținut ca prin probele administrate in cauza a fost răsturnata prezumția de nevinovăție ce opera in favoarea inculpatului, conf. art. 52si art. 66 Cod procedura penala, iar acesta nu a reușit sa demonstreze lipsa de temeinicie a acestor probe de vinovăție sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute in sarcina sa.
De asemenea, Tribunalul a constatat ca instanța de fond a stabilit in mod corect si încadrarea juridica a faptei săvârșită de apelantul inculpat, întrucât fapta acestuia care la data de 07.03.2007, în jurul orei 20,50, a fost surprins în gura de vizitare a unui canal de tragere, în timp ce încerca să sustragă, împreuna cu o alta persoană rămasă neidentificată, cabluri de telecomunicații aparținând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzute de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. h Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Totodată, Tribunalul a reținut că instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului a ținut cont de prevederile art. 72 Cod penal, respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată si a aplicat acestuia o pedeapsa orientata spre minimul special prevăzut de lege.
In raport cu aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că prima instanță a aplicat o pedeapsă în mod judicios individualizată, aptă să conducă la realizarea dublului scop, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii pe viitor de noi infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat ca instanța de fond a făcut o corecta soluționare a acesteia si prin urmare apelul declarat de partea civila este nefondat.
Astfel, Tribunalul a reținut ca partea vătămata a formulat cerere de constituire parte civilă încă din faza de urmărire penală solicitând repararea prejudiciului în cuantum de 10.427,14 EURO, reprezentând contravaloarea manoperei și a materialelor, fără a preciza în concret, in fata primei instanțe, despre ce materiale este vorba și la ce se referă contravaloarea manoperei invocate, insa in apel a arătat in mod expres in ce consta prejudiciul suferit, fiind depuse la dosar înscrisuri sub acest aspect.
Insa, in acord cu instanța de fond, Tribunalul a reținut ca răspunderea civilă delictuală este angajata, conform prevederilor art. 998 și 999 Cod civil, ori de câte ori, printr-o faptă ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane, daca se constata îndeplinite si celelalte condiții, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, nefiind exclusă răspunderea penală.
Verificând existenta cumulativa a acestor condiții in cauza, Tribunalul, ca si instanța de fond, a reținut că nu se poate angaja răspunderea civila delictuala a inculpatului, întrucât nu exista raport de cauzalitate intre fapta ilicita comisa de acesta si prejudiciul suferit de partea civila.
Astfel, partea civilă a înțeles să solicite contravaloarea materialelor și a manoperei necesare înlocuirii cablurilor secționate,pe care inculpatul împreună cu persoană rămasă neidentificată, a încercat să le sustragă. Dat fiind faptul că infracțiunea de furt calificat (fara a se retine si forma calificata prevăzuta la lit. iaa rt. 209 alin. 1 Cod penal, respectiv efracția) pentru care inculpatul este judecat a rămas în faza tentativei, iar pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal s-a dispus, prin rechizitoriu, scoaterea de sub urmărire penală a acestui inculpat întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul este autorul infracțiunii de distrugere (respectiv de secționare a cablurilor),Tribunalul constata, in acord cu instanța de fond, că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru a putea fi angajata răspunderea inculpatului, respectiv nu exista legătura de cauzalitate intre fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și prejudiciul creat. In atare împrejurare, in mod corect instanța de fond a respins acțiunea promovata de partea civila ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, partea civilă SC și inculpatul.
În recursul său. inculpatul solicită achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pr. pen. întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume intenția. În subsidiar, inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond și menținută de instanța de apel, pe care o consideră exagerat de aspră în raport cu gravitatea faptei și circumstanțele sale personale.
Partea civilă nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385/10 alin.2 pr. pen, ulterior criticând hotărârea sub următoarele aspecte:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii sale vizând greșita apreciere a instanței de fond că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului și prejudiciul suferit, secționarea cablurilor fiind acte de executare absorbite în conținutul infracțiunii;
- în mod greșit instanțele au respins acțiunea civilă, apreciind în mod eronat că nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de acesta și prejudiciul suferit de partea civilă.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și, în fond, admiterea acțiunii civile în sensul obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.427,14 euro.
Cu privire la recursul declarat de inculpat.
Inculpatul a susținut,prin apărătorul său, că lipsește un element constitutiv al infracțiunii, și anume intenția, solicitând achitarea în baza art, 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pr. pen. însă pentru această situație, codul d e procedură penală nu prevede cazuri de casare. Din moment ce sunt asigurate două grade de jurisdicție pentru soluționarea unei cauze penale, legiuitorul a înțeles să limiteze situațiile în care hotărârea de condamnare poate fi modificată în recurs, fiind prevăzută de asemenea, în mod limitativ, măsura în care instanța de recurs poate să examineze respectiva cauză penală. Codul d e procedură penală prevede, la art.385/9 alin.1 pct.13 pr. pen. posibilitatea modificării unei hotărâri de condamnare numai în situația în care fapta pentru care este cercetat inculpatul nu este prevăzută de legea penală nu și în situația în care fapta este incriminată de legea penală dar îi lipsește unul din elementele sale constitutive, ceea ce face ca respectiva faptă să nu constituie infracțiune.
În speță, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 07.03.2007, in jurul orei 20,50, a încercat să sustragă, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, cabluri de telecomunicații aparținând A se încadrează în dispozițiile art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. h Cod penal. iar inculpatul pune în discuție numai existența laturii subiective cerută de lege, și anume intenția de a sustrage acele cabluri. Rezultă astfel că inculpatul solicită instanței de control judiciar să facă o analiză pe care legea o exceptează în calea de atac a recursului, când acesta este a doua cale de atac.
Critica formulată de inculpat nu poate fi cenzurată nici prin prisma cazului de casare invocat de acesta, cel prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct. 18. pr. pen. întrucât, potrivit acestui text de lege, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a exista o eroare gravă de fapt în sensul textului de lege menționat, se cer a fi întrunite anumite condiții: pe de o parte, eroarea trebuie să fie esențială, adică să fi influențat hotărâtor soluția dată în cauză și, pe de altă parte, să fie evidentă, adică neîndoielnică.
Această eroare desemnează un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În cauză inculpatul critică de fapt aprecierea pe care cele două instanțe au dat-o probelor administrate, dar dacă aceste instanțe au avut în vedere toate mijloacele de probă administrate, pe care le-au analizat, dându-le o anumită apreciere, această apreciere nu mai poate fi modificată de către instanța de recurs decât dacă s-a comis o eroare gravă de fapt în înțelesul explicat mai sus.
Or, în speță, atât instanța de fond cât și instanța de apel au luat în considerare toate probele administrate, dându-le o anumită interpretare, stabilind că a fost dovedită atât latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului cât și latura subiectivă.
Curtea constată că inculpatul a susținut lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii și în fața instanței de apel, tribunalul apreciind ca nefondată această apărare. La această apreciere, instanța de apel a avut în vedere declarațiile inculpatului care a relatat că numitul i-a comunicat că anterior tăiase cablul si 1-a rugat sa-1 ajute sa-1 scoată din canal, in schimbul a 1000 lei, scop in care au mers la o gura de canal, au dat la o parte capacul si în timp ce se pregăteau sa scoată cablul tăiat afara au fost surprinși de martorii angajați ai, precum și declarațiile martorilor, și, din care rezulta că în momentul în care au fost surprinși, numitul a fugit iar inculpatul a fost reținut in pofida faptului ca s-a zbătut pentru a-si asigura scăparea. Pe baza acestor probe, Tribunalul a reținut că inculpatul avea reprezentarea că săvârșește o fapta penală: știa că respectivul cablu fusese tăiat de, când a ajuns la canal acesta era acoperit, capacul fiind înlăturat de cei doi, când a fost surprins de martori a încercat sa scape.
Prin exercitarea recursului, inculpatul nu poate obține o nouă apreciere a probelor, întrucât nu s-a dovedit existența unei erori grave de fapt.
Într-o cerere subsidiară, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.14 pr. pen.
Sub acest aspect, Curtea constată că instanțele anterioare au valorificat eficient criteriile prevăzute de art.72 cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului răspunzând unei necesități reale de reeducare a acestuia și de prevenire a comiterii unor alte fapte antisociale. Cuantumul ca și modalitatea de executare a pedepsei au fost stabilite în raport cu gravitatea faptei (infracțiune contra patrimoniului, săvârșită împreună cu o altă persoană, în timpul nopții, vizând cabluri de telecomunicații), dar și cu elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la antecedentele penale ale acestuia, la lipsa unei ocupații și la atitudinea oscilantă pe care a adoptat-o cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la recursul părții civile:
Partea civilă recurentă nu indică niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pr. pen.
Curtea constată că prima critică formulată de partea civilă se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.10 pr. pen care, potrivit art. 385/10 alin. 2/1 pr. pen. se ia în considerare din oficiu, iar potrivit art. 385/9 alin.2 C, pr. pen. poate fi invocat și cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
Potrivit textului de lege susmenționat, hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare menționat mai sus, Curtea constată că susținerile părții civile recurente referitoare la omisiunea tribunalului dea se pronunța asupra unuia dintre motivele de apel nu se confirmă.
Astfel, în considerentele deciziei recurate, instanța de apel analizează critica părții civile apelante referitoare la greșita reținere de către instanța de fond că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul suferit de partea civilă și o găsește neîntemeiată, împărtășind opinia instanței de fond în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998,999 cod civil.
În ceea ce privește cea de a doua critică formulată de partea civilă, referitoare la greșita respingere a cererii de despăgubiri civile, Curtea constată că aceasta nu poate fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.10 pr. pen. întrucât aceste dispoziții sancționează omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cereri și nu la respingerea cererii sau la greșita apreciere a instanței cu ocazia soluționării unei anumite cereri, după cum nu poate fi analizată nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385/9 alin.1 pct.18 pr. pen. întrucât soluția criticată nu este consecința unei erori grave de fapt.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că partea vătămată SC s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.427,14 euro, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare înlocuirii cablurilor secționate, pe care inculpatul împreună cu o persoană rămasă neidentificată au încercat să le sustragă.
Instanța de fond a respins acțiunea civilă cu motivarea că între fapta inculpatului de a încerca să sustragă cablurile secționate anterior de o altă persoană și prejudiciul suferit de partea vătămată nu există legătură de cauzalitate.
Pe baza propriului examen, și instanța de prim control judiciar a apreciat că o asemenea legătură de cauzalitate nu există din moment ce s-a stabilit cu caracter de certitudine că inculpatul nu este persoana care a secționat cablurile, acesta fiind scos de sub urmărire penală prin rechizitoriu pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 3 Cod penal și nici nu s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea faptei prin efracție.
Prin urmare, Curtea constată că instanțele anterioare s-au pronunțat cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă iar soluția de respingere a acestei acțiuni nu este consecința unei denaturări vădite a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor criticate ci este rezultatul evaluării întregului materialul probator administrat în cauză, apreciere ce nu poate fi cenzurată
Pentru toate considerentele expuse mai sus, constatând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de inculpatul și SA împotriva sentinței penale nr. 695/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B și a deciziei penale 251/A din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr- ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-4.01.2010
26 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
