Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (2948/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.287

Ședința publică de la 15 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Florică Duță

JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu

GREFIER - - -

*********

Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații și împotriva sentinței penale nr.1371/09 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 4 și a deciziei penale nr. 596/A/03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București Serviciul de Asistență Judiciară și în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.93520/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Întrebat fiind,recurentul inculpat, precizează că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, invocă cazurile de casare prevăzute deart.3859pct.10 și 17..C.P.P. și arată că prin decizia Tribunalului București Secția a II a Penală s-au admis apelurile declarate de inculpați și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru ambii inculpați din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1- 209 alin.1 lit. a,e,g cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.b pentru Cod Penal inculpatul în infracțiunea prevăzută de art.213 alin.1 reținându p. -se art.37 lit.b.Cod Penal Față de această schimbare de încadrare juridică, consideră hotărârea legală și temeinică pentru două aspecte. În primul rând, pentru a dispune astfel, în sensul aplicării prevederilor art.334 instanța C.P.P. a reținut în mod trunchiat situația de fapt, având în vedere deposedarea părților vătămate de telefonul mobil. Ori, din datele cauzei rezultă că la data de 30.11.2008 inculpații au deposedat pe partea vătămată, pe lângă telefonul mobil, și de suma de 40 de lei. Consideră că această omisiune a instanței de a reține integral situația de fapt din actul de inculpare echivalează ca o nesoluționare integrală a fondului cauzei. Apreciază că instanța de control judiciar a purces la această omisiune trunchiată a situației de fapt tocmai pentru a fi mai facilă aplicarea art.334.C.P.P. reținând o situație de fapt parțială față de cea care a fost avută în vedere de către procuror și de către instanța de fond, instanța de control judiciar nu a făcut altceva decât să nu soluționeze integral fondul cauzei.

În completarea primul motiv de apel, ca o consecință a primului caz de casare și încadrarea juridică apare, din punctul său de vedere, ca nelegală și netemeinică pentru argumentele care sunt arătate la pct.2 din recursul procurorului.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se pronunța integral asupra fondului cauzei.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut deart.3859pct.10.C.P.P. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că probele nu au fost administrate suficient în cauză. Apreciază că nu au fost analizate suficient declarațiile martorilor.

Solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzute deart.3859pct.18C.P.P. cu referire la fapta de uzurpare de calități oficiale. Consideră că s-a dat o prea mare eficiență legitimației pe care a prezentat-o inculpatul în situația în care aceasta, prin esență și în modalitatea în care a fost prezentată, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale. Este singura probă care a fost avută în vedere la reținerea acestei infracțiuni, deși în actul de sesizare al instanței și din considerentele sentinței se reține că este o modalitate prin care s-a ajuns la săvârșirea infracțiunii de furt, respectiv urmare schimbării încadrării juridice la săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.

Cu privire la cazul de casare prevăzute deart.3859pct.14C.P.P. și consideră că față de încadrarea juridică dată faptei de instanța de apel, având în vedere limitele noii infracțiuni pentru care instanța a dispus condamnarea, cu referire expresă la dispozițiile art.72 Cod Penal, se impune admiterea recursului și în condițiile art.38515pct.2 lit. d să C.P.P. se pronunțe o hotărâre legală și temeinică în noile limite speciale ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea.

Solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, cazul de casare prevăzut deart.3859pct.18C.P.P. apreciază că nu se poate reține de către instanța de recurs având în vedere că probele administrate în cauză fac dovada situației de fapt și al vinovăției. Cu privire la cazul de casare prevăzut deart.3859pct.14C.P.P. față de pedeapsa care a fost stabilită de către instanța de fond, de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.240 Cod Penal, în condițiile stării de recidivă și față de limitele prevăzute pentru dispozițiile art.213 Cod Penal, consideră că pedeapsa finală, de 3 ani închisoare, apare ca o pedeapsă nejudicios aplicată. Nu se opune la reducerea pedepsei aplicate inculpaților.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 1371 din 9.06.2009, Judecătoria sector 4 B pronunțată în dosarul penal nr- s-a dispus după cum urmează:

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 240.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen.a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71.pen.a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.a condamnat pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 61 alin. 1.pen. a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr. 3267/2.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B și a contopit restul rămas de executat de 449 de zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 240.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 61 alin. 1.pen.a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr. 3267/2.12.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B și a contopit restul rămas de executat de 449 de zile închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 449 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen.a contopit pedepsele aplicate inculpatului, de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 449 zile închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de3 ani și 6 luni închisoare

În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 112 lit. f pen. rap. la art.118 lit. e pen.a dispus confiscarea de la fiecare din inculpați a sumei de 250 RON, obținută prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Conform art. 14.C.P.P. rap. la art. 346.C.P.P. a luat act că partea vătămată -, asistat de părinții săi, și, a renunțat la pretențiile civile formulate în faza de urmărire penală.

În baza art. 191 alin. 2.proc.pen. a obligat pe fiecare din inculpați la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpaților, în cuantum de 600 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 30.11.2008, în jurul orei 19,00, partea vătămată, împreună cu martorii, Chitar și se aflau în Parcul T (sector 4 B), întorcându-se de la "Balul " când au fost acostați de inculpații și care s-au recomandat a fi polițiști din cadrul, arătând și o legitimație pentru a-și dovedi calitatea declinată.

Sub pretextul că vor să verifice dacă tinerii nu au asupra lor droguri, inculpații i-au percheziționat, mai puțin pe martora.

Găsind asupra părții vătămate o rozetă de calorifer, inculpații i-au spus că trebuie să-l amendeze cu câteva sute de lei și întrucât acesta nu avea bani asupra sa, a împrumutat de la ceilalți tineri 40 lei și le-a predat banii.

Susținând că vor să conducă partea vătămată la secție inculpații s-au deplasat împreună cu acesta îndepărtându-se de grupul martorilor. Pe drum inculpații au cerut telefonul părții vătămate cu pretextul că vor să-i anunțe părinții, dar la un moment dat au făcut semn unui taxi în care s-au urcat și au plecat sustrăgând telefonul Nokia 5310.

Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, ale martorilor, precum și pe baza recunoașterii inculpaților de către aceștia.

Instanța de fond a înlăturat apărările inculpaților, versiunile acestora nefiind susținute de probe.

La individualizarea pedepselor, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond a reținut alături de împrejurările concrete în care s-a derulat activitatea infracțională și circumstanțele personale ale inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În acest sens, în apelul inculpatului critica poartă asupra presupusei neexercitări a rolului activ de către instanța de fond care n-ar fi fost interesată de aflarea adevărului limitându-se la a întreba martorii dacă-și mențin declarațiile date în cursul anchetei penale.

De asemenea, apelantul a criticat încadrarea juridică solicitând a aprecia asupra posibilității schimbării din infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu o reindividualizare a pedepselor.

În apelul inculpatului, critica poartă asupra individualizării pedepselor în sensul că regimul sancționator este mult prea în raport de circumstanțele reale și personale.

Prin decizia penală nr. 596/A din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus după cum urmează:

A admis apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.1371 din 09.07.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4

A desființat în parte sentința penală atacată și în fond, rejudecând:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate celor doi inculpați.

În baza art.334 Cpp a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul parchetului, pentru ambii inculpați, din infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, e, g cu aplic.art.37 lit. b, respectiv art.37 lit. a Cp în infracțiunea prev. de art.213 alin.1 Cp cu aplic.art.37 lit. b Cp pentru inculpatul și art.37 lit. a Cp pentru inculpatul.

În baza art.213 alin.1 Cp cu aplic.art.37 lit. b Cp a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de3 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a, art.34 alin.1 lit. b Cp, a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art.240 Cp cu aplic.art.37 lit. b Cp, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de3 ani închisoare.

În baza art.213 alin.1 Cp cu aplic.art.37 lit. a Cp a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de3 ani închisoare.

În baza art.61 Cp a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3267/02.12.2004 a Judecătoriei sectorului 4 și contopește restul rămas neexecutat de 449 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a, art.34 alin.1 lit. b Cp, a contopit pedeapsa mai sus stabilită cu pedeapsa rezultantă de 449 zile închisoare aplicată în baza art.240 Cp cu aplic. art.37 lit. a Cp (și art.61 Cp), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de3 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A luat act că inculpații sunt arestați în alte cauze.

În baza art.192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerul Justiției.

În sensul acestei soluții, instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt pe baza probelor administrate, însă încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat ar fi greșită.

Astfel, tribunalul a apreciat că în condițiile în care a existat, chiar viciat, consimțământul părții vătămate, indusă în eroare de calitatea falsă de polițiști pe care și-au arogat-o inculpații, nu poate fi vorba de furt, ci de infracțiunea de abuz de încadrare care s-a consumat în momentul refuzului de a se restitui telefonul mobil".

De asemenea, tribunalul a constatat că partea vătămată și-a menținut plângerea în fața instanței de fond, iar cercetarea judecătorească a fost completă.

La individualizare pedepselor, tribunalul a avut în vedere, alături de gravitatea infracțiunilor și modul de operare, perseverența infracțională și starea de recidivă a inculpaților.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații și.

În recursul procurorului, întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 10 și 17 Cod procedură penală, critica poartă asupra omisiunii instanței de apel dea se pronunța asupra unei fapte și asupra greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în abuz de încredere.

Astfel, recurentul susține că în condițiile în care obiectul material al infracțiunii de furt calificat îl constituia suma de 40 lei și un telefon marca Nokia iar prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere referitor numai la telefonul mobil, tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la furtul banilor, respectiv a sumei de 40 lei.

Totodată, recurentul apreciază că neputându-se vorbi de un consimțământ valabil al părții vătămate, este greșită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere, cu referire la telefonul mobil marca Nokia.

În recursul inculpatului invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, acesta reiterează criticile învederate în apel cu privire la presupusa lipsă de diligență a instanței în aflarea adevărului, care ar fi fost de natură a-i afecta dreptul la apărare.

De asemenea, susține recurentul că în ceea ce privește condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 240 Cod penal aceasta este rezultatul unei grave erori de fapt printr-o evaluare necorespunzătoare a probelor.

În recursul inculpatului întemeiat pe dispozițiile art. 10 Cod procedură penală se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel cu motivarea (expusă oral) că probatoriul administrat în cauză a fost insuficient analizat.

Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că recursul procurorului este fondat. Totodată se constată că recursurile inculpaților și sunt nefondate, pentru considerentele care succed.

1.Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Între infracțiunile de furt și abuz de încredere, sub aspectul laturii obiective, mai precis a elementului material există o asemănare în sensul că ambele infracțiuni se pot realiza în modalitatea însușirii bunului. Însă, în timp ce în cazul infracțiunii de abuz de încredere, detenția bunului încredințat de proprietarul acestuia, are la bază un raport juridic, în cazul infracțiunii de furt detenția bunului ab initio este ilegală.

Așa fiind, instanța de apel în mod greșit a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de furt calificat în abuz de încredere, întrucât din punct de vedere telefonul mobil nu a fost destinat inculpatului în baza unui raport juridic cu partea vătămată.

Cu alte cuvinte, în raport cu situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, însușirea telefonului mobil proprietate a părții vătămate (ca și a sumei de 40 lei) constituie infracțiunea de furt calificat, astfel cu judicios reținut instanța de fond, situație în care este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.

Totodată, față de soluția de menținere a sentinței, după casarea deciziei instanței de apel, nu se mai impune analizarea cazului prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.

2. Recursul inculpatului

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 Cod procedură penală.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci exclusiv o gravă și evidentă discordanță între situația de fapt stabilită de instanța și probele dosarului (Curtea Supremă de Justiție decizia penală nr. 1723/3.04.2003), instanța de casare neavând posibilitatea reaprecierii probelor întrucât recursul nu are caracter devolutiv.

Or, cum recurentul critică tocmai modul cum au fost apreciate probele referitor la infracțiunea prevăzută de art. 240 Cod penal, iar reinterpretarea acestora excede controlului judiciar, Curtea va privi ca nefondat acest motiv.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală

În raport cu criteriile de individualizare prevăzut de art. 72 Cod penal regimul sancționator stabilit de instanță este temeinic și legal atât sub aspectul cuantumului pedepselor cât și al modalității de executare.

În acest sens, este evident că modul elaborat de operare, folosind calități oficiale false și perseverența infracțională sunt aspecte care pun în relevanță potențialul criminogen sporit al recurentului.

3. Referitor la recursul inculpatului.

Potrivit art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, între altele, omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele probe, de natură să influențeze soluția procesului constituie motiv de casare.

Acest caz de casare nu are legătură cu aprecierea probelor.

Curtea, constată, însă, că recurentul nu numai că nu indică proba asupra căreia nu s-a pronunțat instanța, dar din motivarea evazivă rezultă că nemulțumirea sa poartă asupra modului în care a fost interpretat întregul probatoriu, situație în care motivul de casare invocat nu are incidență.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că soluția adoptată de instanța de apel este netemeinică, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, va casa decizia penală nr. 596/A din 3.11.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală, și va menține sentința penală nr. 1371/9.07.2009 a Judecătoriei sector 4

În baza art. 385 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile inculpaților și, ca nefondate.

Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1371 din 9.06.2009, Judecătoria sector 4 B și a deciziei penale nr. 596/A din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 1371/09.07.2009 a Judecătoriei București.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și.

Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREIFER,

Red.

Dact.

2 ex.-10.03.2010

Președinte:Nicoleta Grigorescu
Judecători:Nicoleta Grigorescu, Florică Duță, Anca Alexandrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Bucuresti