Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/2010
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 313/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți și, aflați în stare de deținere, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpații recurenți și declară că înțeleg să-și retragă recursurile declarate în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți și, avocat, solicită instanței să ia act de retragerea recursurilor.
Reprezentanta Parchetului solicită să se ia act de retragerea recursurilor.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186/6.02.2009 Judecătoria Deva în baza art. 11 pct. 2 lit. a comb. cu art. 10 lit. d cod procedură penală au fost achitați inculpații -, arestat în altă cauză, în Penitenciarul -M, recidivist și, arestat în altă cauză, în Penitenciarul -M, recidivist, pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g și i cod penal și al. 2 lit. b cod penal.
S-au respins cererile de daune materiale formulate de părțile civile SA Sucursala, -, BT Asigurări SA Sucursala D, Astra Asigurări SA Sucursala D, Asigurări Sucursala
Au fost stabilite în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului H plata sumei de 600 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu.
Cheltuielile judiciare în sumă de 1020 lei rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 20.11.2007, inculpații și și-au manifestat dorința de a-și clarifica situația judiciară și în acest context au recunoscut că în perioada august 2005-noiembrie 2007 au spart 13 autoturisme (aparținând părților vătămate anterior indicate) din care au sustras bani, aparatură electronică și acte de identitate. Ulterior, în cursul urmăririi penale, cei doi au revenit și au retractat cele declarate. Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, e, g și i și Cod Penal alin. 2 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, procurorul apreciind că sunt suficiente elemente care să probeze vinovăția celor doi.
În urma administrării nemijlocite a probatoriului, instanța a apreciat că în speța de față există un dubiu evident cu privire la participarea din punct de vedere obiectiv a inculpaților la faptele reținute în sarcina lor. Astfel recunoașterile inițiale ale inculpaților - și, cu privire la care aceștia au revenit, creând chiar și din această perspectivă o incertitudine, nu pot fi coroborate cu alte probe certe care să conduc mai presus de orice îndoială la o concluzie de vinovăție a acestora. Parte dintre martorii pe care se sprijină acuzațiile parchetului nu cunosc nimic în legătură cu eventuala activitate infracțională a inculpaților, întrucât acești martori sunt în realitate persoane vătămate despăgubite parțial de societățile de asigurare care li s-au subrogat în drepturi. În această situație se află martorii,. O altă categorie de martori pe care se sprijină acuzațiile sunt aceia care au participat în calitate de martori asistenți la reconstituirea unor furturi. martori nu sunt convingători întrucât în realitate ei nici măcar nu au coborât din mașină în locul unde s-a desfășurat reconstituirea și nu pot da relații în legătură cu susținerile inculpaților. Este vorba de martorii, și. În ceea ce-l privește pe martorul acesta a retractat în faza de cercetare judecătorească cele declarate în fața organelor de urmărire penală, motivând că au fost făcute presiuni asupra sa, iar martorul a indicat în fața instanței că a cumpărat telefoanele de la inculpați anterior anului 2005, când au fost comise primele fapte pentru care aceștia au fost trimiși în judecată. De altfel în nici una dintre declarații martorul nu a indicat marca telefoanelor, inducându-se astfel incertitudinea și cu privire la faptul că ar fi cele sustrase de inculpați (marca Nokia).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților și și a reținut greșit ca temei juridic al soluției de admitere disp. art. 10. lit. d cod procedură penală fără a arăta care dintre elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat lipsesc.
S-a mai susținut că instanța de fond în mod nelegal nu a ridicat disp. art. 192 al. 1 lit. a-d cod procedură penală cu privire la plata cheltuielilor avansate de stat.
Prin decizia penală nr. 313/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost admis ca fondat apelul introdus de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva sentinței penale nr. 186/2009 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost desființează parțial sentința atacată și în consecință, a fost schimbat temeiul achitării inculpaților fiul lui și -, ambii deținuți în Penitenciarul Aiud, din art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d în C.P.P. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Au C.P.P. fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, iar cheltuielile judiciare către stat în apel în sumă de 500 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpații și au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 rep. la art. 209 al. 1 lit. a,e,g, i și al. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal pe baza autodenunțului făcut de ei, a proceselor verbale de reconstituire și a proceselor verbale de cercetare la fața locului, fiind învinuiți că în perioada august 2005 - noiembrie 2007, în baza aceleași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare au spart un număr de 13 autoturisme din care au sustras sume de bani, aparatură electronică și acte de identitate cauzând un prejudiciu în valoare de 15.314,37 lei.
Acuzațiile aduse inculpaților nu sunt susținute de probe directe sau indirecte pe baza cărora să se ajungă mai presus de orice îndoială la concluzia că se fac vinovați de săvârșirea faptelor ce le sunt imputate.
Tribunalul a apreciat, ca și instanța de fond, că doar declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, retractate ulterior, relevă nesinceritatea acestora, dar ele singure nu pot constitui temei pentru condamnare.
În acest sens practica CEDO în interpretarea prevederilor art. 6 al. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, a statuat că declarația proprie sau autoincriminare, autodenunțarea reprezintă o probă care trebuie privită în ansamblu cu celelalte probe existente în dosar, simpla declarație incriminatorie a inculpaților nu este suficientă pentru condamnarea lor dacă nu este susținută și de alte dovezi ca și în speța de față.
Concluzia instanței de fond că nu se impune condamnarea celor 2 inculpați doar pe baza propriilor declarații de recunoaștere date în faza de urmărire penală, fără garanțiile procesuale specifice fazei de judecată s-a apreciat a fi corectă.
Criticabil a apărut însă temeiul achitării inculpaților și, respectiv reținerea prevederilor art. 10, lit. d cod procedură penală, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. Acest temei era incident în cazul în care se constată că nu a existat acțiunea de sustragere a bunurilor, ori inculpații nu au acționat cu vinovăția cerută de lege.
În absența probelor de vinovăție a inculpaților și se poate susține că, deși fapta există și constituie infracțiune, acțiunea penală este îndreptată împotriva unor persoane care nu au săvârșit-o, caz de achitare prev. de art. 10 lit. c cod penal,(fapta nu a fost săvârșită de inculpați).
În considerarea celor expuse mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Devaa fost admis în sensul că s-a schimbat temeiul achitării inculpaților și pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,e,g,i cod penal și al. 2 lit. b cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal și art. 37 lit. b cod penal, din art. 10 lit. d cod procedură penală în art. 10 lit. c cod procedură penală (fapta nu a fost săvârșită de inculpați).
Au fost menținute în rest disp. sentinței atacate.
Soluția de respingerea cererilor de acordare a despăgubirilor civile formulate de părțile civile SA - Sucursala H, BT Asigurări SA Sucursala D, Astra Asigurări SA - Sucursala D și Asigurări SA - Sucursala Daa părut ca fiind corectă prin prisma disp. art. 346 al. 3 cod procedură penală.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs inculpații.
Recursurile au fost declarate în termen și nu au fost motivate în scris.
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2010 inculpații, prezenți în instanță, au declarat expres că își retrag recursurile.
Potrivit art. 3854alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.
Deoarece retragerea recursului dezinvestește de la sine instanța sesizată prin declarația de recurs, instanța va lua act de noua manifestare de voință a recurenților, pronunțând în temeiul art. 311 Cod procedură penală o decizie, deoarece prin retragerea recursului se pune capăt judecării cauzei în recurs, prin care va constata că recursurile au fost retrase.
Instanța va constata că nu subzistă o cauză care face inadmisibilă calea de atac independent de retragerea recursului sau că a intervenit o cauză de stingere a acțiunii penale care a operat ex lege.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 3854alin. 2 raportat la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de către inculpații recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 313/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pe inculpați să plătească fiecare statului câte 380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 600 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.01.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
