Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 195
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Florin Burghelea Ioana Vorniceasa vicepreședinte instanță
- - - - președinte instanță
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 534/A din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpat, depune la dosar o scrisoare medicală eliberată de Spitalul Orășenesc " " - Secția chirurgie, pentru a justifica lipsa inculpatului la termenul din 21.02.2008. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond să se dispună achitarea inculpatului, deoarece fapta nu a fost comisă de acesta, apreciind că situația de fapt nu a fost corect reținută, dându-se eficiență unor probe lipsite de relevanță.
De asemenea, solicită a se reanaliza întreg probatoriu administrat în cauză și să se aibă în vedere doar acele probe care sunt pertinente, arătând că din primele declarații date în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul a avut în intenție de a sustrage bovina.
În subsidiar solicită a se aplica dispozițiile art. 181Cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului solicită a se respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat considerând că fapta a fost dovedită prin probele administrate. În cauză nu pot fi reținute apărările formulate de inculpat întrucât acestea sunt infirmate de probele din dosar. Cei doi autori au sustras împreună o bovină de pe islazul comunal, pe care au transportat-o în comuna unde au fost văzuți de martorul, care a și anunțat organele de poliție. Chiar dacă inculpatul nu știa cine este proprietarul bovinei, acest lucru nu dovedește că nu a săvârșit fapta cu intenție.
Față de aceste aspecte, apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în mod corect dispunându-se condamnarea inculpatului.
Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa ci doar a intenționat să-l ajute pe inculpatul.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 121 din 19 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.a,e,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 19.01.1978 în orașul, județul B, cu același domiciliu, strada -, -.1/20, cetățean român, CNP - -, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit fără copii, recidivist postexecutoriu, la 3 (trei) ani închisoare.
S-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 al.2 Cod penal.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul de 1200 lei produs părții vătămate, prin restituirea bunului sustras.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: în seara zilei de 6.09.2005 inculpatul a consumat împreună cu martorul, băuturi alcoolice la un bar din orașul până pe la orele 22 - 23 când au hotărât să se deplaseze cu căruța la un cumnat de-al martorului în comuna.
Pentru aceasta, au mers la domiciliul martorului în -, au luat căruța și s-au deplasat în, dar nu au găsit pe nimeni acasă și s-au întors.
La întoarcere spre, cei doi au văzut pe marginea drumului public, în punctul "" o bovină și au hotărât să o sustragă; au mânat-o pe râu când unul când altul, în timp ce celălalt conducea căruța.
Pe drum au fost văzuți de martorul, care a sesizat organele de poliție ce s-au deplasat imediat și au găsit pe cei doi autori, dar inculpatul a reușit să scape și după câteva zile a părăsit țara.
Starea de fapt fiind dovedită, în drept fapta săvârșită de inculpat a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.a,e,g Cod penal, în baza cărora s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei conform art. 72 Cod penal s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea dar și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiunea de același fel, că a suferit mai multe condamnări pentru furt iar infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 484/10.05.1999 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală nr. 915/9.11.1999 a Curții de APEL BACĂU, motiv pentru care s-au aplicat și prevederile art. 37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, fără a dezvolta în scris motivele de apel. Oral în fața instanței de apel, inculpatul prin apărător a invocat netemeinicia soluției atacate, apreciind că în mod greșit a fost condamnat de prima instanță. Inculpatul a considerat că în cauză nu există suficiente probe care să demonstreze fără dubiu vinovăția sa față de fapta pentru care este acuzat.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept a constatat că apelul inculpatului este nefondat, întrucât instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt și calificarea juridică a faptei. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei însă, s-a constatat că instanța de fond a dat curs tuturor exigențelor art. 72 Cod penal manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Însă, din oficiu tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prev. de art. 64 lit.a prima teză cod penal. Deși art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006 a prevăzut că drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, totuși potrivit art. 11 alin.2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. S-a apreciat că inculpatului trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b Cod penal.
Pentru cele expuse, tribunalul a admis apelul declarat în cauză prin decizia penală nr. 534/A/8.11.2007 și a desființat sentința apelată numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivele din apel, solicitând achitarea, deoarece fapta nu a fost comisă de el, împrejurare ce rezultă din întregul material probator, inclusiv faptul că inculpatul nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul a avut intenția de a sustrage bovina.
În subsidiar a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală, pe motiv că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța de control judiciar, examinând în temeiul art. 385/14 Cod procedură penală hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului cauzei, în raport de motivele de recurs ale inculpatului, cât și din oficiu conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
În cauză s-a reținut o situație de fapt corectă, pe baza căreia s-a făcut o încadrare juridică legală, respectiv aceea de furt calificat în condițiile agravantelor prev. de literele a,e și g ale articolului 209 alin. 1 Cod penal.
De altfel, inculpatul a recunoscut în parte faptele în sensul că într-adevăr după ce au consumat băuturi alcoolice împreună cu coinculpatul, cei doi s-au deplasat în comuna la locuința cumnatului celui din urmă, plecat în Spania, pentru a lua o bovină și aod uce în, iar pe drum au fost găsiți de organele de poliție și el a fugit de acestea și la 3 zile a plecat din țară, fără a da vreo declarație.
Martorii audiați în cauză sub prestare de jurământ au confirmat situația de fapt reținută de instanțele anterioare și au infirmat apărările inculpatului, astfel: martorul a declarat că în momentul în care s-a întâlnit noaptea cu cei care luaseră bovina, ambii și-au ferit chipul pentru a nu fi recunoscuți, iar martorul (coinculpatul), a prezentat situația așa cum s-a reținut prin cele două hotărâri, precizând că au hotărât de comun acord să ia animalul, pe care l-au mânat pe rând.
Din cele arătate rezultă că în mod corect cele două instanțe au constatat vinovăția inculpatului, prezumția de nevinovăție fiind înfrântă.
În concluzie, primul motiv de recurs invocat de inculpat, respectiv greșita condamnare pentru o faptă pe care nu a comis-o, este nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs și anume că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente: furtul a fost comis de două persoane, dintr-un loc public și pe timp de noapte, iar inculpatul care a mai comis anterior infracțiuni de același gen, nu a recunoscut fapta, sustrăgându-se de la urmărirea penală.
Împrejurările susmenționate sunt de natură să conducă la concluzia că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul inculpatului este însă admisibil sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Astfel, Curtea apreciază că se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, respectiv faptul că inculpatul este tânăr, cu posibilități reale de reeducare, precum și lipsa prejudiciului, care a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Față de cele arătate, în conformitate cu art. 385/15 pct. 2 lit.d Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi admis numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal.
Se va lua act că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 534/A/8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, numai cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 al.2 Cod penal și la cuantumul pedepsei.
Casează în parte decizia și sentința penală nr. 121/19.02.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr- (nr.vechi 5542/2006), numai cu privire la aceste aspecte.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 lit.a,e,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal de la 3 la 2 (doi) ani închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al.2 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții din sentință și decizie.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Florin Burghelea Ioana Vorniceasa
- - -
- -
GREFIER
grefier șef secție
red.
red. /
red.
tehnored.ex.4.28.03/02.04.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Florin Burghelea Ioana Vorniceasa
