Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 26
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 354/A din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța îi pune în vedere intimatului inculpat dispozițiile art.70 al.2 C.P.P. în sensul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de control judiciar, dar că ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.
Intimatul inculpat precizează că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU așa cum a fost formulat, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și pe fond condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, cu aplicarea art.81 și Cod Penal obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat având în vedere că fapta prezintă un pericol social ridicat.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului parchetului și menținerea soluțiilor date în cauză având în vedere că organele de urmărire penală au încercat să dea prezinte o altă situație de fapt, din care să rezulte un pericol social al faptei mai ridicat decât în realitate.
Inculpatul a recunoscut că a ajuns în jurul orelor 17 acasă, că a consumat băuturi alcoolice, iar după două ore a coborât să-și cumpere o doză de bere de la un magazin din apropiere, unde erau și polițiștii care au stat să vadă ce va face. A arătat că nu s-a demonstrat că a fost acroșat un stâlp de iluminat public.
Există declarația unui singur martor relevant, care a declarat că la fața locului era echipajul de poliție, care i-a spus că inculpatul a consumat băuturi alcoolice și a deplasat mașina cca.1 - 2 Fapta nu a fost dovedită, inculpatul neintenționând decât să mute mașina pe locul său de parcare.
În concluzie, față de faptul că din toate probele administrate în dosar rezultă că nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatului, consideră că cele două soluții pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Intimatul inculpat - având cuvântul - arată că regretă ce s-a întâmplat și se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 354/A/15.10.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus în baza art. 379 pct. 1 lit. b din cod pr. penală respingerea ca nefondat a apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 1083 din 25.05.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, TRIBUNALUL BACĂUa reținut:
Prin sentința penală nr. 1083/25 mai 2009 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosar nr- s-a dispus următoarele:
În temeiul art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 02.12.1980 în mun., jud.B, cetățean român, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
În temeiul art.181Cod penal raportat la art.91 alin.1 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.10.2008, organele de poliție au fost sesizate că în parcarea imobilului nr.208 de pe str. - din mun.B s-a produs un eveniment rutier.
La fața locului, agenții de poliție au constatat că inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare -, intenționând să îl parcheze, moment în care a acroșat un stâlp de iluminat.
Fiind testat etilotest, rezultatul a fost de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care I s-au recoltat probe biologice de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,85 gr%0- prima probă, respectiv 1,70 gr%0 - a doua probă.
Mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, proces verbal de prelevare; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3276-3277, declarațiile martorilor și, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.87 al.1 din OUG 195/2002.
Audiat în instanță inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor. În conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod penal infracțiunea este fapta socială care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. În ceea ce privește pericolul social, în conformitate cu dispozițiile art. 18 Cod penal, acesta are în vedere orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile apărate de legea penală și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea undei pedepse.
În baza art. 18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ținând cont de importanța valorii sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească și constă în adecvarea pedepsei la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.
Este de necontestat faptul că o pedeapsă - de același gen și cuantum - nu produce același efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare să țină seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizică a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat și trăiește, comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii.
În speță, inculpatul, a avut o conduită bună în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta nemaiavând de a face cu rigorile legii, nu poate fi caracterizat ca o persoană cu predispoziție la săvârșirea de infracțiuni ori fapte antisociale, nu a dorit să conducă autoturismul ci doar a dorit la ora 1 noaptea să -și parcheze autoturismul, iar distanța pe care a fost condus autoturismul, aproximativ 5m, instanța a apreciat că fapta săvârșită nu prezintă pericol social. La determinarea cauzei și condițiilor care au dus la săvârșirea faptei nu au stat manifestări negative ale inculpatului care să genereze ideea că există manifestări antropologice, fizico-logice, psihologice, etc. care să conducă la ideea că acesta nu poate fi resocializat decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și în condițiile în care s-ar aplica dispozițiile art. 81 Cod penal.
De asemenea trebuie avut în vedere comportamentul sincer al inculpatului
care ar fi putut să conteste că ar fi condus autoturismul și în aceste condiții având în vedere că cei doi martori nu au văzut personal ca inculpatul să conducă efectiv autoturismul, ci li s-a povestit fie de inculpat fie de către polițiști, singura probă pertinentă este recunoașterea inculpatului care a înțeles să-și asume răspunderea pentru gestul său.
Având în vedere cele expuse anterior, faptul că martorii audiați și caracterizarea depusă la dosar de la locul de muncă al inculpatului dovedesc că a fost un accident în viața inculpatului, că este un bun familist, instanța a apreciat că fapta dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a și al art. 10 lit.1cu art. 181Cod penal, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni.
În temeiul art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului sancțiunea de 1000 lei amendă administrativă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU criticând ca netemeinică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei achitări inculpatului conform art. 18/ 1 cod penal și solicită condamnarea pentru faptele comise de acesta.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată față de motivele invocate de Parchet, a considerat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În urma administrării întregului material probator, prima instanță a reținut că intimatul inculpat, la data de 20.10.2008, s-a urcat, în stare de ebrietate, în autoturismul proprietate personală, cu intenția de a-l parca corespunzător, în locul de parcare.
În art. 18/1 cod penal se arată ca nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, prin fapta sa intimatul a adus o atingere minimă a valorilor ocrotite de lege, iar prin conținutul lor concret faptele sunt lipsite în mod vădit de importanță avându-se în vedere că întreaga activitate de conducere a avut loc în parcarea blocului, la o oră destul de înaintată, respectiv 24, când locul era liber, și nu exista pericolul acroșării altor autoturisme sau persoane.
Deși în rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi acroșat un stâlp, nu s-a făcut dovada acestui lucru, martorul asistent, arătând în mod constant că nu a observat acest lucru.
S-a avut în vedere și aspectul reținut de prima instanță că intimatul inculpat este tânăr, fără antecedente, a avut o poziție sinceră cu privire la fapta comisă.
În consecință, instanța de apel a considerat că nu se impune condamnarea intimatului, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală.
Față de considerentele arătate, Tribunalul, în baza art. 379 pct.1 lit. cod pr.penală, respins, ca nefondat, apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, pentru netemeinicie, invocând greșita achitare a inculpatului, pentru fapta pentru care a fost cercetat, întrucât fapta comisă întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Analizând decizia penală atacată, atât sub aspectul motivului invocat, dar și din oficiu sub aspectul cazurilor de casare prevăzute art. 385/9 alin.3 pr. pen. Curtea constată că recursul declarat este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 18/1 pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În aliniatul 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Examinând cauza se constată că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii la legea circulației, reținându-se în sarcina acestuia, prin actul de inculpare, că în data de 20.10.2008 în timp ce își parca autoturismul proprietate personală în parcarea din incinta blocului a fost identificat de un echipaj de politie care a constatat că acesta avea în sânge o alcoolemie de 1,85 gr% 0 la prima probă și de 1,70 gr. %0, la cea de-a doua probă de recoltare a sângelui.
În sarcina acestuia s-a mai reținut că în aceleași împrejurări ar fi acroșat un stâlp de iluminat, împrejurare care însă nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, rămânând neconfirmată.
Pe baza unui probatoriu amplu administrat, inclusiv în baza declarației de recunoaștere a faptei de către inculpat, instanța de apel a reținut întemeiat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, în parcarea din incinta blocului unde își are domiciliul, noaptea când circulația autoturismelor și persoanelor nu este intensă și, respectiv, pe o distanță extrem de mică de maximum 2, dar și la persoana inculpatului care a recunoscut sincer comiterea faptei, a avut o conduită frumoasă până la comiterea faptei pentru care a fost cercetat și judecat, dar și ulterior pe parcursul cercetărilor judecătorești, Curtea apreciază, de asemenea, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și fapta sa nu aduce atingere siguranței circulației pe drumurile publice.
Reținând totodată atingerea minimă adusă desfășurării normale a activității de afaceri derulate de inculpat în raporturile cu ceilalți comercianți, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda administrativă este suficientă pentru reinserția socială a acestuia.
În consecință, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU,împotriva deciziei penale nr. 354/A din data de 15 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Constată că intimatul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red. - Șt.
Red. -./
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
22.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
