Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENAL Nr. 198
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Ancuța Gabriela Obreja
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " furt calificat" promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.554 din data de 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se atât lipsa inculpatului recurent, pentru care răspunde avocat ce substituie la acest termen de judecată pe av. - ( apărător desemnat din oficiu), cât și părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, susține că acesta nu și-a motivat în scris recursul promovat și nici nu s-a prezentat în instanță la acest termen pentru a-l susține oral.
Apreciază apărarea că, motivele de recurs nu pot fi altele decât cele invocate și în apel, motive care au vizat reducerea cuantumului de pedeapsă cât și modalitatea de executare a acesteia. Raportat la probele administrate în cauză, instanța să aprecieze și să dispună în consecință. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul,pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică, cele două motive de recurs nu pot fi primite de instanța de recurs.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au dat dovadă de suficientă clemență atunci când i-au aplicat inculpatului doar 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a, c, art.76 lit. c Cod penal și art.37 lit. b Cod penal.
Inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă mare postexecutorie prev. de art.37 lit. b Cod penal, anterior fiind condamnat definitiv de două ori pentru infracțiuni similare.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2050 din 24.06.2008 Judecătoria Iașia hotărât:
Condamnă inculpații -porecla " ", fiul lui și, născut la data de 04.09.1985 în I, CNP--, domiciliat în comuna, sat, studii 5 clase, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, cetățenie română, religie ortodoxă, -porecla "", fiul lui și, născut la data de 14.01.1958 în sat, comuna, CNP--, cu domiciliul în sat, comuna, studii 8 clase, muncitor la I, căsătorit, un copil minor, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui și, născut la data de 28.03.1971 în I, CNP--, studii 9 clase, ocupația-brutar la REGATO I, căsătorit, 3 copii minori, cu antecedente penale-recidivist, stagiul militar satisfăcut, cetățenie română, religie ortodoxă, la câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c art. 76 lit. c Cod penal, pentru toți inculpații, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, pentru inculpatul, care execută pedeapsa în regim de deținere, în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în baza art.334 Cod procedură penală, pentru inculpatul, porecla "", prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor principale și a celor accesorii aplicate inculpaților, zis "" și, zis "", stabilind câte un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Pune în vedere acestor doi inculpați prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil admite acțiunea civilă formulată de părțile civile și,domiciliați în I,-, -. B,.3 și obligă inculpații să plătească, în solidar suma de1.000 lei despăgubiri civile.
Ia act că inculpații au avut apărători aleși.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpații să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul nr. 4505/P/2007 din data de 06.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații, (născut la data de 14.01.1958), ( născut la data de 04.09.1985), pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat"prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i din Codul penal, pentru primii inculpați cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal.
În fapt, în actul de sesizare al instanței, s-a reținut că în luna martie 2007, pe timp de noapte și prin efracție, inculpații, (născut la 14.01.1958), (născut la 04.09.1985) au sustras din locuința părții vătămate, situată în sat, comuna un număr de 6 uși metalice în valoare de 1500 lei.
Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; raport de constatare tehnico-științifică nr.22221/04.05.2007; proces-verbal de percheziție domiciliară; declarațiile martorilor asistenți la efectuarea percheziției domiciliare; dovada de predare a bunurilor sustrase către partea vătămată; declarațiile inculpaților.
În cursul cercetării judecătorești efectuate în cauză, au fost audiați inculpații, care au recunoscut săvârșirea faptei, martorii în circumstanțiere și și s-au depus înscrisuri în circumstanțiere.
S-a depus la dosar, în copie, cu referat întocmit de Biroul Executări Penale, sentința penală nr.3378/2000 a Judecătoriei Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută în actul de sesizare, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând la modificarea ei.
Astfel, inculpații, (născut la 14.01. 1958) și (născut la 04.09.1985), în cursul unei seri din perioada 29.03.2007-05.04.2007, s-au deplasat în satul, com., jud. I la locuința părții vătămate. Inculpații și (născut la 14.01.1958), cu ajutorul unui levier, au forțat o fereastră și au pătruns în interiorul locuinței, timp în care (născut la 04.09.1985) a rămas afară pentru a anunța dacă se apropie alte persoane. Din interiorul locuinței cei doi inculpați au sustras un număr de șese uși interioare. Ulterior comiterii faptei, inculpații au transportat bunurile sustrase la domiciliile lor, situate în sat, comuna. Dintre cele șase uși, trei au fost depozitate la locuința inculpatului, iar celelalte trei la locuința inculpaților (născut la 14.01.1958) și (născut la 04.09.1985).
Prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 06.04.2007, au fost constatate urmele de efracție la nivelul unei ferestre la locuința părții vătămate, efectuându-se fotografii judiciar operative. De la locul faptei au fost prelevate un număr de 7 urme papilare, constatându-se prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 22221 din data de 04.05.2007, că două dintre urmele prelevate au fost create de impresiunile degetelor arătător și mic de la mâna dreaptă a inculpatului (13-39 dosar urmărire penală).
În urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului, în baza autorizației de percheziție nr. 15 din data de 14.-05.2007 emisă de Judecătoria Iași, au fost ridicate un număr de trei uși interioare(40-58 dosar urmărire penală). La solicitarea organelor de cercetare penală, inculpatul a predat celelalte trei uși sustrase iar la data de 15.05.2007 au fost restituite pe bază de dovadă părții vătămate(59 dosar urmărire penală)
Fiind audiați inculpații au recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina lor, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
Vinovăția inculpaților este dovedită de probele administrate în cauză, astfel cum au fost acestea prezentate, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; raportul de constatare tehnico-științifică nr.22221/04.05.2007; procesul-verbal de percheziție domiciliară; declarațiile martorilor asistenți la efectuarea percheziției domiciliare; dovada de predare a bunurilor sustrase către partea vătămată coroborate cu declarațiile inculpaților.
În drept, faptele inculpaților, (născut la 14.01.1958), (născut la 04.09.1985), care în luna martie, pe timp de noapte și prin efracție au sustras din locuința părții vătămate, situată în sat, com. un număr de 6 uși metalice, în valoare de 1500 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de"furt calificat" faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin 1 lit. a, g, i Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor de către inculpați, fapta consumându-se în momentul luării în posesia, prin transportarea bunurilor la domiciliile inculpaților.
Fapta a fost săvârșită de către inculpați, împreună, în calitate de coautori, fiind justificată reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a din Codul penal, fapta fiind săvârșită de trei persoane.
Sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate s-a realizat de către inculpați, profitând de lăsarea întunericului și de faptul că în zonă nu se aflau alte persoane, fapta fiind săvârșită pe timp de noapte, în condițiile prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal.
De asemenea, inculpații, în scopul sustragerii bunurilor, au forțat geamul imobilului, înlăturând, astfel obstacolul care-i împiedica să pătrundă în locuința părții vătămate, efracția justificând reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal.
Urmarea imediată rezultată din săvârșirea faptei constă în deposedarea părții vătămate de bunuri și trecerea acestora în posesia inculpaților, precum și producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, potrivit art. 19 alin.1 lit. a din Codul penal, având reprezentarea faptei și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și urmărind acest rezultat. Scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase rezultă și din aceea că inculpații au transportat bunurile la domiciliile lor.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, prima instanță a reținut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, referitoare la recidiva postexecutorie, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3378/11.07.2000 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 663/22.05.2001 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 62/24.01.2002 a Curții de APEL IAȘI, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 08.08.2003, cu un rest rămas neexecutat de 272 zile.
Pentru inculpatul, născut la data de 14.01.1958, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în condițiile art.334 Cod procedură penală, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, deoarece, raportat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.80/10.04.1997 a Judecătoriei Iași, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 03.02.1998, cu un rest de 629 zile, s-a împlinit termenul de reabilitare.
La stabilirea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului.
Faptele inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind săvârșită de trei persoane, în timpul nopții și prin efracție.
Inculpații au avut o poziție procesuală sinceră, au arătat disponibilitatea în ceea ce privește acoperirea prejudiciului cauzat părții civile, prejudiciu ce are o valoare modică.
Prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepselor și probele în circumstanțiere, depuse de inculpați. Astfel, inculpatul, este căsătorit, are copii minori, lucrează, este caracterizat de martorii și, ca o persoană liniștită, care muncește, se îngrijește de familia sa, și ceilalți inculpați fiind astfel caracterizați.
Pentru aceste motive, judecătoria le-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă ce a fost stabilită sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și aplicarea art. 76 lit. c Cod penal, apreciind că pedeapsa astfel stabilită este suficientă pentru atingerea scopului preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, prima instanță a dispus interzicerea drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În ceea ce îi privește pe inculpații (născut la data de 14.01.1958) și (născut la data de 04.09.1985), apreciind că scopul pedepselor poate fi atins fără executarea lor într-un loc de deținere, judecătoria a dispus suspendarea condiționată a executării, în baza art.81 Cod penal, stabilind un termen de încercare, în condițiile art.82 Cod penal și punând în vedere acestora dispozițiile art.83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În condițiile art.71 alin.5 Cod penal, judecătoria a dispus și suspendarea condiționată a pedepsei accesorii.
Cu privire la acțiunea civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în timpul urmăririi penale, solicitând acoperirea prejudiciului suferit ca urmare distrugerii ferestrei prin care s-a realizat intrarea în imobil, respectiv suma de 1.000 lei.
Astfel, în baza art. 14 și 346 din Codul d e procedură penală și art. 998-999 din Codul civil, judecătoria, reținând săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, care, prin fapta lor au produs o pagubă părții civile, ce nu a fost acoperită, având în vedere și disponibilitatea manifestată de inculpați în ceea ce privește recuperarea prejudiciului, a admis acțiunea și i-a obligat, în solidar, pe inculpați, să plătească părții civile suma de 1.000 lei."
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o prin motivele de apel depuse ulterior, în scris, pentru netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat netemeinicia sentinței criticate sub aspectul individualizării pedepsei. Astfel, acesta a invocat faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare. În acest sens, apelantul a invocat, în special, circumstanțele sale personale, respectiv faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, colaborând cu organele judiciare și că prejudiciul a fost redus și recuperat, că este căsătorit și are trei copii minori, că are un loc de muncă, solicitând tribunalului, în special, schimbarea modalității de individualizare a executării pedepsei. Mai exact, inculpatul-apelant a solicitat să se dispusă executarea pedepsei la locul de muncă, făcând trimitere la dispozițiile art. 867din Codul penal.
Inculpatul-apelant a depus la dosar o adresă emisă de SC "" SRL Iașii, prin care această societate își exprimă acordul ca apelantul să execute pedeapsa la un loc de muncă din cadrul societății, în condițiile art. 867din Codul penal, precizând că, în prezent, acesta este deja angajat al societății ca muncitor necalificat. La dosar, a fost atașată și o copie a unei adrese din 16.12.2008 către ITM I prin care societatea anterior menționată solicita înregistrarea unui contract individual de muncă ce îl viza pe inculpat.
Prin decizia penală nr. 554/22.12.2008, Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2050/24.06.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probatoriului administrat în cauză, a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpatului-apelant a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptei este corectă. De asemenea, a fost făcută și o analiză a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelantului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal.
Într-adevăr, vinovăția inculpatului-apelant rezultă cu prisosință din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate și analizat în considerentele sentinței apelate. Oricum, inculpatul a recunoscut constant comiterea faptei, inclusiv în apel ( 21).
De asemenea, just s-a reținut că infracțiunea comisă de inculpat a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. "b" cod penal, prin condamnarea la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare din antecedență, la care a făcut trimitere judecătoria în considerente.
De altfel, inculpatul nu a criticat, prin apelul declarat nici situația de fapt imputată, nici încadrarea juridică a acesteia și nici latura civilă a cauzei.
Motivul de apel principal al inculpatului privitor la greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată și a modalității de individualizare a executării acesteia este nefondat.
Astfel, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată acestui inculpat, prima instanță a făcut o justă și corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale. În funcție de acestea, corect i-a fost aplicată apelantului o pedeapsă cu închisoarea, pe care apoi - ca efect al largilor circumstanțe atenuante reținute în favoarea sa - a coborât-o mult sub minimul special (limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de "furt calificat" fiind de la 3 ani la 15 ani închisoare), mai exact la jumătatea acestui minim. Se constată că s-au avut în vedere deja toate circumstanțele invocate de inculpatul, prin motivele de apel.Astfel, prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicate de poziția procesuală corectă a inculpatului, de circumstanțele sale personale, de cuantumul prejudiciului și de faptul că a fost recuperat, împrejurare ce rezultă, fără echivoc, din considerentele sentinței apelate.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele imputate, această împrejurare, prin ea înseși, nu justifică redozarea pedepsei. Astfel, nu poate fi ignorat faptul că această atitudine procesuală s-a produs în condițiile în care inculpatul a fost pus în fața unor probe indubitabile și, după ce la percheziția domiciliară, s-au găsit bunuri sustrase, iar amprentele sale digitale au fost identificate la locul comiterii faptei., pedeapsa care i-a fost aplicată de judecătorie a fost coborâtă destul de mult sub minimul special.
Această împrejurare coroborată cu: a) persistența infracțională relevată de faptul că a comis infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. "b" Cod penal, anterior fiind condamnat definitiv de 2(două) ori pentru comiterea unor infracțiuni similare; b) modalitatea concretă de comitere a faptelor ce relevă o periculozitate socială sporită (noaptea, prin efracție, din locuința unei persoane, de mai multe persoane împreună); c) cuantumul prejudiciului total cauzat (cca. 1500 lei noi), care deși nu este foarte mare și a fost recuperat, acest lucru s-a realizat nu prin contribuția inculpatului, ci prin eforturile organelor de anchetă.
Raportat la toate acestea, se reține că, în cauză, nu se impune redozarea pedepsei.
Cât privește motivul de apel referitor la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei coroborat cu solicitarea de a se dispune executarea pedepsei la locul de muncă, tribunalul constată că nici acesta nu este fondat.
Astfel, în condițiile în care inculpatul-apelant este recidivist postexecutoriu, fiind ultima dată condamnat la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare (prin sentința penală nr. 3378/11.07.2000 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă la data de 24.01.2002), pentru care nu s-a împlinit terenul de reabilitare judecătorească, singura posibilitate legală pentru apelant este executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenție. O altă alternativă nu este legal posibilă. Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune executarea la locul de muncă a pedepsei aplicate. Astfel, una din condițiile prevăzute cumulativ de art. 867Cod penal este cea la care se referă art. 867alin. 1 lit. "b" din Codul penal și care impune ca inculpatul "să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal " Or, în speță, anterior, apelantul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani, condamnare care nu intră în situațiile la care se referă art. 38 Cod penal.
Prin urmare, și acest motiv de apel este nefondat. Situația celorlalți inculpați din cauză este diferită de a inculpatului-apelant, întrucât aceștia nu sunt recidiviști.
Pentru toate acestea, tribunalul apreciază că prima instanță a dozat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului, dispunându-se just ca aceasta să fie executată efectiv în regim de detenție, numai astfel putând fi atins scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 554/22.12.2008 pronunțate de Tribunalul Iașia declarat recurs inculpatul.
În cadrul dezbaterilor asupra recursului, apărătorul inculpatul a criticat tratamentul sancționator aplicat, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpatului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pentru această infracțiune prima instanță aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul acționat (împreună cu alte două persoane, pe timp de noapte și prin efracție), gradul concret de pericol social și urmarea produsă, dar mai ales faptul că inculpatul săvârșit această infracțiune în stare de recidivă mare postexecutorie, aceasta fiind o stare de agravare a pedepsei, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus la jumătatea minimului special prevăzut de lege nu constituie în nici un caz, așa cum susține inculpatul în recurs, un tratament sancționator.
Având în vedere că regimul sancționator al recidivei postexecutorii permite agravarea pedepsei prin aplicarea unui spor de 10 ani peste maximul special prevăzut de lege, Curtea consideră că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedepsită de legiuitor cu închisoarea de la 3 ani la 15 de ani, este chiar blândă, însă nu va putea fi majorată pentru nu se agrava situația inculpatului în propria sa cale de atac.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că dispozițiile legale incidente în cauză nu permit nici suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, dar nici executarea acesteia la locul de muncă, deoarece inculpatul nu îndeplinește condiția de a nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, respectiv 1 an, prev. de art. 81 alin. 1 lit. b, art. 86 ind. 1 alin.1 lit. b și art. 86 ind. 7 alin.1 lit. b Cod procedură penală, iar condamnarea sa anterioară la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 3378/11.07.2000 a Judecătoriei Iași nu se referă la nici una dintre infracțiunile prev. de art. 38 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că nu este întemeiată critica inculpatului referitoare la aplicarea unei pedepse prea aspre și a cărei executare a fost individualizată greși de prima instanță, astfel că, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.554 din 22.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu pentru apărător oficiu se suportă din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./21.04.2009
Jud. apel:
Jud. fond:
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Ancuța Gabriela Obreja
