Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 45/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 346/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 45
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea RECURSULUI declarat de PARCHETUL DE PE ÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 10.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv la Secția 5 Poliție, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei revocări a măsurii arestării preventive, întrucât instanța de fond a apreciază că, în cauză, nu există probe din care să rezulte, cu certitudine, faptul că inculpatul ar fi participat la săvârșirea faptei ce i-a fost reținută în sarcină.
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că, din declarațiile ce au fost luate în luna februarie 2009, mai mulți martori au infirmat participarea inculpatului la săvârșirea faptei. În dosarul cauzei sunt atașate declarațiile martorilor ce au fost audiați,de procuror, la data de 03.02.2009, respectiv 04.02.2009, însă, din aceste declarații, nu rezultă că vreunul dintre aceștia au fost martori oculari, prezenți la locul săvârșirii faptei; aceștia susțin că au luat legătura cu partea vătămată, și aceasta le-ar fi spus că inculpatul nu a lovit-o, ci a fost lovită de către celălalt inculpat; aceeași martori declarau că partea vătămată dorea să se împace cu inculpatul.
Dacă, într-adevăr, ar fi fost așa, se afla la dosarul cauzei declarația părții vătămate, în care să susțină că inculpatul nu a fost de față la săvârșirea faptei, și nu a exercitat actele de violență asupra sa. În opinia acuzării, apreciază că aceste declarații, fiind ale unor martori ce nu au participat la săvârșirea faptei și care, totodată, susțin că ar fi luat legătura cu partea vătămată, fără insă să existe vreo declarație a părții vătămate care să confirme susținerile acestora, apreciază că nu sunt suficiente pentru a se considera ca au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că în cauză există probe și indicii temeinice, așa cum s-a susținut și la momentul luării măsurii arestării preventive, având în vedere, în primul rând, convorbirile telefonice ce au fost interceptate în cauză, convorbiri telefonice din care rezultă participarea inculpaților, inclusiv a inculpatului, la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, cât și pregătirea și premeditarea comiterii faptei.
Totodată, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că, imediat după comiterea infracțiunilor, inculpații s-au pregătit pentru eventuale riposte din partea rudelor părților vătămate, după care, au părăsit Municipiul
Cu privire la acest ultim aspect, la dosar există și declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale; astfel, există convorbiri telefonice purtate între inculpatul și inculpatul, în care acesta din urmă se exprimă în sensul "să meargă după partea vătămată". De asemenea, din convorbirile telefonice, rezultă că inculpații au arătat că au obținut numărul de telefon al părții vătămate, iar inculpatul precizează, în aceleași convorbiri, că inculpatul
l-ar putea suna "la vrăjeală" pe partea vătămată, pentru a-l agresa. Din discuțiile telefonice purtate de inculpații și reiese că l-au localizat pe partea vătămată; din discuțiile telefonice purtate ulterior agresiunii, de către inculpați, rezultă împrejurarea ca aceștia l-au agresat pe partea vătămată. Tot din acele convorbiri telefonice, ulterioare faptei, rezultă că inculpații, inclusiv inculpatul, se pregătesc pentru o eventuală ripostă din partea rudelor părții vătămate, interesându-se de reacția acestora; ulterior, așa cum a precizat și anterior, inculpații s-au ascuns și au părăsit Municipiul
Inculpatul, astfel cum rezultă din declarația martorei, a sunat-o și i-a cerut să meargă la spital pentru a vedea ce se întâmplă; aceeași martoră a mai precizat că inculpatul a trimis-o la spital pentru a se interesa de starea părții vătămate or, dacă inculpatul nu ar fi avut nici o legătură că agresarea părții vătămate, atunci nu se mai justifică interesul său, având în vedere că aceștia nu erau tocmai în relații de prietenie, pentru a se interesa de starea de sănătate a acesteia.
Martorul a precizat faptul că inculpatul i-a conformat faptul că s-a aflat la locul săvârșirii faptei, însă inculpatul i-a relatat că este cel ce a lovit partea vătămată.
De asemenea, la dosar există înregistrarea convorbirilor telefonice dintre partea vătămată și, convorbiri ce au avut loc la data de 27.11.2008, în care cei doi discută de fapta ce s-a petrecut în luna iulie, din cuprinsul acestor convorbiri rezultând faptul că și inculpatul a participat la săvârșirea faptei; în acest sens sunt și convorbirile dintre partea vătămată și inculpatul, acesta încercând să influențeze partea vătămată, pentru ca el să nu mai poată fi tras la răspundere penală.
S-a mai reținut de instanța de fond că din certificatul medico - legal nu rezultă împrejurarea că leziunile părții vătămate s-ar fi datorat unui obiect ascuțit - înțepător; din cuprinsul certificatului medico - legal rezultă împrejurarea că, nu deținem elemente medico - legale obiective, care să ateste producerea plăgii, prin acțiunea obiectului tăietor, având în vedere descrierea plăgilor din actul medical, precum și prezentarea la IML, după aplicarea terapiei chirurgicale a plăgilor.
Cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea faptei, solicită instanței să aibă în vedere și declarațiile constante ale martorului ocular, în sensul participării acestuia la săvârșirea faptei și lovirii părții vătămate de către acesta. Așa cum se poate constata, acest martor nu a revenit niciodată asupra declarațiilor și a avut, în mod constant, aceeași poziție.
De asemenea, martorul confirmă prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei, acest aspect fiind relatat chiar de către inculpatul. Chiar și în situația în care susținerile inculpatului ar fi reale, în sensul că acesta nu ar fi lovit cu sabia pe partea vătămată, din toate probele dosarului rezultă că inculpatul, împreună cu inculpatul, și alte persoane, au fost prezente la momentul la care partea vătămată a fost agresată. În concluzie, prezența inculpatului atât la data săvârșirii faptei, cât și la momentul săvârșirii faptei, este certă; mai mult, acesta a părăsit locul faptei la momentul la care agresiunea a încetat, și la momentul la care și coinculpatul, împreună cu ceilalți, au părăsit locul faptei.
În situația în care se va constata că este o altă formă de participație, aceasta nu înseamnă că, în cauză, nu există probe sau indicii temeinice.
Față de toate aceste considerente, apreciind că în cauză există și în continuare indicii sau probe temeinice cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea faptei, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțate de către TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de către inculpatul.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat, în temeiul art. 385 ind. 15 alin. 1 lit. b) Cpp, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca fiind nefondat.
Astfel, solicită instanței să aibă în vedere următoarele considerente:
Față de inculpați s-a luat măsura arestării preventive, apreciindu-se că, la acel moment, există indicii din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. Cu privire la această infracțiune s-a reținut că fost săvârșită de către inculpatul, datorită faptului că acesta ar fi lovit, cu o sabie, pe partea vătămată, în zona capului.
Această aparență, privind presupusa faptă, în opinia apărării, a fost infirmată, în faza de urmărire penală, prin declarațiile a, nu mai puțin, cinci martori, precum și de raportul de expertiză medico - legală; în acest sens, are în vedere declarația unor martori oculari, precum și a unor martori care, ulterior, au luat legătura cu partea vătămată, și nu au făcut altceva decât să releve opinia părții vătămate.
Astfel, care este nașul părții vătămate, declară că a luat legătura cu inculpatul, ulterior incidentului, și i-ar fi spus că într-adevăr, ar fi declarat despre inculpat, că a participat la săvârșirea acelei fapte, deși acesta doar a fost la fața locului și nu a lovit partea vătămată, și asta doar pentru faptul că acesta s-ar fi că și el ar fi lovit.
De asemenea, martor ocular, declară că persoana care a lovit este, iar incidentul nu a durat mai mult de 10 secunde. Și cumnatul părții vătămate, declară că a luat legătura ulterior incidentului cu partea vătămată, iar aceasta i-a relatat că inculpatul nu l-a lovit, dar îi era teamă să se ducă și se declarare astfel în fața organelor de urmărire penală, având în vedere eventualele repercusiuni.
Solicită instanței să constate că toate aceste declarații infirmă acele indicii, reținute inițial, în faza de urmărire penală, aceste declarații coroborându-se în schimb cu raportul de expertiză medico - legală care arată că, într-adevăr, partea vătămată are contuzii la nivelul capului, dar nu există elemente medico - legale din care să rezulte plăgi, prin acțiunea unor obiecte tăietoare. Prin urmare, este înlăturata așa numita agresiune cu un corp tăietor sabie.
De asemenea, se reține prin același raport de expertiză că leziunile au fost produse în zona fronto-parietală; la dosarul cauzei sunt depuse fotografii în care sunt prezentate două leziuni, provocate, în mod evident, cu un corp tăietor, însă în zona din spate a capului, precum și în creștetul capului. Leziunile din respectivele fotografii, nu sunt surprinse de nici un act medico - legal; de asemenea, solicită să se constate că acele fotografii aparțin unor persoane distincte, așa cum se poate constata în fotografii.
Față de toate aceste considerente, apreciază că, la acest moment, nu mai există acele indicii din care să rezulte presupunerea că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea unor fapte penale. Într-adevăr, inculpatul a fost prezent la momentul producerii agresiunii, acest fapt nefiind contestat de către inculpat, însă nu a participat la comiterea nici unei infracțiuni.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, de revocare a măsurii arestării preventive.
Intimatul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din 10.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de inculpatul - și în consecință, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de acesta prin încheierea Tribunalului București - Secția I-a Penală din data de 29 ian. 2009 în dosar nr- ( nr. 20/UP/29.01.2009) precum și punerea în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul -, având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de acesta prin încheierea Tribunalului București - Secția I-a Penală din data de 29 ian. 2009 în dosar nr- ( nr. 21/UP/29. 01. 2009).
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea dată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în dosarul nr- la 29 ian. 2009 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și, cercetați sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev de art. 20 art. 174, art. 175 lit. a și i și Cod Penal infracțiunea prev de art. 321 alin. 1.Cod Penal; în fapt, s-a reținut că la data de 19. 07. 2008, în jurul orei 21.15-21,30, inculpații împreună cu alte persoane, acționând cu premeditare, și după o prealabilă coordonare, au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe -, din B, sector 6 iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele in care aceștia se aflau, după care - înarmați cu săbii și bâte - au aplicat numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului.
Privitor la măsura arestării preventive, ca măsură restrictivă de libertate, în legislația română - art. 143.C.P.P. art. 146 și art. 148.C.P.P.- se prevede posibilitatea luării acestei măsuri numai în cazul existenței de probe (ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței, inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei - art. 63.C.P.P.) sau indicii temeinice că s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză, rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, caracterul temeinic al acestor date urmând a fi analizat ținând cont atât de dispozițiile interne cât și de interpretarea CEDO, motivat de faptul că de la data ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor adiționale, prin Legea nr. 30/1994, România, în condițiile art. 1 al Convenției recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile si libertățile așa cum sunt ele definite în Titlul I al Convenției, și, după cum rezultă din denumirea marginală a aceluiași articol, se obligă să le respecte ( în același sens art. 20 din Legea fundamentală a României ).
Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea unei infracțiuni.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței de date, informații, care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă.
Privitor la aceste date, ele nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca într-un final, persoana să fie și acuzată sau trimisă în judecată, scopul reținerii fiind cel al continuării cercetărilor urmând ca pe parcurs să se confirme sau să fie infirmate motivele care inițial au constituit temei al privării de libertate.
Caracterul temeinic al acestor motive necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, se impune a fi stabilit funcție de circumstanțe concrete ale cauzei. In Hotărîrea Ilijkou Bulgariei din 26. 04. 2001, Curtea arată că autoritățile naționale competente sunt cele care trebuie să facă dovada motivelor temeinice care justifică privarea de libertate și că în nici un caz nu i se poate cere celui deținut să dovedească inexistenta unor astfel de motive.
De altfel, această regulă este prevăzută și în dreptul român, în condițiile art. 65 alin.1 C.P.P. sarcina administrării probelor în cursul procesului penal revenind organelor de urmărire penală si instanței de judecată.
Practic, orice măsură privativă de libertate luată în plan intern trebuie să fie conformă dispozițiilor actelor normative care le reglementează, dar si aceste acte normative trebuie să fie conforme Convenției și de asemenea, fiecare caz în parte trebuie privit dincolo de aparențe procedându-se la o analiză a situației de fapt.
In prezenta cauză, referitor la îndeplinirea condiției de fond privitoare la existența de probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către cei doi inculpați, Tribunalul retine că la momentul luării măsurii arestării preventive față de - și -, realitatea acestor date era confirmată de înregistrările convorbirilor telefonice interceptate in dosarul penal nr. 1693/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, declarațiile părții vătămate și recunoașterile efectuate de aceasta de pe planșe foto, acte medicale, declarații ale martorilor.
Nu este deloc de neglijat faptul că deși presupuse faptă se retine a fi săvârșită la data de 19. 07.2008, măsura arestării preventive se dispune față de cei doi inculpați la 29 ian. 2009, prin urmare, șase luni mai târziu cu toate că aceștia nu s-au sustras de la urmărire penală iar convorbirile telefonice reținute ca mijloace de probă ce vin să contureze existențe de date si indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpați au fost interceptate încă din data de 19.07.2008.
De asemenea, poziția procesuală a părții vătămate G astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii formulate si declarațiilor date și aceste mijloace de probă (plângerea si declarațiile) constituind elemente ce au servit la formarea convingerii existenței motivelor temeinice care justifică si reclamă privarea de libertate, este extrem de echivocă, nelămuritoare.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal din 19. 07. 2008 întocmit de organele de cercetare penală sesizate de Dispeceratul 112 se retine că de la Camera de Gardă unde s-a prezentat partea vătămată s-a comunicat că acesta prezintă multiple plăgi contuze ale scalpului, în urma agresiunii nefiindu-i pusă viața în pericol și că, " numitul Gad eclarat verbal faptul că intenționează să depună plângere" ( fila 91 vol.I ).
Cu toate acestea, plângerea părții vătămate este datată 1 oct 2008 ( fila 92 vol I ), dată la care aceasta a dat si o declarație în cuprinsul acesteia, partea vătămată solicitând "luarea măsurilor ce se impun" în acest mod G învederând faptul că solicită tragerea la răspundere penală a celor vinovați de agresarea sa.
La dosar (voI. I ) se mai află o declarație dată de partea vătămată în care aceasta învederează faptul că dorește tragerea la răspundere penală a autorilor faptei însă această" declarație" nu poartă nici o dată iar în declarația din 27. 07. 2008, partea vătămată face" câteva precizări cu privire la incidentul petrecut în data de 18-19. 07. 2008" fără a solicita identificarea și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor,
De altfel, unele susțineri ale părții vătămate raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei din 19.07.2008, sunt infirmate de mijloace de probă administrate în cauză până la acest moment.
Astfel, partea vătămată a arătat că " - inculpatul - m-a lovit în zona capului de mai multe ori cu mânerul cuțitului iar Michi- inculpatul - m-a lovit o singură dată cu sabia în zona capului. "
Ori, din cuprinsul certificatului medico-legal cu nr. 2/5806/21.07.2008 eliberat de INML Minovici rezultă că G prezintă leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corp dur ce pot data din 19. 07. 2008 (împrejurare ce confirmă presupunerea privitoare la efectiva participare a inculpatului la săvârșirea faptei de la acea dată) si care necesită11-12 zilede îngrijiri medicale dar se retine totodată, că nu există elemente medico-legale obiective care să ateste producerea uneia sau mai multor plăgi prin acțiunea unui obiect tăietor (respectiv sabie) fapt ce infirmă susținerea părții vătămate privitoare la acțiunea directă a inculpatului asupra acestuia.
Dacă la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați existau date din care rezultă presupunerea că aceștia au săvârșit fapta (evident cu precizările menționate anterior care vin să diminueze durabilitatea în faptelor datelor existente), ulterior dispunerii acestei măsuri privative de libertate au apărut elemente noi care coroborate cu cele expuse anterior au menirea de a susține netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectivă, în ceea ce privește presupusa acțiune ilicită a inculpatului.
Astfel, martorul a declarat la 3. 02. 2009 că l-a auzit pe" G spunând că a aflat de curând că - a lui inculpatul - nu l-a lovit, că el a stat deoparte dar a spus si despre el înainte pentru că l-a văzut acolo si el se lăuda la toată lumea că el l-ar fi lovit. L-am auzit că a spus că ar vrea să spună organelor de poliție adevărului dar nu știe cum să procedeze ca să nu fie învinuit de mărturie mincinoasă"- fila 6.III d. p
Cât privește credibilitatea acestui martor, Tribunalul a reținut că este nașul părții vătămate, astfel cum acesta declară și confirmă și partea vătămată, astfel încât este puțin probabil ca prin susținerile sale să caute să " demonteze" afirmațiile părții vătămate, afirmații care așa cum am arătat sunt infirmate si de certificatul medico-legal.
Martorul, audiat fiind la data de 4. 02. 2009,a arătat că persoana care l-a lovit pe G este inculpatul, incidentul durând aproximativ 10 secunde.
Martorul -, si acesta rudă cu partea vătămată a declarat la 4. 02. 2009 că de la Gaa flat că" al lui " ( inculpatul ) nu a participat efectiv la scandal și că "scandalul a pornit de la - inculpatul "; același martor a declarat că partea vătămată i-a relatat faptul că" nu poate merge la poliție să spună adevărul deoarece îi este frică de repercursiunile legale ".
Martora a declarat că între partea vătămată și inculpatul existau relații tensionate determinat de faptul că aceasta a fost prietena părtii vătămate si după ce a rupt legătura cu G ( care era foarte gelos, susține martora) a devenit prietena inculpatului. Sustinerea martorei este confirmată de martorii - audiat la 09. 02. 2009- și -. Acest din urmă martor a mai declarat că urmare discuției purtată cu partea vătămată aceasta a afirmat că inculpatul nu l-a lovit însă" a dat declaratie împotriva lui pentru că se lăuda în cartier că l-a bătut" ( fila 22 verso.III )
Martora -, prietena martorului a cărui declarație a servit inițial la luarea măsurii arestării preventive, a arătat că de la acesta din urmă a auzit că partea vătămată si fratele său i-au cerut să declare organelor de urmărire penală că la agresiunea din data de 19. 07. 2008 ar fi participat și inculpatul; mai mult, martora a declarat că partea vătămată" i-a spus că dacă dă declarații împotriva lui al lui ar putea obține o anumită sumă de bani pe care ar putea să o împartă, dar elmartorul - nu a fost de acord spunând că nu l-a văzut pe să-I lovească pe " ( fila 20 verso vol.III).
Toate aceste noi mijloace de probă coroborate cu cele expuse anterior vin să contureze convingerea că la acest moment participarea efectivă a inculpatului - la comiterea faptelor din data de 19. 07. 2008 este pusă serios sub semnul îndoielii, incertitudinii și că nu mai există indicii temeinice privind săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzute de legea penală și ca atare, a motivelor care să justifice continuarea privării sale de libertate, probele nou administrate păstrând caracterul temeinic al datelor privitoare la agresarea părții vătămate de inculpatul -.
Mergând mai departe cu analiza (deși inexistența la acest moment o condiției de fond privitoare la existența probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea faptei de către acest inculpat face practic caducă continuarea acestei analize) Tribunalul a constatat că nici temeiul reținut la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul constând în presupusa încercare a acestuia de a stabili o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată si de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori nu mai subzistă, din declarația martorului rezultând că numitul " " (inculpatul ) i-a cerut martorului să intermedieze o întâlnire a acestuia cu partea vătămată în scopul de a-l determina pe G (prin oferirea unei sume de bani) să declare că acesta (inculpatul ) nu a participat la săvârșirea faptei, inculpatul neavând cunoștință de această probabilă înțelegere, aspect confirmat de altfel, și de partea vătămată în declarația din 28. 11. 2008: " după aprox 10 minute a venit si care mi-a spus că-i pare rău pentru ce mi-a făcut si vrea să-mi dea bani să ne împăcăm si să-mi retrag reclamațiile făcute la poliție" fila 98 verso vol.I dup.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI sub aspectul greșitei revocări a măsurii arestării preventive. Instanța de fond a reținut că mai mulți martori au infirmat participarea inculpatului la săvârșirea faptei, însă nu rezultă că aceștia au fost martori oculari, prezenți la locul faptei. Ei susțin că au luat legătura cu partea vătămată care le-ar fi spus că inculpatul nu a lovit-
Se apreciază că aceste declarații nu sunt suficiente, în lipsa unei declarații date de partea vătămată care să confirme cele arătate de martori.
Mai arată că, din convorbirile telefonice rezultă participarea inculpaților, cât și premeditarea și pregătirea comiterii faptei.
Din cuprinsul certificatului medico - legal reiese că nu se dețin elemente medicale obiective care să ateste producerea plăgii prin acțiunea obiectului tăietor, având în vedere aplicarea terapiei chirurgicale a plăgilor, aspecte ce sunt în contradicție cu cele reținute de instanță.
Cu privire la participarea inculpatului sunt relevante declarațiile martorilor și.
Se apreciază că în cauză există și în continuare indicii sau probe temeinice cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea faptei.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul fondat.
Instanța de fond a reținut, în esență, că nu există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpatul, ajungând la această concluzie din analiza declarațiilor martorilor, și, date după luarea măsurii arestării preventive. Se arată în motivare că la luarea acestei măsuri existau date din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit fapta, iar ulterior, au apărut elemente noi care susțin netemeinicia datelor privind săvârșirea faptei de către inculpatul, respectiv declarațiile martorilor menționați, coroborate cu certificatul medico - legal și procesele - verbale aflate la dosar.
Instanța de fond nu a analizat integral material probator administrat în cauză, dând relevanță numai declarațiilor unor martori care au perceput indirect faptele, luând legătura ulterior cu partea vătămată. Aceste dispoziții sunt analizate mai mult prin prisma relațiilor acestor martori cu partea vătămată sau inculpatul, decât prin coroborare cu celelalte probe.
Este de menționat faptul că partea vătămată nu a confirmat cele arătate de martori ca fiind cunoscute de la acesta, nici înainte și nici după ce au dat declarațiile respective.
Situația apărută în urma administrării acestor probe, impune obligația instanței de a verifica probele prin administrarea altor mijloace de probă, dar nu poate duce la concluzia că nu există date privind participarea inculpatului la comiterea faptei.
Prin acest mod de cercetare, instanța și-ar putea schimba concluzia de fiecare dată când se administrează probe, dacă nu analizează prin coroborate întregul material probator.
La dosar există și transcrierile convorbirilor telefonice din care rezultă participarea inculpaților la săvârșirea faptelor.
De asemenea, din cuprinsul certificatului medico - legal, se reține că nu se dețin elemente medicale obiective privind acțiunea obiectului tăietor, având în vedere aplicarea terapiei chirurgicale a plăgilor, iar această mențiune trebuie privită, de asemenea, prin coroborare. Acest certificat medico - legal a existat și la momentul luării măsurii preventive.
Reținând că, în cauză, există în continuare indicii sau probe temeinice cu privire la participarea inculpatului la săvârșirea faptei, se va admite recursul declarat de parchet, va casa parțial încheierea și rejudecând în fond, va respinge ca nefondată cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii și va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 10.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Respinge, ca nefondată, cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare către stat la judecarea în fond.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./14.05.2009
2 ex.
Red. - TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
