Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 980/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 259
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra declarat de condamnatul - revizuient împotriva sentinței penale nr. 397 din data de 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, având nevoie de timp pentru deliberări, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.12.2009, dată la care s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.397 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost espinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr.287/27.02.2004, pronunțată în dosarul nr.4995/2003 de Tribunalul București - Secția I-a Penală, formulată de petentul condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul - condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr.287/27.02.2004, pronunțată în dosarul nr.4995/2003 de Tribunalul București - Secția I-a Penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, aducând critici cu privire la modul în care s-a realizat ancheta în cursul urmăririi penale și în care s-au administrat probele în cursul judecății, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate de instanță.
Instanța de fond a concluzionat că petentul nu a invocat motive care ar permite incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 lit.a-e Cod procedură penală, referindu-se doar la aspecte ce țin de legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte ce au fost avute în vedere cu ocazia judecării cauzei, în căile ordinare de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, fără a formula - în scris - critici concrete, iar prin apărătorul desemnat din oficiu au fost reiterate susținerile invocate la fond.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu toate motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul acestuia este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, respingând cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art.394 Cod procedură penală, pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 și 2 Cod procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe critici aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare a acestuia, conținutului situației de fapt stabilită pe baza materialului probator existent în cauză, ori modalității de individualizare a pedepsei și nici pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire ori, după caz, la o reapreciere a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi (ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei), fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă, fie a existenței mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Însă, din analiza motivelor pe care se întemeiază cererea de revizuire promovată de condamnatul revizuient se observă cu ușurință că, în speța de față, acesta nu a invederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr.287/27.02.2004, pronunțată în dosarul nr.4995/2003 de Tribunalul București - Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3704/01.07.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă, privativă de libertate de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, viol și tâlhărie, ci a făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și respectiv de către instanțele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac - apel și recurs), care au confirmat legalitatea și temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat pe baza căruia a fost infirmată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea petentului din speță, a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina sa în raport de situația de fapt reținută și respectiv a individualizării pedepselor aplicate acestuia.
Drept urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ în art.394 alin.1 lit.a) - e) din Codul d e procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind - ca atare - justificată respingerea cererii respective, conform dispozițiilor art.403 alin.1 și 3 Cod procedură penală.
În consecință, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 397/10.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- ---
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Corneliu Bogdan Ion Tudoran
