Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 11/2009 )
DECIZIA PENALA NR. 256
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 226/A pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că a fost depus la dosar în fotocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 346 din 22 ianuarie 2008, iar din relațiile obținute de la Penitenciarul Jilavaa rezultat că inculpatul a început executarea pedepsei închisorii -în baza acestui mandat - la data de 27 iulie 2008.
Apărătorul recurentului inculpatapreciază că nu sunt suficiente soluționării cauzei relațiile obținute telefonic de la Penitenciarul Jilava, astfel cum rezultă din referatul întocmit de grefierul de ședință și solicită a se emite adresă către acest loc de detenție pentru a se răspunde printr-o adresă pe cale oficială.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul nu se opune acordării unui termen și emiterii unei adrese către Penitenciarul Jilava pentru a se comunica pe cale oficială data încarcerării inculpatului.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat, apreciază că aceasta este neîntemeiată,verificările efectuate de grefierul de ședință sub aspectul datei la care inculpatul a început executarea pedepsei fiind suficiente pentru justa soluționare a cauzei. În acest sens respinge cererea de amânare a cauzei și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
La solicitarea Curții, recurentul inculpat arată că nu mai are alte afaceri judiciare în țară.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că în drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală și susține în mod eronat instanța de apel a reținut că inculpatul nu s-ar afla în situația instituită de art. 365 alin. 1 Cod procedură penală. Din această prevedere legală rezultă în mod strict că pentru a fi în prezența acestei situații sunt necesare două condiții, una dintre ele referindu-se la aceea ca inculpatul să nu fi fost prezent la judecata în fond și să fi lipsit la pronunțare, condiție pe deplin îndeplinită în raport de actele și lucrările dosarului.
În continuare susține că și cea de-a doua condiție - ca apelul să fie declarat în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei - este îndeplinită. Astfel, inculpatul a fost încarcerat la data de 27 iulie 2008, iar apelul a fost declarat la data de 4 august 2008 - în termen legal, astfel cum impune art. 365 alin. 1 Cod procedură penală.
Apreciază că dispozițiile art. 365 Cod procedură penală sunt de strictă interpretare, astfel că în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct.2 lit. c Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, apreciază întemeiat recursul inculpatului - în raport de înscrisurile existente la dosar. În mod greșit instanța de apel a respins apelul ca fiind tardiv formulat și raportat la dovezile produse în cauză trebuia să opereze remediul procesual, în sensul aprecierii apelului peste termen. Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță pentru a se pronunța pe fondul apelului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 249/20.12.2007 a Judecătoriei Lehliu Gară pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cp. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.11.1984 în H, jud. V, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal, rap. la art. 34 al. 1 lit. b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art.83 Cod Penal, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 736/25.11.2005 a Judecătoriei Huși care se cumulează cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute art. 64 lit. a, b
Cod PenalA luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 al. l pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.06.2006 inculpatul s-a deplasat cu un taxi în satul la o discotecă unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu alți prieteni, iar la sfârșitul programului acesta a intenționat să meargă la prietenul său R ce locuia în satul.
Pe drum deplasându-se pe DN 3, în. trecând prin dreptul a văzut parcat în fața clădirii un autoturism aparținând părții vătămate înmatriculat sub nr. - și întrucât acesta nu era încuiat a pătruns în interior și a împins autoturismul pe un drum lateral paralel cu DN 3, circa 50 după care 1-a abandonat.
Ulterior inculpatul s-a reîntors la clădirea societății și forțând ușa de acces prin tragere până ce aceasta a cedat, fiind închisă cu un, a pătruns în interior unde a urcat la etajul clădirii, din interior luând niște halate de piscicultura. In timp ce se plimba prin clădire inculpatul s-a întâlnit cu martorul în jurul orei 2,00 care văzându-l l-a întrebat cum a intrat în clădire și 1-a condus spre ușa de ieșire luându-i halatele ce le avea asupra sa. Martorul ajungând la ușa de acces în clădire a observat că autoturismul aparținând părții vătămate a fost mutat din locul în care a fost parcat, motiv pentru care 1-a anunțat pe șeful său, pe partea vătămată și pe soțul acesteia.
Inculpatul, după ce a ieșit din clădirea, s-a reîntors la autoturismul aparținând părții vătămate și a intenționat să-1 pornească pentru a se plimba, însă, nereușind, întrucât nu avea chei, iar volanul se blocase, l-a abandonat, fiind surprins de martorul împreună cu șeful său, care ieșiseră între timp din clădirea societății.
Această situație de fapt rezultă din administrarea probatoriului după cum s-a arătat cu ocazia analizării probatoriului.
Din coroborarea probatoriului administrat, astfel cum a fost analizat, instanța a constatat că acesta dovedește atât existența faptelor pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, cât și vinovăția acestuia în săvârșirea acestora.
În drept, faptele inculpatului care în noaptea de 03/04.06.2006 a intenționat să ia autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare - parcat în fața aparținând părții vătămate pentru a se plimba, dar nu a reușit să pornească motorul și cu aceeași ocazie a sustras din interiorul societății în care a intrat prin forțarea ușii de acces halate de piscicultură întrunesc elementul material al infracțiunilor de tentativă la furt calificat prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, e și Cod Penal furt calificat prev. de art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, i Cod Penal, urmarea imediată a acțiunilor inculpatului fiind crearea unei stări de pericol pentru proprietatea persoanei între acțiunile inculpatului și rezultatul produs existând o legătură de cauzalitate directă, produsă de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că faptele inculpatului au fost săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe așa cum se arată prin dispozițiile art. 19 al. l pct. l lit. a din pen. întrucât inculpatul a prevăzut faptul că prin acțiunea lui se încalcă relațiile sociale privind proprietatea persoanei și a urmărit producerea acestui rezultat.
Faptele penale reținute în sarcina inculpatului constituie infracțiuni, deoarece prezintă pericol social, pentru că prin săvârșirea lor s-au vătămat relațiile sociale care apără proprietatea persoanei, au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, sunt prevăzute de legea penală fiind incriminată de dispozițiile art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, e și Cod Penal art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, i
Cod PenalÎntrucât faptele au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele instanța a reținut aplicarea art. 33 lit. a pen. infracțiunile fiind săvârșite în forma concursului real.
Pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, instanța va aplica câte o pedeapsă, iar la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța va ține seama de dispozițiile art.72 din Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere pericolul social concret ridicat, determinat de faptul că relațiile sociale ce au fost vătămate sunt cele ce apără proprietatea persoanei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceste infracțiuni, persoana inculpatului - tânăr, circumstanțele personale ale inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, în stare de recidiva, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 736/25.11.2005 a Judecătoriei Huși la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 78 al.3 și art. 81 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalCum inculpatul se află în prezent în stare de recidivă postcondamnatorie, prezentele infracțiuni fiind săvârșite în cursul termenului de încercare, în baza art. 83.Cod Penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 736/25.11.2005 a Judecătoriei Huși și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta.
În concret, instanța a ținut seama și de faptul că inculpatul s-a sustras de la judecată și în baza criteriilor enunțate urmează ca în baza art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 208 al. l - 209 al. l lit. g, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare
Deoarece faptele sunt săvârșite în concurs real instanța a făcut aplicarea art. 34 al. 1 lit. b pen. urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83.Cod Penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 736/25.11.2005 a Judecătoriei Huși care se cumulează cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
Instanța a apreciat, în baza acelorași criterii, că scopul pedepsei prev. de art. 52.pen. și reeducarea inculpatului poate fi atins în privința inculpatului prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b având Cod Penal în vedere și dispozițiile cuprinse în cauza și, în sensul înlăturării disp. cuprinse în art. 64 lit. d, e
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul, invocând prevederile art. 365 alin. 3 Cod procedură penală și precizând că apelul a fost formulat în termenul de 10 zile de când a fost încarcerat.
Apelantul-inculpat a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tentativă la furt calificat, motivat de faptul că nu a sustras acele halate, care au o valoare economică foarte mică, lipsind, astfel, latura subiectivă a infracțiunii, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a fura halatele. Însăși martorul a declarat că l-a găsit pe inculpat la cu niște halate, moment în care l-a întrebat dacă-i permite să se culce pe ele, fiind beat.
A mai arătat inculpatul că nu a săvârșit infracțiunea de furt a autoturismului, negăsindu-se urmele sale papilare. Pe de altă parte, nu există nici un fel de prejudiciu, iar cele comunicate de Serviciul de telecomunicații speciale se coroborează și cu declarația olografă a inculpatului din 04.06.2006, în sensul că a anunțat organele de poliție. Din raportul de expertiză grafoscopică rezultă că și organele de poliție au reținut tentativa de spargere a magazinului.
S-a mai arătat că inculpatul nu este un infractor periculos care să creeze prejudicii și a și recunoscut săvârșirea faptelor, pe fondul consumului de alcool.
Prin decizia penală nr. 226/A/11.12.2008 a Tribunalului Călărașia respins, ca tardiv introdus, apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.249/2007 a Judecătoriei Lehliu Gară.
A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că inculpatul apelant nu s-a prezentat la nici un termen de judecată la instanța și nici la urmărirea penală, cu excepția singurei declarații date la 4 iunie 2006, fiind vădit că acesta se sustrage urmăririi penale. Prin urmare, apelantul nu se află în situația prev. de art. 365 al.3 Cod procedură penală, astfel că, în baza art. 379 pct. l lit. a Cod procedură penală, tribunalul a respins, ca tardiv introdus, apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.249/2007 a Judecătoriei Lehliu Gară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, susținând că, în mod eronat, instanța de apel a reținut că inculpatul nu s-ar afla în situația instituită de art. 365 alin. 1 Cod procedură penală. Din această prevedere legală rezultă, în mod strict, că, pentru a fi în prezența acestei situații, sunt necesare două condiții, una dintre ele referindu-se la faptul că inculpatul să nu fi fost prezent la judecata în fond și să fi lipsit la pronunțare, condiție pe deplin îndeplinită în raport de actele și lucrările dosarului.
S-a mai arătat că și cea de-a doua condiție - ca apelul să fie declarat în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei - este îndeplinită. Astfel, inculpatul a fost încarcerat la data de 27.07.2008, iar apelul a fost declarat la data de 4.08.2008, în termen legal, motiv pentru care, a solicitat casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în mod greșit, tribunalul a respins, ca tardiv introdus, apelul peste termen declarat de inculpatul, fără a proceda la verificarea susținerilor acestuia cu privire la data începerii executării pedepsei închisorii.
Deasemenea, se constată că instanța de apel nu a analizat, în considerentele hotărârii atacate, întrunirea cerințelor art. 365 alin. 1 Cod procedură penală privind apelul peste termen, limitându-se la a constata că inculpatul nu se află în situația prevăzută de art. 365 alin. 3 Cod procedură penală care reglementează facultatea, pentru instanța de apel, de a suspenda executarea hotărârii atacate.
Instanța de apel a constatat, în mod corect, că inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în fața instanței de fond, verificând, în plus, și prezența acestuia în fața organelor de cercetare penală, în faza de urmărire penală.
Curtea constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 365 alin. 1 Cod procedură penală pentru declararea apelului peste termen care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Astfel, inculpatul a lipsit atât la toate termenele de judecată în fața instanței de fond, cât și la pronunțarea sentinței penale, iar data începerii executării pedepsei închisorii este 27.07.2008, inculpatul declarând apelul peste termen înăuntrul termenului de 10 zile, respectiv, data de 04.08.2008 (data poștei).
În aceste condiții, Curtea constată incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului penal, respectiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate de către inculpat în susținerea căii de atac promovate.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Constatând că, în mod incorect, instanța de apel a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză, va dispune anularea nr. 346/22.01.2008 emis în baza sentinței penale nr. 249/20.12.2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, nefiind întrunite cerințele art. 415 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la hotărârile executorii, atâta timp cât hotărârea instanței de fond nu a rămas definitivă, fiind atacată cu apel peste termen.
Ca o consecință a anulării mandatului, în baza căruia se află deținut inculpatul, va dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 226/A din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat aceleiași instanțe, respectiv, Tribunalul Călărași - Secția Penală.
Anulează nr. 346/22.01.2008 emis de Judecătoria Lehliu Gară.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-26.02.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu
