Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 27
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr. 546/A din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța pune în discuție admisibilitatea recursului formulat de petentul, față de faptul că a uzat de calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul formulat este inadmisibil și solicită respingerea acestuia.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 518 din 18.08.2009 Judecătoriei Piatra Neamț, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea petentului, domiciliat în P N, str. - -, jud. N, ca nefondată.
Au fost menținute rezoluțiile nr.377/II-2/19.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și nr. 4433/P/2008 din 10.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele împrejurări:
Petentul, la data de 29.09.2008 a sesizat telefonic Poliția Municipiului PNd espre faptul că lucrători ai, " SRL P N, în mod ilegal au demolat un imobil situat în Anexa - - din Mun. P N și că în această situație i-au fost distruse și o serie de bunuri - mobilier- pe care le deținea în respectivul imobil.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția nr. 4433/P/2008 din 10.02.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală împotriva intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală, în condițiile în care, faptele pentru care a fost cercetat intimatul nu există.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 26.09.2008, lucrătorii de poliție au fost sesizați despre faptul că în perioada 11.09.2008 - 26.09.2008, a demolat un imobil situat în anexa -, distrugând obiectele de mobilier care se aflau în interior și care aparțineau lui.
Cercetările efectuate au demonstrat că, mama lui, a închiriat de la Regia Autonomă "Domeniul Public" P N în anul 1964, o casă situată în -. Prin decizia nr. 168/1958 imobilul a intrat în patrimoniul Primăriei P N, iar această instituție l-a dat spre administrare În acest imobil a locuit și familia lui, dar potrivit declarației acestuia, din luna mai 2000, nu a mai plătit chirie pentru imobilul menționat.
În anul 2007, familia lui s-a mutat din cauza gradului de uzură din casa din -, iar Primăria PNa luat măsuri pentru eliberarea terenului pe care se afla imobilul. În acest sens, Primăria PNa înaintat PNa dresa nr. 45486/2008 prin care a solicitat degajarea terenului, iar în perioada 29.09.2008 - 3.10.2008, o echipă de muncitori ai acestei societăți, coordonată de ing., s-a deplasat în cartierul - și a început lucrările de deratizare și curățire a locului.
Potrivit copiei Notei de constatare aflată la fila 33, încă de la data de 3.08.2008, patru camere din imobilul în care locuia fam. erau în stare degradare, șarpanta și învelitoarea erau prăbușite, pereții erau demolați în proporție de 70 %, iar dușumelele, planșeele și instalația electrică lipseau.
Potrivit declarațiilor date de, în momentul în care s-au deplasat la fața locului au găsit un imobil dărâmat în proporție de 90%, neexistând bunuri în perimetrul de acțiune al muncitorilor, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor, și, audiați în cauză. Cu ocazia cercetării la fața locului nu au fost găsite resturi ale unor obiecte de mobilier sau de uz casnic.
În cauză nu s-a făcut dovada că ar fi avut bunuri în imobilul ce a fost dărâmat de și că aceste bunuri ar fi fost distruse cu ocazia demolării, motiv pentru care în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 377/II-2/19.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, ca neîntemeiată.
Împotriva soluțiilor date de procuror petentul a formulat plângere la instanță, în termenul prevăzut de lege, criticând soluțiile sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
Analizând actele și lucrările dosarului și soluțiile date de procuror instanța de fond a constatat că plângerea petentului este nefondată pentru următoarele motive:
a reclamat lucrătorilor de poliție faptul că, în perioada 11.09.2008 - 26.09.2008 a demolat un imobil situat în anexa -, împrejurare în care susține petentul că i s-ar fi distrus și anumite obiecte de mobilier ce s-ar fi aflat în imobil.
Probele administrate în cauză au demonstrat că, mama lui, a închiriat de la Regia Autonomă "Domeniul Public" P N în anul 1964, o casă situată în -. Prin decizia nr. 168/1958 imobilul a intrat în patrimoniul Primăriei P N, iar această instituție l-a dat spre administrare
Până în anul 2007 în acest imobil a locuit și familia lui, care ulterior s-a mutat din cauza gradului de uzură în care se afla imobilul în discuție.
Primăria PNa luat măsuri pentru eliberarea terenului pe care se afla imobilul și prin adresa nr. 45486/2008 a solicitat degajarea terenului.
În perioada 29.09.2008 - 3.10.2008, o echipă de muncitori ai acestei societăți, coordonată de ing., s-a deplasat în cartierul - și a început lucrările de deratizare și curățirea locului unde se aflase imobilul în discuție.
Potrivit Notei de constatare aflată la fila 33, încă de la data de 3.08.2008, pereții imobilului din - unde locuise familia, erau demolați în proporție de 70%, șarpanta și învelitoarea erau prăbușite, pereții erau demolați în proporție de 70 %, iar dușumelele, planșeele și instalația electrică lipseau.
Din declarația dată de ing., reiese că imobilul era dărâmat în proporție de 90% și tot din declarația acestuia, coroborată cu declarațiile martorilor, și, (muncitori ce au lucrat în perimetrul de acțiune privind deratizarea și curățirea locului unde s-a aflat imobilul în care a locuit, nu s-au identificat bunuri proprietatea petentului, despre care acesta face vorbire în plângerea sa.
Neexistând dovezi certe și pertinente cu privire la existența unor bunuri proprietatea lui, bunuri ce s-ar fi aflat în imobilul dărâmat de, se trage concluzia că nu s-a comis infracțiunea de distrugere.
Ca atare, instanța, constatând că cercetarea penală efectuată în cauză este completă și conformă cu realitatea, că soluțiile adoptate de procuror sunt corecte, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției nr. 377/II-2/19.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și Rezoluției nr. 4433/P/2008 din 10.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pe care le va menține.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul, susținând că nu i-a fost respectat dreptul de a administra probele necesare, iar cercetarea penală a fost incompletă deoarece nu a stabilit dacă a fost anunțat în prealabil să-și ridice bunurile din imobilul supus demolării.
În aceiași măsură, a invocat că declarațiile care s-au luat în cercetarea penală au fost scrise la dictarea organelor de cercetare penală și nu corespund adevărului, pentru aceste motive solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea în judecată penală a făptuitorilor astfel cum a arătat în plângerea penală.
Prin decizia penală nr.546/R din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petent.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Piatra Neamț și înregistrată sub nr.1138/279/26.02.2009, petentul a solicitat, în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală desființarea rezoluției nr. 4433/P/2008 din 10.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și rezoluției nr. 377/II-2/19.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal.
La această cauză au fost conexate și dosarele nr-, - și -, toate având identitate de obiect.
În motivare, petentul arată că soluțiile date sunt nelegale și netemeinice în condițiile în care nu i s-a permis să-și administreze probele necesare în dovedirea susținerilor sale, că imobilul în care a locuit mama sa cât și el, a fost demolat ilegal, cu încălcarea dreptului său la abitație, și că deși a formulat numeroase cereri pentru a cumpăra acel imobil, în mod abuziv s-a dispus demolarea, în această activitate dispărând și o serie de bunuri pe care le avea la acest imobil.
Analizând motivele de recurs invocate și examinând sentința atacată în raport cu probele administrate în cauză conform dispozițiilor art. 385/14 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 518 din 18.08.2009 Judecătoriei Piatra Neamț.
Astfel, instanța de fond a făcut o analiză completă a probatoriului administrat și a situației de fapt care se reține în cauză, astfel cum este stabilită și prin rezoluția nr.377/II-2/19.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și rezoluția nr. 4433/P/2008 din 10.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț. Prin motivele de recurs, petentul nu precizează care anume mijloace de probă nu i-au fost admise în efectuarea urmăririi penale.
Astfel, petentul nu a solicitat administrarea altor probe pentru a infirma cele reținute potrivit Notei de constatare aflată la fila 33, respectiv că încă de la data de 3.08.2008, pereții imobilului din - unde locuise familia, erau demolați în proporție de 70%, șarpanta și învelitoarea erau prăbușite, pereții erau demolați în proporție de 70 %, iar dușumelele, planșeele și instalația electrică lipseau.
De asemenea, din declarația dată de ing., reiese că imobilul era dărâmat în proporție de 90% și tot din declarația acestuia, coroborată cu declarațiile martorilor, și, (muncitori ce au lucrat în perimetrul de acțiune privind deratizarea și curățirea locului unde s-a aflat imobilul în care a locuit, nu s-au identificat bunuri proprietatea petentului, despre care acesta face vorbire în plângerea sa.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat un nou recurs.
Potrivit art.385/1 alin.1 " Pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
d/1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.".
În conformitate cu dispozițiile art.278/1 alin.10 Cod procedură penală: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art.278/1 alin.8 lit.a și b poate fi atacată cu recursde procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.".
Așa cum este cunoscut, recursul este inadmisibil atunci când a fost declarat în cazuri și condiții neprevăzute de lege.
Se încadrează în această categorie, adică a declarării recursului în condiții neprevăzute de lege, cazul în care există autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul de recurs exercitat de una dintre părți.
Când recursul unei părți împotriva hotărârii primei instanțe, hotărâre supusă numai căii de atac a recursului, a fost respins de instanța de recurs, devine inadmisibil orice alt recurs declarat de aceeași parte împotriva aceleași hotărâri, la judecarea acestuia opunându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei de respingere a recursului.
Ori, în cauza dedusă judecății sentința penală nr.518 din data de 18.08.2009, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamța fost atacată cu recurs de petent, iar prin decizia penală nr.546/RP din data de 27.11.2009, recursul a fost respins ca nefondat, astfel că această decizie nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-petent.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-petent împotriva deciziei penale nr.546/RP din data de 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-petent să plătească statului suma de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.recurs --
Re.dec.recurs
El.
20.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
