Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 33/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr.95/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g penal cu aplicarea art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul menționează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că-și menține declarațiile date până în prezent, alte completări nu are de adăugat și nu dorește să dea declarații suplimentare și în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d și art.3859pct.171pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 95/2009 a Tribunalului Sălaj, desființarea sentinței penale nr.227/2009 a Judecătoriei Zalău și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa închisorii; admiterea acțiunii formulate de partea civilă și în consecință a se dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 200 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat. Apreciază că în mod nelegal ambele instanțe au dispus achitarea inculpatului pe considerentul că nu există martori. În realitate, există probe testimoniale care atestă clar că inculpatul este autorul infracțiunii de furt. Inculpatul a susținut că nu el este autorul furtului banilor însă, la solicitarea unui martor, o altă martoră l-a căutat pe inculpat în șosetă și acolo a găsit suma de 50 euro. Astfel, face trimitere la declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și. Semnificativă este declarația martorei care a susținut că personal a văzut 50 euro în șoseta inculpatului. Apreciază că la dosar există probe certe de vinovăție sens în care solicită admiterea recursului și în consecință a se dispune condamnarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Astfel, în memoriul de recurs, procurorul a susținut nulitatea încheierii Tribunalului Sălaj din data de 13.11.2009, de îndreptare a erorii materiale, întrucât s-a făcut fără participarea procurorului, acesta fiind trecut prezent deși în realitate nu a fost așa. Astăzi, procurorul, oral, nu a mai susținut această nulitate, dar dorește să se refere și la acest aspect. Încheierea nu poate fi lovită de nulitate absolută deoarece nu este vorba de nulitate cu privire la compunerea completului de judecată. În privința temeiniciei celor două hotărâri, apreciază că starea de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv că inculpatul ar fi sustras o sumă de bani, nu se creionează prin probatoriul instanței de fond și a instanței de apel. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și încă din faza de urmărire penală atât partea vătămată cât și martorii au arătat că doar îl bănuiesc pe inculpat de comiterea faptei dar că nu l-au văzut pe acesta să sustragă efectiv banii. Mai mult, partea vătămată nu a reușit să probeze că avea acea sumă de bani sustrasă asupra sa. De asemenea, martorii audiați în cauză și-au schimbat de mai multe ori declarațiile menționând totodată că sunt analfabeți iar declarațiile lor au fost consemnate de către organele de poliție. În apel există o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a martorilor, în considerentele acesteia reținându-se că partea civilă i-ar fi determinat pe martori să săvârșească infracțiunea de mărturie mincinoasă. Cu onorar din.
Inculpatul, solicită respingerea recursului, arătând că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.
C RTEA:
Prin sentința penală nr.227/06.07.2009 a Judecătoriei Zalăus -a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.g Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.346 al.3 penal s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea vătămată,. în nr.101.
Conform art.192 al.1 lit.b pr.penală a fost obligată partea civilă să plătească statului suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța aceasta instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 20.06.2008, din dosar nr.1140/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g) penal, cu aplicarea art.37 lit.a) penal, reținându-se în esență că în noaptea de 12/13.04.2008 inculpatul ar fi sustras din buzunarul părții vătămate suma de 2.200 lei și 100 Euro.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate (3), proces-verbal de cercetare la fața locului (6), declarații învinuit (7-13), proces-verbal de confruntare (14-15), măsuri procesuale (16-18), declarații parte civilă (19-25), declarații martori (26-43), fișă cazier judiciar (45), proces-verbal prezentare material (46).
În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.300 lei și 50 euro, apoi la termenul din data de 28.11.2008 a arătat că nu mai are nicio pretenție materială de la inculpat, pentru ca la ultimul termen de judecată, din data de 26.06.2009 să arate că mai are de recuperat suma de 200 lei și că solicită obligarea inculpatului la plata acesteia sume.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 pr.pen. la termenul din 03.09.2008, inculpatul a declarat că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale și că se consideră nevinovat de comiterea faptei, neluând nici un de la partea vătămată (69).
La același termen de judecată, a fost audiat martorul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la fila 70.
La termenul de judecată din data de 28.11.2008, a fost audiat martorul A, iar la termenul din data de 23.01.2009 martorii, și, declarațiile acestora fiind atașate la filele 102 și, respectiv 126-131.
La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, care a depus la dosar copii după declarațiile părții vătămate și ale martorilor depuse în cadrul unor dosare împotriva acestora de instigare la mărturie mincinoasă și, respectiv de mărturie mincinoasă, la termenul de judecată din data de 27.03.2009, instanța a dispus reaudierea părții vătămate și a martorilor, aceasta realizându-se la termenul de judecată din data de 26.06.2009, când au fost audiați partea civilă (188) și martorii (189), (190), (191) și (192).
La fila 117 din dosar a fost depus certificatul de cazier judiciar al inculpatei, iar la filele 134-138 referatul de evaluare a acesteia întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, din care rezultă că aceasta prezintă șanse mari de reintegrare în societate.
De asemenea, la filele 195-197 au fost depuse concluzii scrise de către inculpat prin apărătorul său.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 12.04.2008, inculpatul s-a întâlnit în localitatea cu partea vătămată și cu martorul, împreună cu care s-a deplasat la un bar din localitatea, unde au consumat fiecare câte o bere, consumația fiind achitată de către partea vătămată. De aici, la invitația martorului, cei trei s-au deplasat la locuința mamei acestuia, din localitate, unde se desfășura o petrecere.
În timpul petrecerii, partea vătămată susține că inculpatul i-ar fi sustras suma de 2.200 lei și 100 euro, din portmoneu, fiind atenționat asupra acestui aspect de către martora. De asemenea, susține partea vătămată că inculpatul nu era prezent în cameră în momentul în care a anunțat că i-a fost sustrasă suma de bani și că, la amenințarea cu sesizarea organelor de poliție, inculpatul ar fi ieșit din casă și, deplasându-se la toaleta din curte, a luat de sub acoperiș o sumă de bani pe care a aruncat-o pe jos în curte, bancnotele fiind adunate de martorii și și predate părții vătămate chiar de inculpat, care ar fi recunoscut că el este autorul furtului.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei, susținând că nu a sustras nicio sumă de bani de la partea vătămată.
Art.69 pr.penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. De asemenea, art.75 pr.penală, prevede că declarațiile celorlalte părți din proces făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, aceeași fiind situația și în cazul declarațiilor martorilor audiați în cursul procesului penal, raportat la prevederile art.63 alin.2 pr.penală.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului din cursul procesului penal, instanța a constatat că acestea se coroborează parțial chiar cu declarația părții vătămate, care a arătat în fața instanței, la termenul de judecată din data de 26.06.2009 că inculpatul de fapt nu a recunoscut în fața sa niciodată că i-ar fi furat banii și că nu l-a văzut pe acesta să îi fi sustras suma de bani pretinsă, doar bănuiește că acesta ar fi autorul furtului, întrucât ulterior inculpatul i-a achitat suma menționată în procesul-verbal de la fila 160 din dosar.
Cu privire la acest proces-verbal, încheiat la data de 17.10.2008, în care s-a arătat că partea vătămată a primit suma de 500 lei și urmează să mai primească suma de 1.000 lei până la data de 1 decembrie 2008 de la inculpatul, instanța a reținut că, întrebat fiind la termenul de judecată din data de 27.03.2009, inculpatul a arătat că nu își recunoaște semnătura de pe acest proces-verbal, astfel încât a apreciat că nu poate fi luat în considerare ca mijloc de probă cu privire la vinovăția inculpatului.
Este de remarcat și atitudinea oscilantă a părții vătămate pe parcursul procesului penal. Inițial, în cursul urmăririi penale, a susținut că inculpatul este cu siguranță cel care i-a sustras suma de bani, pentru ca ulterior, în fața instanței, atât cu ocazia audierii, cât și anterior, prin înscrisul depus la fila 101 să arate că nu a văzut personal să i se fi sustras bani de către cineva, doar a constatat lipsa lor. De asemenea, cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit în dosarul întocmit pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, partea vătămată și-a schimbat din nou declarația, arătând că inculpatul a recunoscut în fața sa că i-a sustras suma de bani și că ar fi fost amenințat de inculpat să își schimbe declarațiile. Împrejurările legate de presupusele amenințări din partea inculpatului nu sunt susținute de nici un mijloc de probă și nu au mai fost menționate de partea vătămată cu ocazia audierii sale în fața instanței.
Declarația părții vătămate în care arată că nu l-a văzut pe inculpat să îi sustragă banii este susținută de declarația martorului A, fratele părții vătămate, care a arătat expres în fața instanței (102) că "fratele meu nu a afirmat că inculpatul i-a sustras banii, însă ceilalți martori au susținut acest lucru".
Este de subliniat și faptul că partea vătămată nu a reușit să probeze în nici un fel faptul că a avut asupra sa suma de bani pretinsă a-i fi fost sustrasă, respectiv suma de 2.200 lei și 100 euro. Și din acest punct de vedere instanța a apreciat că există o puternică îndoială cu privire la prejudiciul cauzat și mai ales dacă a existat vreun prejudiciu, din nicio probă nereieșind existența respectivei sume de bani în posesia părții vătămate.
Există numeroase contradicții și între declarațiile martorilor audiați în cauză, aspect de natură a da naștere altor dubii cu privire la comiterea infracțiunii de către inculpat. Astfel, martorul (189) a susținut că banii împrăștiați au fost găsiți în curte, în zona toaletei, pe o suprafață de aproximativ 3. și au fost căutați de toți cei prezenți, chiar el găsind o sumă de bani pe care a predat-o personal părții vătămate. Cu privire la aceleași aspecte, martorul (190) a arătat că numai inculpatul i-ar fi predat banii părții vătămate și că numai acesta ar fi venit cu bani de afară. De asemenea, martorii, și și-au schimbat de mai multe ori declarațiile în cursul procesului penal, împrejurare de asemenea de natură a ridica suspiciuni cu privire la sinceritatea lor și la împrejurarea dacă s-a comis sau nu o infracțiune.
Împrejurarea că nimeni nu l-a văzut pe inculpat să sustragă vreo sumă de bani rezultă atât din declarația părții vătămate, cât și a martorilor (189), (190) și (192).
De asemenea, toți martorii audiați au arătat că toate persoanele prezente la petrecere se aflau sub influența băuturilor alcoolice, consumând cantități destul de însemnate de alcool, precum și că partea vătămată a părăsit încăperea în care se desfășura petrecerea de mai multe ori anterior sesizării lipsei banilor, împrejurare care face plauzibilă susținerea inculpatului din concluziile scrise referitoare la posibilitatea ca acesta să își fi pierdut singur banii.
Totodată, toți martorii, deși au arătat că nu l-au văzut pe inculpat să sustragă bani sau altceva de la partea vătămată, menționează că l-au bănuit pe acesta, datorită faptului că avea antecedente penale.
în legătură cu comiterea infracțiunii și cu privire la existența sau nu a pretinsei sume de bani se ridică și raportat la împrejurarea că partea vătămată susține că i s-ar fi sustras banii din portmoneu și că portmoneul, când l-a verificat și a constatat lipsa banilor, îl avea în buzunarul pantalonilor. Este greu de crezut că inculpatul ar fi putut să îi sustragă acestuia portmoneul din buzunar, să ia banii din el și apoi să îi pună din nou portmoneul în buzunar, iar partea vătămată să nu simtă nimic și nimeni altcineva din încăpere să nu sesizeze ce face inculpatul. Aceasta cu atât mai mult cu cât se bănuiește că sustragerea sumei de bani s-ar fi produs în momentul în care inculpatul stătea pe canapea alături de partea vătămată și de martora, iar aceasta din urmă i-ar fi atras atenția părții vătămate să își verifice portmoneul, întrucât i s-a părut suspect comportamentul inculpatului. Din moment ce martora a manifestat atenție deosebită față de inculpat și de comportamentul acestuia, ar fi observat și dacă acesta ar fi sustras banii respectivi din portmoneul părții vătămate și i-ar fi pus portmoneul înapoi în buzunarul pantalonilor.
Față de probele administrate, instanța a reținut că există dubii serioase cu privire la comiterea infracțiunii de furt, iar în temeiul principiului in dubio pro reo, aceste dubii nu pot să profite decât inculpatului, împrejurarea față de care se apreciază că nu s-a dovedit comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate, astfel încât, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.a pr.penală, instanța a dispus achitarea inculpatului de sub acuzația comiterii acestei infracțiuni.
Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă, față de soluția pronunțată pe latură penală și de considerentele expuse anterior, instanța a respins-o ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău arătând că hotărârea este nelegală pentru următoarele motive:
Din probele administrate în cauză, s-a dovedit că a existat o acțiune de sustragere a sumei de bani din patrimoniul părții vătămate și autorul este inculpatul, vinovăția acestuia fiind dovedită cu: plângerea părții vătămate, declarația inculpatului, declarația părții vătămate și ale martorilor. Instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a probelor, a înlăturat în mod nejustificat înscrisul de la fila 160, motiv pentru care s-a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, solicitându-se astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii și în judecarea pe fond a cauzei condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limite legale sau în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalăua fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.95 din data de 28.10.2009 a Tribunalului Sălaj, pentru următoarele considerente:
În data de 12.04.2008 inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și cu martorul și după ce au consumat băuturi alcoolice, a mers împreună cu aceștia la locuința mamei sale, din unde avea loc o petrecere. La un moment dat partea vătămată a constatat că îi lipsea suma de 2.200 lei și 100 euro, bănuindu-l pe inculpat de sustragerea sumei de bani. În rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalăus -a reținut că martora l-a bănuit pe inculpat de sustragerea banilor, că partea vătămată și martorul au ieșit din casă și l-au văzut pe inculpat în apropierea toaletei iar la amenințările lor inculpatul a luat de sub acoperișul toaletei un de bancnote pe care le-a aruncat prin curte, iar când martora l-a căutat pe inculpat la șosetă a găsit o bancnotă de 50 euro.Inculpatul a restituit suma de 800 lei și 50 euro, însă restul a spus că nu-i mai are, probabil i-a suflat vântul de sub acoperiș.
În cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, arătând că a fost controlat de partea vătămată însă nu s-a găsit asupra sa nici o sumă de bani.
Chiar partea vătămată a depus la dosar un înscris (101) prin care arată că nu a văzut dacă i s-au sustras bani.
Martora (126) a arătat că la un moment dat partea vătămată a reclamat că îi lipsesc bani, însă mergând la toaletă, partea vătămată a afirmat că și-a găsit banii, în tot acest timp inculpatul aflându-se în casă. Martorul (128) a arătat, ca și martora că la un moment dat partea vătămată a reclamat că îi lipsesc bani, însă a declarat că au ieșit toți afară pentru ai căuta și i-au găsit în zona toaletei; partea vătămată spunând că-i lipsesc 1.000 lei și 50 euro. De asemenea martorul (129) prezent și el la chef a declarat că la un moment dat partea vătămată a spus că-i lipsesc banii, după un timp spunând că și-a găsit banii afară. Tot acest martor a arătat că cei prezenți la chef s-au controlat prin buzunare, inculpatul s-a dezbrăcat până la brâu, și nu își amintește să se fi găsit o bancnotă asupra acestuia la șosetă. Martorul (130) a arătat că el nu știe să scrie, iar declarația din faza de urmărire penală a fost scrisă de organele de poliție și nu i-a fost citită. Martorul (131) a declarat că toți cei prezenți la chef au consumat băuturi alcoolice, partea vătămată mai ieșise afară înainte de constatarea lipsei banilor și l-a bănuit pe inculpat întrucât acesta are antecedente penale.
Întrucât împotriva acestor martori s-a încetat urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la termenul de judecată din 27.03.2009 s-a încuviințat reaudierea lor, care au dat alte declarații, contradictorii cu primele, în esență reținându-se că inculpatul i-a dus afară direct în zona unde au găsit banii, și că asupra sa s-a găsit la șosetă suma de 50 euro (martorul - 189) în timp ce martorul (190) a declarat în cea dea doua declarație că inculpatul a venit de afară cu banii, dar nici unul din martorii reaudiați nu a văzut pe nimeni să sustragă bani părții vătămate și nici nu și-au scris ei declarațiile la poliție.
În mod corect instanța a avut în vedere disp. art.69 pr.penală potrivit cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. Întrucât declarațiile martorilor expuse anterior sunt contradictorii, aceștia au relatat o anumită stare de fapt în fața organelor de poliție care s-a consemnat în declarațiile pe care ei le-au semnat fără a le scrie și fără a li se fi citit, după care în cursul judecății în fața instanței, au declarat cu totul altceva, pentru ca ulterior, după începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă să declare iar altceva, instanța apreciază că starea de fapt nu a fost dovedită, existând suspiciuni în ceea ce privește comiterea faptei. Trebuie menționat că toate părțile consumase băuturi alcoolice, că partea vătămată a declarat constant la un moment dat că îi lipsesc bani, după care a precizat că și-a găsit banii afară, că nimeni nu a văzut pe nimeni furând, dar l-au bănuit pe inculpat pentru că-l știau cu antecedente penale. De asemenea, partea vătămată a declarat că avea bani în portmoneul pe care-l avea asupra sa, în buzunarul pantalonilor.
Analizând probele administrate în acest dosar s-a reținut că în mod corect instanța de fond, a reținut că există dubii serioase cu privire la comiterea unei infracțiuni de furt, dubii de care profită inculpatul, motiv pentru care în baza art.379 pct.1 lit.b pr.penală, a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În motivare se arată că probele administrate, respectiv declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de confruntare dintre partea vătămată și inculpat, declarațiile inculpatului, ale martorilor, au demonstrat fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat. Se arată că a fost dovedită și existența prejudiciului și faptul că banii au fost ascunși de inculpat, iar suma de 50 Euro a fost găsită în șoseta acestuia.
Declarația inculpatului se susține că nu se coroborează cu nicio altă probă, iar martorii și victima și-au schimbat parțial la un moment dat în instanță declarațiile, fiind influențați de inculpat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
A rezultat din probele dosarului că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat nu poate fi stabilită fără dubiu.
Astfel, partea vătămată a depus la instanța de fond un înscris - 101, în care arată că nu a văzut personal să i se fi sustras banii de către cineva, doar a constatat lipsa lor, iar suma de bani și-a recuperat- A mai precizat partea vătămată că nu are certitudinea că inculpatul i-a sustras banii, astfel că nu mai solicită condamnarea acestuia.
Martorul A, fratele părții vătămate a declarat în fața instanței că nu a participat la petrecerea din noaptea de 12 aprilie 2008, relatând aspecte aflate de la participanți, în special de la partea vătămată, arătând că fratele său nu i-a spus că inculpatul i-ar fi sustras banii, acest lucru fiind susținut de ceilalți martori, participanți la petrecere.
Martora a declarat în fața instanței de fond - 126, că la petrecerea pe care ea a organizat-o la locuința sa au fost prezente mai multe persoane, rude ale sale, precum și inculpatul și partea vătămată, iar la un moment dat partea vătămată a constatat că nu mai are banii asupra sa, afirmând că doar cei prezenți ar putea fi autorii furtului, suspectându-l în mod deosebit pe inculpat. Ulterior partea vătămată a ieșit afară la toaletă și a descoperit acolo banii. Martora arată că înainte de a constata lipsa banilor partea vătămată ieșise de mai multe ori din încăpere și că se afla într-o stare avansată de ebrietate, încât nu putea avea grijă de sine și de lucrurile sale.
Martora a declarat în fața instanței de fond că a participat la chef, dar s-a retras în jurul orei 1, aflând a doua zi dimineața de la membrii familiei sale că inculpatul ar fi sustras banii părții vătămate.
Martorul a declarat că la petrecerea organizată în primăvara anului 2008 toți participanții au consumat alcool, iar la un moment dat partea vătămată a reclamat lipsa banilor, indicând că-i lipsesc 1000 lei și 50 Euro. Toți participanții la chef au ieșit afară să caute banii părții vătămate, care și-a găsit banii la toaletă, afirmând însă că nu și-a recuperat toți banii și că dacă nu îi va găsi, va reclama fapta la poliție, suspectându-l în mod deosebit pe inculpat. Inculpatul, după ce au intrat în casă, s-a dezbrăcat în partea de sus a corpului, pentru a demonstra că nu are bani asupra lui. Martorul arată că nu s-a găsit nici un asupra inculpatului. Apoi se contrazice, afirmând că martora l-ar fi percheziționat pe inculpat și ar fi găsit în șosetele acestuia suma de 50 Euro.
A mai precizat martorul că înainte de a veni la cheful din locuința sa, partea vătămată fusese în mai multe cluburi din satele apropiate, unde consumase alcool.
Martora nu a declara că ar fi găsit bani asupra inculpatului.
Martorul a declarat că participat la chef, iar după ce partea vătămată a reclamat lipsa banilor, aceasta și i-a găsit afară, după un interval de timp. au început să se controleze în buzunare și să arate că nu ei au furat banii, inculpatul s-a dezbrăcat până la brâu pentru a demonstra acest lucru. Afirmă martorul că nu își amintește să se fi găsit vreo sumă de bani asupra inculpatului.
Martorul a declarat că a participat la cheful de la locuința martorului, că atunci când partea vătămată a reclamat lipsa banilor participanții s-au controlat în buzunare pentru a arăta că nu sunt implicați în furt, inculpatul dezbrăcându-se până la brâu pentru a dovedi că nu are bani asupra sa, după care o parte din cei prezenți au ieșit afară pentru a căuta banii, găsindu-i, partea vătămată afirmând însă că nu sunt toți.
Ulterior, după ce martorii au fost cercetați de Parchet pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar partea vătămată pentru denunț calomnios, aceștia au revenit asupra declarațiilor arătând, majoritatea acestora, că au văzut când a găsit asupra inculpatului suma de 50 Euro.
Raportat la aceste declarații contradictorii, la revenirile asupra celor declarate, curtea reține că în mod corect instanțele de fond și cea de apel au reținut că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat.
La formarea acestei concluzii contribuie și faptul că participanții la petrecerea din 12 aprilie 2008, martori în cauză, sunt rude între ei, cât și împrejurarea că ultima revenire asupra declarațiilor s-a făcut după ce în paralel cu desfășurarea prezentului proces, au fost cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, respectiv denunț calomnios - partea vătămată, existând astfel o presiune asupra acestora, în cazul în care nu reveneau asupra declarațiilor putând fi antrenată propria lor răspundere penală.
Chiar și în condițiile revenirii asupra declarațiilor, se observă că în mod constant martorii și partea vătămată au arătat că nu l-au văzut pe inculpat să sustragă banii de la partea vătămată.
Din declarațiile contradictorii date în cauză de martori și de partea vătămată se poate desprinde și concluzia că partea vătămată și-a pierdut banii, aceasta fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar când s-au găsit, pentru a nu plana asupra lor suspiciuni de comitere a furtului, participanții la petrecere rude între ei, au preferat să îndrepte suspiciunile asupra inculpatului.
De asemenea există posibilitatea și ca banii să fi fost sustrași de un alt participant la petrecere.
Există dubii și în ce privește posibilitatea concretă ca părții vătămate să i se fi sustras banii, câtă vreme aceasta susține - 19 verso dosar că avea banii în portmoneu, acest obiect l-a găsit asupra sa, constatând că din el lipsește o sumă de bani, fiind greu de crezut că cel care i-a sustras banii, a putut ca la o petrecere cu mai multe persoane de față să facă acest lucru fără a fi observat de cineva, după care, tot fără a fi observat de cineva, să pună înapoi în buzunarul părții vătămate portmoneul gol, iar aceasta să nu simtă nimic, nici cu ocazia luării nici cu ocazia punerii la loc a portmoneului.
există și în ce privește cuantumul sumei despre partea vătămată afirmă că i s-a sustras, deoarece martorii au indicat sume diferite, iar partea vătămată nu a oferit nicio explicație cu privire la faptul că avea asupra sa o sumă mare de bani, inclusiv Euro, câtă vreme anterior chefului a fost în localuri în care a consumat alcool, știut fiind că plățile se fac în lei, iar la chef nu s-a dovedit că s-ar fi dat organizatorului bani, fiind necesar să aibă bani la el, și nici că obișnuiau să își facă daruri constând în sume mari de bani, astfel de sume nefiind oferite nici ca daruri de nuntă, cu atât mai puțin în cazul unui chef obișnuit.
Partea vătămată nu a dat explicații nici referitoare la proveniența acestei sume de bani, ori legea penală ocrotește doar posesia sau detenția legitimă a unui bun.
Curtea are în vedere și cauza Dănilă contra României, Decizia din 8 martie 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că "instanța Curții Supreme de Justiție a fost prima jurisdicție care a condamnat reclamantul, după achitarea sa de cele două jurisdicții inferioare, fără să aprecieze mărturiile reclamantului în mod direct și a celorlalte mărturii ale acuzării și ale apărării. Rămâne valabil faptul că instanța Curții Supreme de Justiție a judecat bazându-se doar pe dosarul judecătoriei conținând depozițiile martorilor și declarațiile reclamantului, același dosar pe baza căruia a fost achitat în primă instanță și în apel."
În aceste condiții, conform Curții Europene, Curtea Supremă de Justiție ar fi trebuit să înceapă administrarea directă a probelor în speță și să asculte din nou atât pe reclamant ca și pe anumiți martori, cu grijă mai ales la întrebările pe care le avea de tranșat și importanța lor pentru reclamant.
Ori, în prezenta cauză, recurentul a solicitat condamnarea inculpatului doar pe baza probelor ce au stat la baza achitării lui în apel și recurs, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune, aspect de natură a încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Ca urmare, pentru toate considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr. 95 din 28 octombrie 2009 Tribunalului
În baza art.189 pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL S, împotriva deciziei penale nr. 95 din 28 octombrie 2009 Tribunalului
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Aflată în CS, semnează
președinte complet
Red./Dact.
4 ex./29.01.2010
Jud.fond:
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Ana Covrig
