Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2626/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 256
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea declarat de petentul condamnatul - revizuient G împotriva Sentinței penale nr.842/F/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - condamnat - revizuient G, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Giurgiu, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului - condamnat - revizuient solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.842/F/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București și, în raport de motivele de apel invocate,în principal,solicită desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, apreciind că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și la apărare al revizuientului - condamnat,în subsidiar, în măsura în care instanța de apel va aprecia că restituirea cauzei la Tribunalul București nu este justificată, solicită desființarea hotărârii atacate și pe fond rejudecând, solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, și, în temeiul disp. art. 406 alin.1 Cod penal, anularea sentinței de condamnare nr. 871/2004 și achitarea condamnatului revizuient în raport de disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin 1 lit. c Cod procedură penală.
Raportat la primul motiv de apel, apreciază că s-ar fi impus administrarea unui probatoriu în fața instanței de fond, în raport de susținerile condamnatului. De asemenea, așa cum a precizat și în scris în motivele de apel, apreciază că se impunea audierea condamnatului, având în vedere că depoziția martorului audiat în fața instanței de investită cu soluționarea cererii de revizuire, la termenul din 08.10.2009, punea în discuție aspecte noi care, dată fiind importanța lor pentru situația de fapt reținută în hotărârea inițială de condamnare, se cereau a fi elucidate.
Solicitarea condamnatului, invocată atât în fața instanței de fond cât și în apel, avea la bază o chestiune principială, respectiv faptul că, atâta vreme cât procedura revizuirii este restrictivă în ceea ce privește drepturile condamnatului - revizuient, este de datoria instanțelor de judecată de a oferi o pârghie legală, juridică, pentru probarea susținerile condamnatului - revizuient; în principiu, a făcut referire la prevederile art. 399, 403 și 405 Cod procedură penală, în raport de care, în aprecierea apărării, tărâmul probatoriu al cererii de revizuire este delimitat și marcat doar de către Ministerul Public, pe baza cercetărilor preinițiale sesizării instanței. Astfel, în faza de cercetări prealabile, procurorul este cel care decide dacă este ori nu necesar efectuarea de cercetări în dovedirea temeiniciei cazurilor de revizuire. De asemenea, instanța de judecată, odată cu admiterea în principiu, analizează doar chestiunile invocate în referatul procurorului. Așa cum se poate constata din analiza lucrărilor dosarului, a susținut în fața instanței de fond că este o restrângere nejustificată a dreptului la apărare având în vedere că, revizuientul condamnat este lăsat fără nici un fel de posibilitate juridică de a-și dovedi susținerile. În speță, este pusă în discuție o cerere de revizuire admisă în principiu totuși, așa cum invocat în numeroase rânduri, aspectele aduse la cunoștință de către martorul, audiat de către instanța de fond, necesitau, în mod imperios, și alte aspecte probatorii care nu au fost efectuate, și în raport de care a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, și anume faptul că au fost interpretate probele în cazul proceduri revizuire de o manieră eronată, solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte:
Astfel, la baza hotărârii respingerii cererii de revizuire ca neîntemeiată, au stat, ca și în cazul condamnării condamnatului - revizuient, doar o simplă prezumție, în opinia apărării aceasta fiind lipsită de orice fundament juridic, și anume, singurele aspecte luate în considerare pentru condamnare au fost declarațiile coinculpatului; aceste declarații nu au fost coroborate cu nici un fel de probă administrată, fie în fața instanței de revizuire, fie aflată deja la dosarul cauzei. Cele trei prezumții majore pe care s-a bazat condamnarea și, implicit, respingerea cererii de revizuire, s-au referit la trei aspecte de fapt, și anume: utilizarea de către revizuient, cu scop fraudulos, a unui teren aflat în imediata apropiere a conductelor aparținând SA, utilizarea unui autovehicul la această sustragere de produse petroliere și utilizarea, în mod fraudulos, a unor țevi de, pentru efectuarea unor instalații de racordare la conducte de produse petroliere.
Solicită instanței să constate că, singurul procedeu, singurul aspect luat în considerare pentru a se dovedi implicarea lui G în ceea ce înseamnă faptă penală, a fost declarația coinculpatului, fără această declarație nu s-ar fi ajuns la această hotărâre de condamnare și, implicit, la respingerea cereri de revizuire.
Apreciază că au existat doar simple prezumții de fapt, și anume:
În ceea ce privește prima prezumția invocată, aceea că acel teren nu a fost închiriat în scopul fraudulos de a oferi circumstanțele necesare ori prilejul pentru a sustrage produse petroliere, solicită să se aibă în vedere că, acel contract de închiriere, așa cum a invocat și în motivele de apel, a fost încheiat la data de 01.10.2001; așa cum a demonstrat prin probatoriul administrat, deși în mod nelegal s-a susținut că acel teren nu a fost utilizat pentru scopul prevăzut în contract, și anume amenajarea unei parcări pentru tirurile ce aparțineau societății comerciale revizuientului, situația reală a fost contrară, în sensul că parcarea și tirurile existau. În speță nu se poate discuta despre o interpretare greșită a probelor, ci despre înlăturarea unor probe, din ansamblul probator al cauzei, fără a exista vreo dispoziție de înlăturare a acestora; s-a reținut doar că acea parcare nu exista, ori, la dosarul cauzei, există cel puțin trei probe care demonstrează, fără putință de tăgadă, atât existența parcării cât și a tirurilor. Astfel, solicită instanței să aibă în vedere declarația martorului, acesta a fost contabilul societății comerciale ce aparținea revizuientului, și care menționează că aceasta societate comercială avea o parcare pe acea suprafață de teren, și că existau și tiruri. De asemenea, este de reținut și declarația inculpatului, care constituie un mijloc de probă, și care susține același lucru; Mai mult decât atât, există și depoziția martorului care, în declarațiile aflate la filele 275 - 276, menționează în mod expres faptul că acea suprafață de teren avea aspectul și era utilizată ca o parcare. Solicită să se constate că nu au fost avute în vedere toate aceste probatorii și s-a reținut doar că respectivul teren a fost doar o "acoperire" pentru sustragerile de produse petroliere, ignorându-se în totalitate probatoriul ce demonstra contrariul.
În ceea ce privește cea de-a doua prezumție, și anume că acea faptă penală ar fi fost săvârșită prin intermediul, ori utilizându-se, în mod fraudulos, o mașină de culoare albă, solicită să se constate că, toate probatoriile administrate în cauză demonstrează că acel autoturism nu putea fi utilizat pentru scopul pe care instanțele și parchetul, în mod greșit, l-au considerat ca fiind existent. Astfel, în procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal încheiat în cazul unei infracțiuni flagrante, cum a fost în speță, relatează (fila 17 ) faptul că acest autoturism avea roțile dezumflate, și nu putea fi utilizat la o activitate de sustragere. Toți cei trei martori oculari, cei care au descoperit infracțiunea, și care erau angajați ai societății SNP SA, și anume:, și, în declarațiile date în fața instanței de fond (la filele 273, 275 și 276) au declarat faptul că acest autoturism nu putea fi utilizat întrucât avea roțile dezumflate. Mai mult decât atât, în procesul verbal de cercetare la fața locului, se mai menționează un aspect deosebit de relevant, și anume faptul că acea mașină se găsea la o distanță de peste 1 km de conductele în discuție. În acest fel, în opinia apărării, este înlăturată susținerea din sentința de condamnare, dar și din hotărârea de respingere a revizuirii, cu privire la faptul că acel autoturism a fost utilizat de către
Solicită instanței de apel să aibă în vedere că, toate aceste aspecte invocate, se coroborează atât cu depoziția martorului, audiat de către instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire, și care a precizat că a efectuat sustrageri de produse petroliere anterior lunii octombrie a anului 2001, dată la care G închiriase acel spațiu. Astfel, apreciază că dreptul la un proces echitabil nu se poate respecta fără a se oferi șansa și posibilitatea de a duce probatoriul pe un tărâm în care să se confirme ceea ce s-a invocat de către condamnat, inițial, în cererea de revizuire. Martorul a declarat că, în perioada mai - iunie, a efectuat alte sustrageri; de asemenea, a menționat că, în acea perioadă, s-au efectuat confiscări a unor instalații de sustragere produse petroliere de către secțiile de poliție în a căror circumscripție se afla acel teren. Mai mult decât atât, a arătat martorul că a utilizat autoturisme proprii pentru efectuarea acestor sustrageri.
În consecință, solicită să se constate că, declarațiile condamnatului - revizuient se coroborează, în ceea ce privește nevinovăție, cu aceste depoziții care, în opinia apărării, înlătură orice urmă de implicare a revizuientului în aspectul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește cea de-a treia prezumția avută în vedere de către instanța de condamnare, dar și de către instanța de revizuire, este cea referitoare la utilizarea unei cantități de țeavă neagră, de către G, pentru a se racorda la conductele SA. Solicită să se constate că nu se contestă achiziționarea de către revizuient a acestor conducte, totuși, Niciodată, nici în cadrul procesului în care Gaf ost condamnat, și nici prin litigiul ce a avut ca obiect revizuirea hotărârii de condamnare, nu s-a încercat oferirea unei posibilități pentru a se demonstra veridicitatea susținerilor sale. Astfel, la dosar există depoziții de martori, și face referire la martora, martorul, care au menționat că acea țeavă neagră nu a fost dusă la locul pretins al săvârșirii faptei, ci la domiciliul lui G, că a fost utilizată pentru împrejmuire și pentru instalația de apă ce aparținea acestuia, și că țeava, la data la care Gaf ost incriminat, încă se mai afla la domiciliul acestuia; cu toate acestea, niciodată nu au fost certificate aceste aspecte, și nu s-a dorit extinderea probatoriului și asupra acestor susțineri. Mai mult decât atât, dacă ne raportăm la declarația martorului care, de fapt, reprezintă premisa acestei revizuiri, se poate constata că se coroborează cu întreaga situație de fapt expusă, astfel: la data soluționării cauzei, Gaa flat faptul că (alt inculpat din prezentul dosar de fond), fără știrea sa, a venit la domiciliul său și a sustras, în mod fraudulos, o cantitate de 124 metri liniari din acea țeavă. Dovadă în acest sens stă și declarația martorului, dar și depoziția martorului, care a menționat în mod expres faptul că a primit această țeavă de la, fără a ști de unde provine aceasta.
Un alt aspect care vine să confirme nevinovăția inculpatului este și faptul că nu s-a luat niciodată în calcul că era imposibil, din punct de vedere material, obiectiv, fizic, ca această faptă să fie comisă, cel puțin în varianta în care a fost ea descrisă, prin rechizitoriu, și prin sentința de condamnare. Analizându-se procesul verbal de cercetare la fața locului, se discută în prezenta cauză de două instalații, dintre care, cel puțin una, era parțial preexistentă. Analizându-se cele două instalații, una de sustragere a motorinei, și una de sustragere a benzinei, măsurate, aveau o distanță de 400 metri liniari ori, dacă se confirmă susținerile din hotărârea de condamnare și, implicit, probatoriul administrat, în sensul în care ar fi luat de la locuință lui G doar 124 metri liniari țeavă, nu se poate dovedi că întreaga instalație fuseseră confecționată de către cei trimiși în judecată. Practic, se discută despre o instalație preexistentă, a cărei apartenență nu poate fi decât a martorului, așa cum a invocat și în fața instanței de fond, în care acesta a relatat maniera în care a realizat acea instalație, maniera în care s-a racordat la conductele cu produse petroliere, maniera în care a procedat pentru a-și acoperi urmele, și maniera în care a procedat după ce, o parte din aceste instalații au fost descoperite de către organele de urmărire penală, sesizate cu săvârșirea faptei.
Apreciază că, un alt mijloc de probă înlăturat în mod nelegal, a fost și cel referitor la starea de sănătate a inculpatului, care înlătura, în mod obiectiv, comiterea oricărei fapte de natură penală în acea perioadă. La dosarul cauzei există certificatul medical, dovezi care atestă faptul că, la sfârșitul lunii octombrie și la începutul lunii noiembrie, Gaf ost supus unei intervenții chirurgicale la coloană, ceea ce implica imposibilitatea acestuia de a se deplasa, fiind imobilizat la pat pentru o perioadă foarte lungă, a fost plasat într-un corset medical care-l punea în imposibilitatea de a face orice fel de mișcare, cu atât mai puțin să săvârșească o faptă penală de asemenea natură. Aceste acte medicale au fost înlăturate pe criteriul unor mențiuni eronate care, deși au fost certificate prin ștampilă, prin semnătură, de către organele medicale, de către instituțiile medicale care le-au emis, niciodată nu s-a încercat dovedirea și acestui aspect. În fața instanței de revizuire a solicitat de a se efectua o expertiză medicale apreciind că este necesar să se confirme și acest aspect, dată fiind importanța revizuirii și implicațiile juridice pentru situația condamnatului, tocmai pentru a se elucida faptul că G nu a putut fi implicat în comiterea infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină.
Chiar și la acest moment, la locul de detenție, condamnatul - revizuient beneficiază de un sistem special, de un program special, dată fiind situația medicală a acestuia.
Concluzionând, apreciază că nu se poate reține, ca și temei al respingerii cererii de revizuire, faptul că Gam ai formulat o astfel de cerere și anterior; într-adevăr, această cerere a mai fost formulată și susținută, însă solicită să se aibă în vedere că acesta nu are altă posibilitate, opțiune legală, juridică, de a verifica veridicitatea susținerilor unor martori.
În opinia apărării, atâta vreme cât disp. art.403, 405 Cod procedură penală permit instanțelor de judecată de a aplica regulile soluționării pe fond a unei cauze după admiterea în principiu a cererii de revizuire, era cu atât mai mult necesar să se extindă acest probatoriu nu doar în mod formal, pentru a se oferi condamnatului o variantă provizorie de soluționare legală a cererii acestuia, ci pentru a se tranșa, în mod definitiv, acest conflict juridic.
Și la acest moment procesual condamnatul - revizuient precizează că este nevinovat, nu a săvârșit fapta penală ce i s-a reținut în sarcină, nu a avut cunoștință de existența acelor elemente nelegale pe terenul ce-i aparținea, drept pentru care apreciază că se impune soluționarea și administrarea unui probatoriu adecvat, necesar, util și pertinent.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea apelului și,în principal,trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București și,în subsidiar, anularea sentinței de condamnare și achitarea inculpatului G în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de către revizuientul - condamnat G ca fiind nefondat, și să se mențină hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 394 lit. a Cod procedură penală, revizuientul susținând ca fapt nou autodenunțul numitului. Instanța de fond a respectat toate prevederile legale și a admis în principiu cererea de revizuire pentru că a constatat că este depusă de către o persoană care are calitate procesuală, în termen legal, și au fost invocate dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală, a administrat proba cu declarația martorului și, raportat la această declarație, în mod corect a constatat ca declarația dată de acest martor nu este în măsură a duce la achitarea revizuientului, participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat rezultând și din alte mijloace de probă administrate în cauză; mai mult decât atât, condamnarea acestuia nu a fost stabilită numai pe baza declarației coinculpatului, în cauză existând suficiente dovezi că inculpatul Gas ăvârșit fapta.
Cu privire la actele medicale la care se face referire de către apărare, acestea au fost avute în vedere de către instanțele ce au judecat cauza în fond, în apel și recurs și au fost înlăturate motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că G era imobilizat la pat în acea perioadă. În revizuire, s-au depus la dosar acte medicale, numai că acestea relevau situația de sănătate a revizuientului în anii 2008 - 2009, la o distanță mare de timp față de momentul săvârșirii faptei din prezenta cauză, respectiv 2001.
Față de aceste considerente, apreciază că în mod corect instanța de fond, administrând proba solicitată de către revizuient, respectiv audierea martorului, și având în vedere toate celelalte acte aflate la dosar, a constatat că nu ne aflăm în situația prev de art.394 lit. a Cod procedură penală și, în mod corect, a respins cererea de revizuire.
Apelantul - condamnat - revizuient G precizează că nu a avut cunoștință că, după atâția ani, trebuie să prezinte instanței acte medicale; precizează că la momentul săvârșirii faptei ce i s-a reținut în sarcină era imobilizat la pat și făcea infiltrații întrucât avea probleme cu coloana. Se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.842/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art.406 alin.4 Cod procedură penală, art.394 lit.a Cod procedură penală, s-a respins - ca neîntemeiată - cererea formulată de către petentul condamnat revizuient G - fiul lui și, născut la data de 21.12.1965 în B, deținut în Penitenciarul Giurgiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, în raport de cazul de revizuire invocat - prevăzut de art.394 alin.1, lit.a din Cod procedură penală "s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei" prin referatul întocmit de procuror care a efectuat cercetarea prealabilă nu rezultă cu claritate, cu certitudine că ar fi unul din autorii furtului (conform autodenunțului din penitenciar în 2007 și reînnoit la 18.05.2009) în spatele Cimitirului (furt de produse petroliere petrecut în anul 2001).
Instanța fondului a mai reținut că probele administrate, în ansamblul lor îl indică pe revizuient ca organizator al activității de sustragere a produselor petroliere.
S-a reținut că a închiriat un teren pe care ar fi trebuit să amenajeze o parcare auto, departe de traseul de patrulare al angajaților firmei care se ocupa cu paza conductei de combustibil, i-a angajat pe ceilalți doi inculpați, și, persoane lipsite de posibilități materiale, fără locuință, cărora le dădea sume mici de bani (100-200.000 ROL, după cum a declarat inculpatul în declarația de la fila 53 dup), cazare și masă, a cumpărat țeava, despre care a declarat că o folosește pentru a construi un gard, a dus-o la domiciliul său pentru a fi înfiletată, iar inculpatul a instalat instalația artizanală. În plus, în apropierea locului de sustragere a fost descoperit un autoturism, aparținând revizuentului G plin cu canistre goale de benzină.
Astfel, instanța a constatat că participarea revizuentului la săvârșirea faptei nu a fost stabilită de instanța de fond exclusiv pe baza declarației date de inculpatul, așa cum a invocat revizuentul, ci a coroborat-o cu alte probe indirecte care au creat convingerea săvârșirii faptei de către revizuent.
Instanța a apreciat că poate lua în considerare declarația inițială dată de inculpatul în cursul urmăririi penale (file 49-56) prin care acesta îl indică pe revizuent ca participant la săvârșirea faptei, dată la un moment apropiat de cel al faptelor, înainte ca inculpații să aibă posibilitatea de a lua legătura între ei și a-și pregăti o apărare comună, declarație dată, de altfel, în prezența unui avocat, de natură a înlătura bănuielile pe care chiar acest inculpat a încercat să le arunce cu privire la corectitudinea organelor de cercetare penală la momentul audierii sale de instanța de fond.
Ulterior inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că nu știe cum au ajuns canistrele în mașină, deși asigura paza parcării, disculpându-l și pe revizuentul Și inculpatul a manifestat aceeași atitudine procesuală în cursul primului ciclu procesual, declarând că benzina era sustrasă de alte două persoane care îi dădeau și lui câte o canistră pentru a nu anunța poliția, fără a putea oferi date pentru identificarea acestora, afirmând și că a luat țevile de la revizuentul G fără știrea acestuia.
Declarațiile acestor doi inculpați nu oferă o serie de răspunsuri și sunt contradictorii, astfel încât au fost apreciate de instanța de fond ca nesincere și pentru că nu se coroborau cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, considerându-le a fi o încercare de a denatura adevărul în sensul disculpării revizuentului
Revizuentul a mai invocat și faptul că în perioada săvârșirii faptelor a fost operat și imobilizat la pat, aspecte pentru care nu a depus acte medicale, această variantă fiind susținută de declarația dată de martora, fosta concubină a acestuia, în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, care a precizat că avea cunoștință de starea de sănătate a acestuia fiind vecini, deși se despărțiseră din august 2001, după ce în cursul urmăririi penale nu a precizat nimic despre vreo îmbolnăvire a acestuia, arătând, în schimb, că era plecat mai tot timpul, dar nu știe ce anume făcea.
De altfel, această apărare a fost înlăturată și de instanța de apel, cât și de cea de recurs ca urmare a faptului că nu a fost dovedită prin acte medicale, înlăturându-se declarația concubinei acestuia.
Din actele medicale depuse cu ocazia soluționării cererii de revizuire rezultă starea de sănătate a revizuentului în anii 2008-2009, la o distanță mare în timp de momentul săvârșirii faptelor, 2001, astfel încât aceste înscrisuri nu pot dovedi apărarea invocată.
Nu în ultimul rând, prima instanță a constatat că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire întemeiată tot pe art. 394 lit. a Cod procedură penală, ca urmare tot a unui autotdenunț făcut însă de o altă persoană, cerere de revizuire respinsă ca neîntemeiată reținându-se și mențiunea din cererea de revizuire din care rezulta că numitul l-ar disculpa pe revizuent contra unei sume de bani.
Cu privire la declarația martorului, acesta a arătat că are cunoștință de o serie de detalii (suspect de multe), cu privire la tipul de țeava folosit și la instalația artizanală folosită, detalii pe care putea să le cunoască fie participând direct la săvârșirea faptei (care nu o exclude, însă, pe cea a revizuentului, indicând doar și un alt participant care nu a fost urmărit și condamnat pentru participarea sa la această faptă), fie chiar de la revizuent, cu care s-a întâlnit în penitenciar, după cum singur declară.
Instanța fondului a concluzionat că denunțul formulat de către nu este de natură a conduce la achitarea revizuientului, în cauza dedusă judecății existând suficiente dovezi care-l incriminează pe petentul condamnat revizuient
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel petentul condamnat revizuient, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, în sensul că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, nu a beneficiat de o apărare corespunzătoare fiind condamnat pe prezumții și, de asemenea, condamnatul nu a fost audiat.
Curtea, examinând apelul declarat prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală - constată următoarele:
Petentul condamnat revizuient Gaf ormulat o cerere de revizuire, în temeiul prevăzut de art.394 alin.1, lit.a din Codul d e procedură penală. Acest caz de revizuire conduce la reexaminarea, implicit la reaprecierea întregului ansamblu probator numai în situația în care pe baza probelor noi administrate se poate dovedi nelegalitatea hotărârii de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penalnumaiatunci când, în urma cunoașterii acestora, se ajunge la o soluție diametral opusă celei inițiale.
În scopul administrării probei încuviințate, respectiv audierea martorului din acte în legătură cu participarea sa și a revizuientului la săvârșirea faptei a admis, în principiu, această cerere de revizuire.
A acordat termen pe fondul acesteia și, cu ocazia audierii martorului încuviințat, s-a constatat urmare a coroborării depoziției acestuia cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești (din dosarul de fond) că petentul condamnat revizuient a participat la sustragerea de combustibil din conductă, în apropierea locului s-a găsit autoturismul, proprietatea acestuia, plin cu canistre goale de benzină. În sprijinul celor menționate mai sus vine și declarația inculpatului, care la urmărirea penală l-a indicat pe petentul revizuient condamnat ca participant la furt.
În concluzie, prin cererea de revizuire formulată, în susținerea acesteia nu s-au adus elemente, probe și împrejurări noi care să fi fost necunoscute de instanța de fond care a judecat dosarul de fond și a dispus condamnarea petentului condamnat revizuient.
Reluarea examinării probelor deja administrate și apreciate de instanță la momentul condamnării nu conduce la admiterea unei cereri de revizuire formulată în temeiul prevăzut de art.394 lit.a Cod procedură penală, dar nici la o trimitere spre rejudecare a cauzei, la aceeași instanță.
Chiar dacă, petentul condamnat revizuient nu ar fi beneficiat de n proces echitabil și nu i s-ar fi respectat dreptul la apărare, aceste aspecte nu țin de cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1, lit.a din Cod procedură penală. Ele ar fi constituit fie motive de apel sau cazuri de casare a soluțiilor pronunțate la judecata în fond a cauzei cu ocazia soluționării apelului sau recursului vizând sentința penală nr.871/24 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr.550/2003), prin care petentului condamnat revizuient i s-a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1-art.209 alin.1, lit.a, g, i Cod penal și alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În consecință, se apreciază, în raport de cele invocate mai sus că nu poate fi primită nici cererea petentului condamnat revizuient de trimitere a cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, întrucât instanța fondului a examinat amplu, minuțios și responsabil cererea de revizuire formulată, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.379 pct.2, lit.b din Codul d e procedură penală.
De asemenea, corect s-a apreciat că cererea martorului nu este de natură a duce la achitarea petentului condamnat revizuient.
Cât privește starea de sănătate a revizuientului, aceasta face obiectul altei cauze, în raport de prevederile art.453 Cod procedură penală, raportat la art.455 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în baza art.379 pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă - ca nefondat - apelul declarat de către petentul condamnat revizuient
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G împotriva sentinței penale nr.842/23.10.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă apelantul revizuient la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lavinia Lefterache
