Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 21
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 373/A din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av.. lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar pentru inculpatul acte medicale care reflectă starea de sănătate a mamei acestuia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - precizează că inculpatul insistă pe achitarea sa.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, a se reține că inculpatul nu se face vinovat de tăinuirea bunului sustras și consideră că atâta timp cât nu există probe clare că este vinovat, se impune achitarea. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Bacău și, în principal, redozarea pedepsei și față de faptul că nu are antecedente penale, solicită înlocuirea cu o pedeapsă cu suspendare. În susținerea celor solicitate, precizează că inculpatul provine dintr-o familie cu probleme, a făcut dovada că este în imposibilitate de achita în întregime prejudiciul, care de altfel s-a reparat în proporție de două treimi, că este încarcerat din data de 28 ianuarie 2009 și solicită a se avea în vedere că nu au fost reținute circumstanțe atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de apel a individualizat corect pedepsele aplicate celor doi inculpați și solicită respingerea recursurilor și obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că este de acord cu cele concluzionate de apărătorul său și lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat - - având cuvântul - arată că recunoscut săvârșirea faptei, deși nu de prima dată întrucât era speriat și solicită a se avea în vedere că are mama bolnavă, că este singurul întreținător al familiei și aplicarea unei pedepse cu suspendare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.431 din data de 16 iunie 2009, Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul -, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1., fiul lui și, născut la data de 22.06.1984, în municipiul O, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod.penal.
În temeiul art.88 Cod penal, a fost scăzută din durata pedepsei perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 27 ianuarie 2009, fiind totodată menținută măsura arestării preventive.
2., fiul lui și, născut la data de 19.01.1982, în comuna, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată în ceea ce privește restul de 358 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.746/10.09.2007, a Judecătoriei Onești, rest care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, susnumitul având, astfel, de executatpedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Și acestui inculpat i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
Din pedeapsa aplicată a fost scăzută perioada executată prin reținere și arest preventiv, respectiv de la data de 27 ianuarie 2009 pedeapsa fiind aplicată cu executare, iar măsura arestării preventive a fost menținută potrivit art.350 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați, în solidar, să achite Bisericii Adventiste din Tg. Ocna, despăgubirile civile în cuantum de 3972 lei, constatându-se recuperat prejudiciul de 7000 lei.
În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că în noaptea de 22/23 ian. 2009, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații și, au pătruns prin efracție, în Adventistă din Tg.Ocna, de unde au luat, în scopul însușirii pe nedrept, mai multe bunuri, în valoare totală de 10.972. lei.
Prima instanță a apreciat probele administrate în cursul urmăririi penale și apoi pe cele administrate în cursul cercetării judecătorești, stabilind astfel următoarea situație de fapt:
În baza unei înțelegeri prealabile și după o atentă "alegere" a locului săvârșirea infracțiunii, în seara zilei de 22.01.2009, în jurul orelor 2100-2200, inculpatul - și s-au deplasat, împreună, la Adventistă de Ziua a 7-a situată în Tîrgu-Ocna, într-o zonă izolată de pe malul râului.
Cei doi au deschis un, mobil al uneia dintre ferestrele situate la parterul clădirii. Prin escaladarea acestei ferestre inculpatul și - au pătruns, împreună în interiorul lăcașului de cult din care și-au însușit aparatură electrică, electronică, un covor, fețe de masă, prosoape, obiecte de uz casnic.
Au părăsit locul faptei printr-o ușă deschisă din interior și au transportat bunurile cu ajutorul unui cărucior la adresa din- unde în jurul orei 1,30 le-au depozitat în încăperile locuite de - și de mama acestuia.
În jurul orei 200revine în domiciliul comun, acest moment fiind percepu în mod nemijlocit de către concubina sa, martora -.
În ziua de 23.01.2008, în jurul orei 1230, după ce îl vizitase pe - inculpatul revine în domiciliul comun aducând un ibric emailat de culoare albastră, identificat ca unul dintre bunurile sustrase din patrimoniul părții civile, un alt obiect identic fiind găsit laolaltă cu celelalte bunuri în domiciliul familiei.
În data de 24.01.2009, de la Agenția O cumpără bilete de călătorie cu direcția Italia-(fila 72 dosar urmărire penală) și în aceeași zi -, îl contactează telefonic pe martorul - cu privire la vânzarea unora dintre bunuri.
La rândul său, coinculpatul ia legătura cu martorul care transporta în municipiul B pe cei doi inculpați, însoțiți de - și bunurile care vor face obiectul tranzacției cu .
Primele declarații ale martorului coroborate cu cea a lui dovedesc fără nici un dubiu că la tranzacția având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor electronice participat și inculpatul care folosește, ulterior, parte din prețul vânzării pentru a-l recompensa pe șoferul pentru serviciile de transport.
După înstrăinarea bunurilor martorul - află de la martorul proveniența ilicită a bunurilor ceea ce îl determină pe să predea la Secția 2 Poliție B stația de amplificare și boxele.
Cu autoturismul aceluiași inculpații revin în Târgu-Ocna după care se pregătesc să se îmbarce în autocarul cu destinația Italia, fără a le face cunoscută această intenție lui și -.
Mai mult, pentru a se asigura că nu vor fi depistați de lucrători de poliție, inculpații schimbă în ultimul moment locul de îmbarcare, preferând să urce în autocar din municipiul Sibiu însă au fost identificați pe raza localității Făgăraș, reținuți la 27.01.2009 și ulterior arestați preventiv în cauza de față.
Instanța de fond a avut în vedere că, mizând pe lipsa antecedentelor penale, care l-ar fi îndreptățit să obțină o suspendare a executării pedepsei și-a asuma responsabilitatea comiterii furtului, pentru a obține în același timp achitarea prietenului său, inculpatul, recidivist.
Ori, tocmai această comportare a determinat instanța de fond să aprecieze că scopul pedepsei nu va putea fi atins, fără executarea acesteia în condiții de detenție, deși nu era cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce-l privește pe coinculpatul, la individualizarea juridică a pedepsei s-a ținut seama de împrejurarea că împreună cu, a pus la punct, într-o manieră "profesionistă", toate detaliile săvârșirii faptei, cât și cele menite să le asigure sustragerea de la aplicarea rigorilor legii penale, întreaga apărare a lui, fiind centrată pe lipsa probelor vinovăției sale, nicidecum pe conceptul de nevinovăție.
Instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a suferit anterior datei de 22 ian. 2009, multiple condamnări. Având în vedere că susnumitul a beneficiat de liberare condiționată la 30 sept. 2008, cu un rest de 358 zile s-a făcut aplicarea art. 37 lit. a din Cod Penal, în ceea ce privește restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind revocat în baza art. 61.pl. și apoi contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății.
În ceea ce privește latura civilă, inculpați au fost obligați în solidar la plata diferenței de prejudiciu care a rămas nerecuperat, din totalul pagubei inițiale de 10.972 lei, recuperându-se prin restituire 3972 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei doi inculpați.
Și-a motivat apelul în scris doar inculpatul, care și-a susținut în continuare nevinovăția, solicitând achitarea întrucât vinovăția sa nu a fost dovedită.
Oral, prin avocata sa desemnată din oficiu, inculpatul, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru furtul calificat și apoi suspendarea executării acesteia.
În apel inculpații nu au dat declarații suplimentare celor anterioare.
Prin decizia penală nr. 373/A/2009 din data de 20. octombrie. 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, pedeapsa principală aplicată și pedeapsa de executat, a fost desființată sentința atacată sub aspectele arătate, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.334 Cod procedură penală, Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin.1 lit.a, g și i Cod, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art.221 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În consecință, în baza art.221 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru comiterea în stare de recidivă a infracțiunii de tăinuire, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 358 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.746/10 septembrie 2007 Judecătoriei Onești, rest de pedeapsă care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
În baza art.381 Cod procedură penală, s-a dedus în continuare prevenția celor doi inculpați, de la data pronunțării sentinței apelate, respectiv de la data de 16 iunie 2009, la zi.
A fost menținută în continuare arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că achitarea inculpatului, nu este cu putință, în condițiile în care la adresa unde locuia cu chirie s-a găsit un ibric tip ceainic, care în prealabil fusese furat din incinta Bisericii Adventiste de Ziua a VII-a din Tg. Ocna și s-a dovedit, fără putință de tăgadă, că împreună cu inculpatul a depus diligențele necesare pentru valorificarea, în B, a bunurilor sustrase.
Prin urmare, nu este absolut nevinovat. ibricului în locuința sa nu poate fi lipsită de relevanță juridică ca și deplasarea sa la B, unde a negociat prețul de vânzare a bunurilor furate din biserică.
Este posibil ca la comitere infracțiunii de furt să fi avut o contribuție și inculpatul, însă în lipsa probelor (amprente, urme de încălțăminte, ) răspunderea acestuia putea fi antrenată doar pentru tăinuire.
Este adevărat că inculpații și s-au întâlnit în noaptea de 22/23 ian. 2009, petrecându-și câteva ore împreună, însă numai acest aspect nu este suficient pentru a se reține că a fost și el autor al spargerii Bisericii Adventiste din Tg.Ocna.
Prin urmare se impune a fi făcută aplicarea principiului in dubio pro reo, în ceea ce- privește, în sarcina sa urmând a fi reținută infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 Cod penal.
Este cert că inculpatul aflase că bunurile pe care le-a transportat la B, în vederea valorificării provin din furt.
Diligențele depuse pentru valorificarea bunurilor furate din incinta Bisericii Adventiste (transport, negocierea prețului) nu au fost dezinteresate, ci dimpotrivă: cu banii obținuți, urmau să-și cumpere și chiar și-au cumpărat bilete de autobuz pentru a pleca din țară. Cei doi au fost descoperiți în drumul lor către granița de vest a țării, inculpatul, având în bagaje, 6 (șase) prosoape furate din biserică.
Autorul furtului a fost descoperit pentru că o parte din bunurile furate au fost identificate de către unul din enoriașii Bisericii Adventiste din Tg. Ocna.
Furtul s-a comis prin escaladare, nicidecum prin efracție, însă încadrarea juridică este corectă.
Sigur, furtul a fost comis pe timp de noapte.
Apelul inculpatului, fiind întemeiat, urmează a se admite, hotărârea primei instanțe urmând a fi desființată în ceea ce-l privește, referitor la încadrarea juridică a faptei, pedepsei aplicate și pedeapsa de executat.
Astfel se va proceda la schimbarea încadrării juridice, din furt calificat în tăinuire, recidiva urmând a fi menținută.
Inculpatul, va fi condamnat pentru tăinuire, la o pedeapsă ceva mai mică decât a autorului, în care se va contopi restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Vinovăția inculpatului, a fost pe deplin dovedită. Nu se justifică reducerea pedepsei și nici suspendarea executării acesteia pentru că scopul pedepsei nu va putea fi atins altfel decât prin executarea în condiții de detenție.
Chiar dacă inculpatul nu va fi condamnat ca autor, se va menține agravanta prevăzută de art.209 lit.a Cod penal, la furtul reținut în sarcina inculpatului, pentru că a beneficiat de complicitatea lui -, prin informațiile primite de la acesta privind posibilitatea de pătrundere în biserică, bunurile care se găseau în interior, acesta din urmă desesizându-se și contribuind la descoperirea autorului.
Sigur, enoriașul care a identificat bunurile furate din biserică, a fost -.
inculpatului, face imposibilă acordarea circumstanțelor atenuante, astfel că pedeapsa să-i fie coborâtă sub minimul special.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
În motivarea scrisă a recursurilor, recurenții-inculpați au susținut următoarele:
1. Recurentul-inculpat a arătat că nu a cunoscut de proveniența bunurilor, că nu a făcut altceva decât să-l ajute pe prietenul său, inculpatul, făcându-i rost de o mașină cu care să se deplaseze în municipiul B, fără a ști motivul deplasării și ce are de transportat și că a fost "omul nepotrivit la locul nepotrivit"; inculpatul mai susține că în momentul arestării concubina sa a dat naștere unui copil pe care nu avut posibilitatea să-l vadă.
2. Recurentul-inculpat - a arătat că anterior săvârșirii infracțiunii a avut o comportare foarte bună, că lucra în construcții, asigurând astfel cele necesare pentru sine și mama sa, care este bolnavă și că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal; fapta pe care o regretă a fost un moment de "nesăbuință"; s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și, dacă este posibil, să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia.
În susținerile făcute și prin apărători, recurenții-inculpați au criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul inculpatului - urmează a fi admis, iar al inculpatului va fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a fost dată o corectă încadrare juridică faptelor săvârșite de recurenții-inculpați și s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale pentru recurentul-inculpat, iar instanța de apel a motivat corespunzător decizia recurată, astfel că, această motivare, va fi însușită de
ibricului în locuința inculpatului nu poate fi lipsită de relevanță juridică ca și deplasarea sa la B, unde a negociat prețul de vânzare a bunurilor furate din biserică.
Este posibil ca la comitere infracțiunii de furt să fi avut o contribuție și inculpatul, însă în lipsa probelor (amprente, urme de încălțăminte, ) răspunderea acestuia putea fi antrenată doar pentru tăinuire.
Este adevărat că inculpații și s-au întâlnit în noaptea de 22/23 ian. 2009, petrecându-și câteva ore împreună, însă numai acest aspect nu este suficient pentru a se reține că a fost și el autor al spargerii Bisericii Adventiste din Tg.Ocna.
Prin urmare se impune a fi făcută aplicarea principiului in dubio pro reo, în ceea ce- privește, în sarcina sa urmând a fi reținută infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 Cod penal.
Este cert că inculpatul aflase că bunurile pe care le-a transportat la B, în vederea valorificării provin din furt.
Diligențele depuse pentru valorificarea bunurilor furate din incinta Bisericii Adventiste (transport, negocierea prețului) nu au fost dezinteresate, ci dimpotrivă: cu banii obținuți, urmau să-și cumpere și chiar și-au cumpărat bilete de autobuz pentru a pleca din țară. Cei doi au fost descoperiți în drumul lor către granița de vest a țării, inculpatul, având în bagaje, 6 (șase) prosoape furate din biserică.
În ceea ce îl privește pe recurentul-inculpat -, instanța de apel a arătat că: " inculpatului, face imposibilă acordarea circumstanțelor atenuante, astfel că pedeapsa să-i fie coborâtă sub minimul special."
Ori, instanța de apel avea obligația să justifice din ce motive nu poate reține în favoarea acestui inculpat circumstanțe atenuante.
În conformitate cu dispozițiile art.74 alin.1 Cod penal: " Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante
Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;
b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză, în favoarea recurentului-inculpat -, pot fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în cursul procesului.
Din fișa de cazier judiciar și din probele administrate rezultă că recurentul-inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale și că anterior săvârșirii infracțiunii pentru care este judecat a avut o bună comportare.
De asemenea, recurentul-inculpat a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, descriind împrejurările concrete în care a comis faptele.
Reținând în favoarea recurentului-inculpat - circumstanțele atenuate mai sus arătate, urmează a se da eficiență dispozițiilor art.76 aloin.1 lit.c Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante și va fi coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat - numai cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuate prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Va fi casată în parte decizia penală recurată numai în ce-l privește pe inculpatul, mai puțin cele cu privire la menținerea stării de arest a acestui inculpat și deducerea din pedeapsa principală aplicată acestuia a perioadei executate.
Va desființa în parte și sentința penală nr.431 din data de 16.-, pronunțată de Judecătoria Onești, județul B în dosarul nr.-, tot numai în ce-l privește pe inculpatul - și numai cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Va eține în favoarea inculpatului - circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și având în vedere dispozițiile art.76 alin.1 lit.c Cod procedură penală, va reduce cuantumul pedepsei principale aplicată acestui inculpat la 2 (doi) ani închisoare.
PEDEAPSĂ DE - 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.385/17 alin.2 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, va deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată recurentului - inculpat - perioada executată din momentul pronunțării deciziei penale recurate, respectiv de la data de 20.10.2009, la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
În cauză, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea de furt calificat, respectiv pe timp de noapte și prin efracție, dintr-un locaș de cult, bunurile sustrase și consecința asupra desfășurării activității bisericești, precum și valoarea acestora, Curtea constată că în cauză nu poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, prin suspendare nerealizându-se scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.373/A/2009 din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.385/17 alin.2 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată recurentului - inculpat perioada executată din momentul pronunțării deciziei penale recurate, respectiv de la data de 20.10.2009, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău,a onorariului avocat oficiu în sumă de 300 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
II. În temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva deciziei penale nr.373/A/2009 din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în parte decizia penală recurată numai în ceea ce îl privește pe inculpatul -, mai puțin cele cu privire la menținerea stării de arest a acestui inculpat și deducerea din pedeapsa principală aplicată acestuia a perioadei executate.
Desființează în parte și sentința penală nr.431 din data de 16.-, pronunțată de Judecătoria Onești, județul B în dosarul nr.-, tot numai în cel privește pe inculpatul - și numai cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Reține în favoarea inculpatului - circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și având în vedere dispozițiile art.76 alin.1 lit.c Cod procedură penală, reduce cuantumul pedepsei principale aplicată acestui inculpat la 2 (doi) ani închisoare.
PEDEAPSĂ DE - 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.385/17 alin.2 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedeapsa principală aplicată recurentului - inculpat - perioada executată din momentul pronunțării deciziei penale recurate, respectiv de la data de 20.10.2009, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul acestui inculpat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2010, în prezența recurenților-inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red. sentința penală
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
El.
20.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
