Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 31/2010
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 195/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul recurent a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său și să dispună asupra plății onorariului parțial cuvenit.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei cu rejudecare la Judecătorie, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege. Apreciază că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod greșit. Arată că trimiterea în judecată s-a făcut pentru un prejudiciu de 2.000 lei și bunuri mobile, dar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3800 lei, susținând că 3400 lei sunt banii sustrași de inculpat, dar la dosar nu există nicio probă care să demonstreze că aceasta era suma ce se afla la sediul părții civile. Precizează că în cursul urmăririi penale inculpatul a dat o declarație în care a arătat suma sustrasă și felul bancnotelor. Pentru aceste motive solicită casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării corecte a laturii civile. Învederează instanței faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, având în vedere împrejurarea că în cauză nu sunt circumstanțe agravante, ci doar circumstanțe atenuante, reprezentate de încercarea reală de recuperare a prejudiciului, restituirea unor sume de bani, situația familială a inculpatului, care are 4 copii minori, faptul că inculpatul a avut un loc de muncă anterior intrării sale în concediu pentru îngrijirea copilului. Consideră că pedeapsa este prea mare. Recunoaște faptul că inculpatul este recidivist însă învederează că acesta a avut o conduită prin care a dat dovadă de îndreptare. Arată că inculpatul a fost trimis în instanță cu propunere de arestare preventivă, iar propunerea a fost respinsă, dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, iar inculpatul a respectat obligațiile puse în sarcina sa. Consideră că pedeapsa aplicată este prea mare, motiv pentru care solicită admiterea recursului și în rejudecare, reducerea pedepsei sub minim.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului, apreciind că motivele de recurs nu sunt justificate. Arată că instanța de fond a soluționat corect latura civilă având în vedere constituirea de parte civilă și contravaloarea bunurilor recuperate de la inculpat după săvârșirea faptei. Apreciază că acest motiv nu ar fi constituit un motiv de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare. Cu privire la solicitare de reducere a pedepsei sub minim, apreciază că nu se justifică, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu executarea în regim de detenție, că pedeapsa este situată la minimul special, că inculpatul are antecedente penale, este recidivist.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 346/2008 Judecătoria Mediașa condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, și litera b Cod penal. În legătură cu această faptă, sub aspect civil, a fost obligat inculpatul la plata in favoarea părții civile SC GRUP SRL M la plata sumei de 2.865 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Prin aceiași sentință inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit. c p Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma tentativei din data de 17/18 februarie 2008 având ca părți vătămate Casa Locală de Pensii și Agenția Locală pentru ocuparea forței de muncă Mediaș, ce nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 21/22.03.2008, în jurul orei 2000, inculpatul a pătruns în sediul SC GRUP SRL din Mediaș, str. -, folosindu-se de o cheie potrivită și din mai multe birouri a sustras 7 telefoane mobile, un plic cu bani, 2 pachete de cafea de kg, o lanternă, o husă de calculator și o legătură de chei pentru autoturism.
Inculpatul recunoaște în parte această faptă (fila 177 dosar), iar din bunurile sustrase a restituit 6 telefoane mobile, lanterna și cheile de mașină. De asemenea a restituit și suma de 600 lei (filele 167 - 169, 180 dosar).Au rămas nerecuperate un telefon mobil, de calculator și cafeaua.
În ce privește fapta din noaptea de 17/18 februarie 2008 s-a reținut că o persoană a pătruns în incinta Casei Locale de Pensii și Agenției Locale Pentru Ocuparea forței de Muncă Mediaș, prin escaladarea gardului și prin forțarea ușii de acces, după ce în prealabil a întrerupt curentul electric de la de siguranțe, și a căutat bani și bunuri prin mai multe birouri, dar negăsind ceea ce a căutat a părăsit imobilul prin același loc prin care a intrat.
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală (fila 116 dosar) inculpatul recunoaște săvârșirea acestei fapte, dar în fața instanței a susținut că a recunoscut fapta în înțelegere cu organele de cercetare penală, care i-au promis că nu-l vor aresta și a negat săvârșire faptei, susținând că organele de cercetare penală nu s-au ținut de cuvânt și a doua zi l-au reținut în vederea arestării.
Cu privire la această faptă nu există nici o altă dovadă că ar fi fost săvârșită de inculpat, în afară de acea recunoaștere, ulterior negată, așa încât asupra acestei fapte există serioase dubii că ar fi fost săvârșită de inculpat. Prin urmare instanța de fond aplicând principiul că orice dubiu profită inculpatului a dispus achitarea lui pentru această faptă.
Instanța a avut în vedere la individualizarea și stabilirea cuantumului pedepsei că inculpatul este în stare de recidivă, că are în urmă o bogată activitate infracțională (fila 139 dosar) și că, în raport de aceasta, s-a dovedit că nu se poate opri din săvârșirea de infracțiuni.
În plus s-a reținut că el a dat dovadă de stăruință în recuperarea prejudiciului, motiv pentru care instanța s-a și orientat înspre minimul prevăzut de lege.
Întrucât inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 cod penal.
Sub aspect civil, reținându-se că din bunurile sustrase au rămas nerecuperate un telefon mobil, de calculator, cafeaua și o sumă de bani instanța de fond l-a obligat pe acesta la despăgubiri în cuantum de 2.865 lei din care 2.803 lei reprezintă banii sustrași, 30 lei contravaloarea unui telefon și 32 lei contravaloarea a două pachete de cafea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen inculpatul, solicitând în scris reducerea pedepsei aplicate motivat de aceea că are patru copii minori, că este singurul întreținător al familiei, a recunoscut fapta și a recuperat o parte din prejudiciu. Ulterior apărătorul ales al inculpatului a suplimentat motivele de apel și sub aspectul laturii civile, solicitând casarea cu trimitere a sentinței apelate întrucât latura civilă cauzei nu a fost corect soluționată. În subsidiar a solicitat să se constate că inculpatul a recuperat o parte din prejudiciu așa încât suma la care a fost obligat prin sentință nu este corectă, față de actele cauzei.
Față de acest motiv de apel tribunalul a solicitat punctul de vedere al părții civile care a comunicat instanței (fila 68 dosar) că prejudiciul creat de inculpat este de 3.803 lei din care acesta a achitat 600 de lei sens în care diferența nerecuperată este de 3.203 lei.
Prin decizia penală nr. 195/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 346/3.12.2008 a Judecătoriei Mediaș.
În considerentele deciziei Tribunalul Sibiua expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond atât cu privire la sustragerea din noaptea de 21/22.03.2008 cât și cu privire la cea din 17/18.02.2008 pentru care s-a dispus de altfel achitarea.
În ce privește individualizarea pedepsei ( ce constituie unul dintre motivele de apel) s-a reținut că, pedeapsa legală pentru infracțiunea de furt calificat este de la 3 la 15 ani. Judecătoria Mediașa avut în vedere circumstanțele care puteau să ducă la atenuarea răspunderii penale și anume faptul că inculpatul a fost sincer și a recuperat o parte din prejudiciu precum și aceea că are loc de muncă însă nu putem ignora bogata lui antecedență penală. Astfel așa cum rezultă din fișa de cazier ( fila 139 urm. penală) a fost condamnat de 9 ori pentru infracțiunii contra patrimoniului începând încă din anul 1988, ultima dată având o condamnare de 4 ani închisoare din executarea căreia s-a eliberat condiționat în decembrie 2006.
Este deci evident că inculpatul cunoștea consecințele faptei sale inclusiv că ar putea executa o pedeapsă în regim privativ de libertate așa încât faptul că are în întreținere 4 copii nu justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special. În plus este greu de acceptat conduita lui care, deși avea un loc de muncă a încercat să suplimenteze veniturile din săvârșirea de infracțiuni. Concluzionând s-a apreciat că judecătorul fondului, față de toate aceste circumstanțe personale, a făcut o corectă individualizare a pedepsei iar reducerea acesteia sub minim nu ar mai asigura scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52 cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei verificând actele dosarului s-a constatat că susținerile inculpatului cum că prejudiciul nu a fost corect stabilit sunt nefondate.
Astfel inculpatul a recunoscut în declarația dată la fila 117 dosar urmărire penală ce obiecte a sustras de la partea civilă: telefoane mobile, două pungi de cafea, o legătură de chei, o lanternă, o geantă de laptop și bani. Din aceste bunuri s-au restituit o parte din telefoane, lanterna, o legătură de chei ( fila 91 dosar urmărire penală). Bunurile nerestituite au fost evaluate ( fila 92). Partea vătămată SC GRUP s-a constituit parte civilă cu suma de 4203 lei ( fila 94 dosar urmărire penală) susținând că li s-a restituit doar un telefon, aspect nereal față de procesul verbal de la fila 91 și declarația administratorului de la fila 127 dosar urmărire penală.
În fața instanței există o constituire de parte civilă ( fila 157) pentru suma de 3803 lei din care suma de 3403 lei bani sustrași de inculpat la data spargerii, suma de 400 lei, reprezentând contravaloare bunuri sustrase (telefoane mobile, lanternă de teren mare, cafea 3 pachete, geantă laptop, etc).
Așa cum rezultă din chitanțele de la filele 167 și următoarele dosar fond, inculpatul a achitat din prejudiciu 600 lei, și nu există la dosar vreo probă că s-a mai recuperat o parte din pagubă așa cum susține inculpatul. De altfel partea civilă a comunicat și în fața instanței de apel ( fila 68) care este valoarea prejudiciului nerecuperat - 3203 lei.
Prin urmare, față de toate acestea tribunalul a constatat că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, așa încât s-a apreciat că nici sub acest aspect nu se impune admiterea apelului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal de instituit de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- greșita soluționare a laturii civile a cauzei, aspect ce impune casarea ambelor hotărâri, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a nu greva inculpatul de două grade de jurisdicție;
- greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate, care, raportat la circumstanțele cauzei, conduita procesuală adecvată a inculpatului, situația sa familială precară, se impune a fi redusă substanțial.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Vizând primul aspect critic, Curtea apreciază că în cauză jurisdicțiile inferioare au realizat o abordare corectă a laturii civile a cauzei, astfel încât hotărârile nu pot fi circumscrise vreunui caz de casare cu trimitere din cele prevăzute de art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
În plus, Curtea reține că susținerea inculpatului, cu privire la cuantumul sumei sustrase nu sunt confirmate de actele și lucrările din dosar.
2. Curtea arată că simpla afirmație a inculpatului cu privire la cuantumul sumei existente în plicul sustras nu poate reprezenta, în lipsa unor alte elemente probatorii, temeiuri suficiente pentru a stabili realitatea acesteia.
3. Curtea precizează că partea civilă a probat, în considerarea dispozițiilor art. 1169 Cod civil, realitatea și cuantumul pretențiilor ridicate prin depoziția martorei (f 180 dosar fond), astfel încât, atâta timp cât inculpatul nu poate dovedi lipsa de temeinicie a acestor probe, suma avansată de el ca și cuantum al prejudiciului, nu poate fi reținută.
4. Curtea constată, contrar apărărilor formulate de către inculpat, că actul de sesizare al instanței - rechizitoriul - nu trasează definitiv cuantumul prejudiciului produs prin infracțiune, ce conține mențiuni vizând suma de bani sustrasă conform propriilor sale declarații.
5. Curtea arată că sub acest aspect, al mențiunilor cuprinse în rechizitoriu, vizând latura civilă, instanța nu este ținută să rețină suma expusă atâta timp cât în urma administrării probatoriului, nemijlocit și contradictoriu, cuantumul acesteia se modifică.
6. Vizând cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că sancțiunea penală aplicată inculpatului (3 ani închisoare) corespunde pe deplin exigențelor prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptei, cât și cu elementele ce definesc profilul socio moral al inculpatului, cu referire specială la statutul său de recidivist (art. 37 Cod penal).
7. Curtea arată că o atenuare răspunderii penale a inculpatului, în condițiile în care i s-a aplicat o pedeapsă la limita minimului special prevăzut de lege, nu ar oferi minime garanții în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 Cod penal.
8. Fără a nega conduita procesuală sinceră a inculpatului și problemele sale familiale, aspecte ce dealtfel au determinat aplicarea unei sancțiuni minime, Curtea arată că o reducere a pedepsei nu ar corespunde posibilităților reale de reeducare a inculpatului, lipsind de eficiență măsura coercitivă impusă de lege.
9. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Se va face aplicarea art. 88 Cod penal, vizând computarea duratei executate începând cu 15.05.2008, la zi.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 195/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală de 50%, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 25.01.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
