Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(203/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.288
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 610/02 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B și a deciziei penale nr.5/A/05 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală în dosarul nr. 21570/301.2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentul inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut deart.3859pct.14C.P.P. și solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și, pe fond, redozarea pedepsei având în vedere că inculpatul este bolnav și nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a penitenciarelor.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul București Secția Ia P enală, ca fiind legală și temeinică. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este justă în conformitate cu prevederile art.72 în p. raport de circumstanțele reale și personale.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a se ține cont de faptul că este și bolnav și să se dispună reducerea pedepsei.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală 610/02.12.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public.
În baza art.334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
În baza art. 61 al. 1 teza a II-a Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 197 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.307/26.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.406/27.06.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art.61 al.1 teza a III-a Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, respectiv 197 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive în prezenta cauză, de la data de 10.09.2009 la zi.
În baza art. 350 al. 1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată (domiciliat în B,-, -. A,. 2,. 9, sector 3) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, d-na av., în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în fapt, la data de 10.09.2009, în jurul orei 14.00, în timp ce se afla în 1 1918 din sectorul 3 B, inculpatul a fost remarcat de către martorul, vânzător la un chioșc din piață. Acesta îl cunoștea din vedere pe inculpat, întrucât îl mai văzuse prin piață și auzise că s-ar ocupa cu săvârșirea de furturi din buzunare, astfel încât i-a atras atenția asupra persoanei inculpatului prietenului său, martorul, care se afla în apropiere, fiind vânzător în aceeași piață. Acesta a pornit în urmărirea inculpatului, martorul rămânând să servească niște clienți. Astfel, la un moment dat, martorul l-a observat pe inculpatul când, profitând de neatenția părții vătămate, ce se afla la cumpărături în piață, a sustras din buzunarul lateral din stânga al sacoului acesteia un portmoneu, pe care l-a introdus în buzunarul din dreapta al pantalonilor. Imediat, martorul l-a prins pe inculpat de brațul drept, însă acesta a reușit să scoată din buzunarul pantalonilor și să arunce pe jos portmoneul sustras. Între timp, martorul, care terminase de servit clienții și îl observase pe prietenul său ținându-l pe inculpat, a sosit și el la fața locului, ajutând la imobilizarea inculpatului, pe care l-a prins de brațul stâng. Totodată, martorul i-a atras atenția părții vătămate, întrebând dacă îi lipsește ceva. Verificându-și buzunarele, partea vătămate a constatat lipsa portmoneului din buzunarul din dreapta al sacoului și a recunoscut portmoneul aflat pe jos ca fiind al său. Partea vătămată și-a recuperat portmoneul, în care se afla suma de 3,10 lei, în monede, și, împreună cu cei doi martori, l-au condus pe inculpat la sediul secției de poliție, acesta negând însă că ar fi avut vreo legătură cu sustragerea portmoneului.
Astfel, instanța fondului a apreciat că fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 10.09.2009, în jurul orei 1400, în timp ce se afla în 1 1918 din sectorul 3 B, profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras din buzunarul exterior al sacoului un portmoneu care conținea suma de 3,10 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de sustragere a portmoneului din posesia părții vătămate, profitând de neatenția acesteia. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art.19 al.1 lit. a Cod penal, prevăzând și dorind producerea rezultatului socialmente periculos și acționând în scopul de a-și însuși fără drept bunul altuia. Săvârșirea faptei în piață, în timpul programului de funcționare, așadar într-un loc accesibil publicului, justifică reținerea circumstanței agravante speciale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, a săvârșirii furtului într-un loc public, în sensul art. 152 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta săvârșită s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 Cod penal (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, respectiv din aceea că inculpatul a acționat într-un loc public, respectiv într-o piață, profitând de aglomerație și de neatenția părții vătămate, faptele de acest gen cunoscând o amploare deosebită în mediul iar autorii fiind dificil de depistat, valoarea modică a prejudiciului concret cauzat, care a fost de altfel integral acoperit prin recuperarea de către partea vătămată a bunului sustras, dar și faptul că întinderea prejudiciului în cazul acestui gen de fapte este fortuită. Totodată, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, condamnat anterior în repetate rânduri pentru fapte de același gen, prezenta faptă fiind comisă în termenul de definitivare a liberării condiționate din executarea ultimei pedepse ce i-a fost aplicată, dar și poziția sa procesuală, în condițiile în care, deși surprins în flagrant, a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, negând constant săvârșirea faptei și refuzând să coopereze cu organele judiciare. De asemenea, vârsta inculpatului (48 de ani), starea sa de sănătate, suferind de diabet zaharat și hipoacuzie bilaterală de percepție, dar și faptul că nu a făcut dovada unor mijloace licite de obținere a veniturilor, susținând că este întreținut de părinții săi, cu care locuiește, - sunt aspecte ce au fost avute în vedere la aprecierea cuantumului pedepsei.
Față de ansamblul acestor elemente ce caracterizează pericolul social concret al faptei, dar și pericolul social pe care îl prezintă persoana inculpatului, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 74 Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare. În raport de toate aceste elemente de individualizare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă peste minimul special, aptă a asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, instanța fondului a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind integral acoperit prin recuperarea bunului sustras.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei, arătând că suferă de mai multe boli printre care diabet zaharat complicat, arteropatie și are probleme cu inima.
Prin deciziei penale nr. 5/A/5.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 610/02.12.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-.
În baza art.383 Cod pr.pen. raportat la art.350 Cod pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.383 Cod pr.pen. a dispus perioada prevenției de la 10.09.2009 la zi.
A obligat apelantul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.13136/P/2009 din data de 05.10.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, înregistrat pe rolul instanței la aceeași dată sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că la data de 10.09.2009, în jurul orei 14.00, în timp ce se afla în 1 1918 din sectorul 3 B, inculpatul s-a poziționat lângă partea vătămată și, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din buzunarul exterior al sacoului un portofel care conținea suma de 3,10 lei, fiind surprins și imobilizat de către martorul, moment în care inculpatul a aruncat portofelul sustras. S-a mai arătat că imobilizarea inculpatului a fost surprinsă și de martorul, iar la scurt timp și de partea vătămată, care, totodată, au observat pe jos portofelul ce fusese aruncat de inculpat.
La reținerea acestei situații de fapt instanța fondului a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal întocmit ca urmare a conducerii inculpatului la sediul secției de poliție și planșele fotografice aferente, declarațiile martorilor și, alte înscrisuri, precum și declarațiile inculpatului, care a negat constant săvârșirea faptei, atitudinea sa fiind apreciată de procuror ca nesinceră, considerând că susținerile sale sunt combătute de probele administrate în cauză, ce se coroborează, dovedindu-i vinovăția.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări are la bază tocmai situația de fapt redată mai sus.
Modul de săvârșire a infracțiunii, a fost stabilit pe baza probelor administrate în mod corect și complet de instanța de fond iar pedeapsa aplicată inculpatului s-a stabilit pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 Cod penal.
La evaluarea acestor criterii de individualizare instanța de fond s-a raportat atât la limitele speciale de pedeapsă dar și la particularitățile infracțiunii constând în furt calificat, nu în ultimă instanță la circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, a suferit mai multe condamnări anterioare. pentru fapte similare, demonstrând că acesta și-a făcut unmodus vivandidin astfel de atitudini antisociale.
Sub acest aspect s-a observat că inculpatului prin sentința penală nr.307/26.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 1 an și 9 luni, fiind ulterior liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 197 zile, rest în care inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, aflându-se astfel în stare de recidivă atât postcondamnatorie cât și postexecutorie.
Raportat la susținerile inculpatului vis-a-vis de existența unor afecțiuni care îl împiedică să execute pedeapsa în regim de detenție, Tribunalul va aprecia că aceste împrejurări nu justifică o reducere a cuantumului pedepsie în ipoteza în care ele sunt veridice, existând alte modalități legale pe care le poate fructifica.
Este adevărat că audiat în apel inculpatul și-a schimbat poziția procesuală, în sensul că a revenit asupra tuturor declarațiilor făcute, recunoscând săvârșirea infracțiunii.
Chiar și în această ipoteză apreciem că nu poate fi justificată o reducere a cuantumului pedepsei care oricum este orientată puțin peste minimul special iar reținerea unor circumstanțe atenuante nu este obiectivată întrucât recunoașterea în general este o atitudine de normalitate pe care ar trebui să o adopte orice subiect activ al infracțiunii iar în cazul dedus judecății faptul că acesta a recunoscut abia în apel nu poate fi asimilată cu o atitudine sinceră, de cooperare cu organele judiciare, în sensul circumstanței prevăzute de disp. art.74 lit.c Cod penal.
În atare situație cuantumul pedepsei aplicate orientat peste minimul special, este în concordanță cu scopul restrictiv - educativ al pedepsei așa cum este el reglementat în art.52 Cod penal, aptă să asigure o reinserție socială facilă a inculpatului și o replasare a acestuia în sistemul valorilor comunității în care trăiește.
Modalitatea de executare a pedepsei așa cum a fost stabilită de instanța de fond în regim privativ de libertate, prin raportare la particularitățile cauzei și la gradul de pericol pentru ordinea publică ce rezidă din modul de comitere a infracțiunii, - este oportună și în consonanță cu scopul pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că în raport de poziția părții vătămate nu există constituire de parte civilă în cauză.
În afară de criticile și analizele supuse controlului judiciar Tribunalul nu a identificat alte motive de reformare a sentinței penale apelate.
Drept urmare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen. Tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În baza art.383 Cod pr.pen. raportat la art.350 Cod pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.383 Cod pr.pen. a dispus perioada prevenției de la 10.09.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen. a obligat apelantul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inc. criticându-le ca fiind netemeinice și a solicitat redozarea pedepsei aplicate motivând că este bolnav și nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a penitenciarelor.
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza materialului probator din dosar, în raport de motivul de recurs invocat, analizat prin cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de toate cerințele prevăzute de art. 72 Cod penal și în raport de ultima condamnare suportată de acesta în mod legal s-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 197 zile închisoare.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat și de persistența infracțională manifestată de acesta, fiind condamnat anterior de cinci ori prin hotărâri definitive pentru comiterea unor fapte de aceiași natură, a continuat să săvârșească o nouă infracțiune, se reține că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate șic are a fost orientată spre minimul special.
Ca urmare, se constată că nu este întemeiată critica formulată de inculpat, starea sa de sănătate a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei aplicate, considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 38517Cod procedură penală se va deduce prevenția inculpatului de la 10.09.2009, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 620/2.12.2009 pronunțată de Judecătoria sector 3 B și a deciziei penale nr. 5/A/5.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și îl obligă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Deduce prevenția de la 10.09.2009 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex.-24.02.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Florică Duță
