Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 31/2010. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.31/R/2010

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Ana Covrig

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente SC SRL și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de asigurare Reasigurare SA, împotriva deciziei penale nr. 250/A/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 alin.1 și 2.penal.

La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL,av., cu delegație avocațială depusă la dosar, partea civilă, lipsă fiind inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, partea civilă învederează instanței că are apărător ales în persoana d-lui av. care însă se află la alte săli de judecată motiv pentru care solicită strigarea cauzei la a doua strigare.

Apărătorul inculpatului și apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL, nu se opun lăsării cauzei la a doua strigare.

Reprezentantul Parchetului, în vederea prezentării apărătorului ales al părții civile, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare, se se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL,av., cu delegație avocațială depusă la dosar, partea civilă, lipsă fiind inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, partea civilă învederează instanței că nu a reușit să ia legătura cu avocatul său.

Instanța, pune în vedere părții civile că la dosar nu există depusă împuternicire avocațială din partea avocatului și nici nu s-a depus nici o cerere de lăsarea cauzei la o anumită oră astfel că dacă apărătorul părții civile consideră necesar a se depune concluzii scrise, se va amâna pronunțarea hotărârii pentru depunerea de concluzii scrise.

Apărătorul inculpatului invocă excepția inadmisibilității recursului părții civile sub aspectul laturii penale, întemeiată pe disp.art.385/1 alin.4 pr.pen. având în vedere că partea civilă nu a declarat apel în cauză. Astfel, solicită admiterea excepției cu consecința acordării cuvântului părții civile în susținerea recursului doar pe latură civilă nu și penală.

Apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL, este de acord cu excepția invocată.

Partea civilă, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată cu mențiunea că apărătorul său va răspunde eventual cu privire la aceasta în concluziile scrise.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Apreciază că apelul părții civile este admisibil, acesta se fundamentează pe disp.art.385/1 alin.4 teza ultima pr.pen.

Instanța, urmează a se pronunța asupra excepției invocate și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului și apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL, susține recursul declarat solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat în scris, în sensul că se poate dispune admiterea recursului inculpatului și înlăturarea obligației de răspundere solidară de la plata despăgubirilor solicitate de către partea civilă întrucât din probele dosarului rezultă că, culpa în producerea accidentului de circulație aparține exclusiv victimei.

Partea civilă, solicită menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen.; exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor pretinse de partea civilă; exonerarea inculpatului de la plata cheltuielilor de judecată și obligarea asiguratorului de răspundere civilă SC SA la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile în limita dovezilor depuse la dosar conform art.49,50,51 și 54 din Legea 136/1995. Astfel, în ceea ce privește cererea de achitare, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă deoarece lipsește vinovăția inculpatului. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de ucidere din culpă se săvârșește cu vinovăție, fiind unanim admis că în stabilirea culpei autorului infracțiunii este necesar a se avea în vedere atât criteriul obiectiv cât și cel subiectiv. Prin examinarea conduitei inculpatului, din întreg probatoriul administrat în cauză se desprinde concluzia lipsei vinovăției și al absenței caracterului infracțional al faptei analizate. Arată că victima constituia un pericol imprevizibil, concluzie ce se desprinde din ansamblul probelor ce au fost administrate,fiind fundamentată pe concluziile raportului de expertiză, pe datele furnizate în procesul verbal de constatare la fața locului, în planșele fotografice, raportul de constatare medico legală, declarațiile inculpatului și ale martorilor. Concluzia expertului este în sensul că victima nu constituia un pericol previzibil deoarece autoturismul condus de inculpat circula pe o stradă din D, stradă prevăzută pe ambele părți cu acostament și trotuare; inculpatul nu se găsea sub obligația vreunui indicator sau marcaj rutier; datorită gradului de alcoolemie al pietonului, mersul acestuia era dezordonat putând foarte ușor să se deplaseze de pe acostament pe partea carosabilă. Având în vedere aceste aspecte, nu se poate presupune o culpă comună. În același context, trebuie avut în vedere că victima avea un grad de alcoolemie de 1,90 grame la mie și raportat la vârsta acestuia, respectiv 86 de ani, mersul lui era dezordonat, deplasarea sau chiar dezechilibrarea sa fiind aspecte imprevizibile ce nu pot fi imputate conducătorului auto deoarece acestuia nu i se poate pretinde să prevadă dacă un anumit pieton este sau nu în stare de ebrietate. Apreciază că se poate susține că și conduita victimei a fost una culpabilă atâta vreme cât se deplasa pe partea carosabilă deși avea obligația de a se deplasa pe trotuar. Concluzia culpei exclusive a victimei se bazează pe date concrete precizate în suplimentul la raportul de expertiză, respectiv: impactul dintre autoturism și victimă s-a produs cu partea față dreapta; urma de derapare este produsă de roțile din partea; locul unde a rămas victima după proiectare. Victima a încălcat prevederile art.72 alin.1 din OUG 195/2002. Raportat la împrejurările în care a avut loc accidentul, nu se poate reține culpa conducătorului auto întrucât potrivit concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la aceasta rezultă că inculpatul nu a încălcat nici o obligație impusă de vreun indicator rutier; la data producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice iar autoturismul condus de inculpat nu prezenta defecțiuni tehnice. Susține că nu există vinovăția cerută de lege pentru a se reține latura subiectivă a infracțiunii deoarece timpul necesar reacției fiziologice a inculpatului în scopul evitării rezultatului periculos și timpul reacției mecanice a sistemului de frânare al autoturismului necesar pentru evitarea victimei, au depășit în mod obiectiv intervalul de timp cuprins între momentul în care a apărut starea de pericol și momentul în care s-a produs rezultatul periculos. Consideră că în lumina jurisprudenței CEDO nu mai este permis a se fundamenta răspunderea penală a unei persoane care a cauzat un accident de circulație pe disp.art.48 din OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorul auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, deoarece aceasta ar însemna ca de fiecare dată când are loc un eveniment rutier să fie instituită o prezumție absolută de culpă în sarcina conducătorului auto care nu a efectuat manevra în condiții de siguranță. Textul legal menționat nu corespunde cerinței de previzibilitate a legii fiind contrar principiului prezumției de nevinovăție și celui al egalității de arme ori dreptului la un proces echitabil. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a circulat în mod corespunzător având o viteză potrivită pentru condițiile de trafic iar depășirea limitei vitezei maxime de viteză s-a datorat împrejurării că acesta se afla în depășirea -ului care circula cu 40 km/. Consideră că nu poate fi primit raționamentul instanței de apel conform căruia pietonul accidentat ar fi constituit un obstacol previzibil pentru motivul că în zone precum cea din cazul de față, datorită desfășurării de munci agricole exista obișnuința deplasării pe partea carosabilă a locuitorilor. Se impune a fi subliniat faptul că, așa cum s-a stabilit în raportul de expertiză, accidentul s-a produs pe o stradă din D astfel că locul nu este specific desfășurării de munci agricole. Referitor la latura civilă a cauzei, susține că nu există temei legal pentru obligarea inculpatului la plata despăgubirilor pretinse de partea civilă. Potrivit disp.art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. Pentru a se angaja răspunderea delictuală pentru fapta proprie este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții și anume prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Susține că lipsește fapta ilicită respectiv norma legală presupusă a fi încălcată de inculpat cu referire la constatările și concluziile cuprinse în raportul de expertiză și lipsește vinovăția inculpatului bazată pe concluziile cuprinse în raportul de expertiză. Despăgubirile și cheltuielile de judecată sunt exagerate deoarece nu s-a ținut seama de constatările cuprinse în raportul de expertiză și în procesul verbal de cercetare la fața locului care evidențiază că accidentul s-a produs pe carosabil și s-a datorat culpei exclusive a victimei și de asemenea nu s-a ținut seama de prevederile art.72 alin.1 din OUG 195/2002. Cheltuielile de judecată la care a fost obligat inculpatul sunt nejustificate raportat la condițiile concrete în care s-a produs accidentul și culpa pietonului. Consideră că prima instanță a procedat corect obligând asiguratorul la plata despăgubirilor materiale și morale deoarece răspunderea asiguratorului nu derivă numai din contractul de asigurare ci este o răspundere instituită în temeiul legii. Decizia instanței de apel este nelegală sub aspectul constatării doar a calității de asigurator a SC SA fără obligarea acestuia la plata despăgubirilor. Consideră că ambele instanțe au stabilit în mod greșit încadrarea juridică a faptei și au pronunțat o soluție greșită de condamnare a inculpatului. Astfel, raportul de expertiză a stabilit că la viteza de 50 km/ spațiul total de oprire al autoturismului era de 26,5, că spațiul dintre autoturism și victimă la momentul apariției stării de pericol era mai mic decât această distanță și deci accidentul nu se putea evita prin frânare. Pentru toate acestea, consideră că soluția corectă este cea de achitare a inculpatului. Referitor la recursul asiguratorului de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare SA, solicită admiterea lui pe latură penală și respingerea lui pe latură civilă. Cu privire la recursul părții responsabile civilmente SC SRL, solicită admiterea lui. În ceea ce privește recursul părții civile, solicită respingerea lui în totalitate.

Apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC SRL, cu privire la recursul părții civile solicită respingerea lui iar cu privire la recursul asiguratorului de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare SA, solicită admiterea lui.

Partea civilă, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL și asiguratorul de răspundere civilă Societatea de Asigurare Reasigurare SA. Consideră că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului încălcând toate regulile de circulație.

Reprezentantul Parchetului, apreciază că toate recursurile declarate sunt neîntemeiate sens în care solicită respingerea lor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.

Partea civilă, solicită instanței să nu se amâne pronunțarea hotărârii ci să se dea soluția azi.

CURTEA

Prin decizia penală nr. 250 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-au admis apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul Societatea de Asigurare și Reasigurare SA prin Sucursala C, cu sediul în C-N, b-.21 126, jud.C, împotriva sentinței penale nr.299/05.05.2009 a Judecătoriei D e j, pe care a desființat-o în întregime sub aspectul laturii civile și sub aspectul laturii penale doar în ceea ce privește procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, în baza art.14 și 346.pr.pen. și art.998 civ. a obligat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.07.1978 în D,-,.12,.C,.41, jud.C în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C-,- E, jud. C să plătească părții civile,. în D,-, jud.C, despăgubiri civile în sumă de 4000 lei reprezentând daune materiale și 15000 lei daune morale, corespunzător unui procent de culpă de 50%.

S-a constatat calitatea de asigurător a SC SA B, prin Sucursala C, cu sediul în C-N, b-.21 126, jud.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a respins cererea inculpatului privind obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel, au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr.299/05.05.2009 a Judecătoriei Deja fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 iulie 1978 în D jud. C,-, de cetățenie română, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, director vânzări la C-N, fără antecedente penale,domiciliat în D-, -.C,.41, jud. C, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2.pen. cu aplicarea art.74 lit a, pen. art. 76 lit d pen.

În temeiul art.81,82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art.14 lit.b C pr.pen. și art.998 civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C-N din C-N- C 47 E jud. C la plata sumei de 4.000 lei despăgubiri materiale către partea vătămată constituită partea civilă, domiciliată în D- jud.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale in favoarea aceleași părți civile. În temeiul art.193 pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă în sumă de 1200 lei.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.

S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă a cu sediul în B- sector 1, prin Sucursala C cu sediul în C-N B- 21 1989 nr. 126 județ C, ce răspunde pentru plata despăgubirilor civile în limita contractului de asigurare de răspundere civilă auto și obligă pe asigurător să plătească părții civile în limita contractului de asigurare sumele menționate (despăgubiri materiale, daune morale).

În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 2.200 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, din 11 iulie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și 2 Cod penal, reținându-se că la data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, în timp ce conducea autoturismului marca SKODA, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe strada - din mun.D, cu încălcarea prevederilor art.35, art.48 al.1, art.49 al.1 și art.54 al.1 din OUG nr.195/2002, respectiv art.1 și art.118 lit.a din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002, a provocat un accident de circulație, datorită efectuării unei manevre de depășire fără a se asigura că o poate finaliza în condiții de siguranță, circulând cu o viteză peste limita legală și neadaptată la condițiile de drum, acroșând și proiectând victima care a decedat.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei despăgubiri civile, adică cheltuielile pe care le-a făcut cu înmormântarea fiind fiica persoanei care a decedat, 50.000 lei daune morale și pretinde cheltuieli de judecată.

Inculpatul regretă săvârșirea faptei, arată că este de acord cu despăgubirile materiale solicitate, cheltuielile de judecată dar consideră că daunele morale sunt prea mari(116).

Analizând probele dosarului instanța de fond reținut următoarele:

La data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, inculpatul conducea autoturismul marca SKODA, cu nr.de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe str.- din mun.D, din direcția D-. Autoturismul condus de către inculpatul a inițiat o manevră de depășire a unui alt vehicul, în zona Școlii Generale Viile, nu a reușit finalizarea acestei manevre, a observat un pieton deplasându-se pe partea a drumului, pe direcția de mers spre, și apreciind că ar putea evita victima, nu a reintrat pe sensul său de mers, ci a frânat și a tras stânga de volan, însă pe fondul vitezei mari, a pierdut controlul volanului și a acroșat frontal victima, care a fost proiectată la câțiva metri de autoturism, acesta fiind găsită decedată în șanțul din partea în direcția de mers D-. Autovehicolul s-a răsturnat în șanțul din partea a sensului de mers D-, prezentând avarii multiple, iar conducătorul auto a fost transportat la Spitalul mun.

Organele de poliție au constatat că victima a decedat la scurt timp de la producerea accidentului, iar în urma verificărilor au stabilit identitatea acesteia, în persoana numitului, domiciliat în D,-, jud.C, în vârstă de 86 ani.

Din raportul de constatare medico legală nr.2515/III/225 din 18.07.2007, întocmit și emis de Institutul de Medicină Legală C-N, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și contuziei meningocerebrale cu fractura calotei și bazei craniene, produse prin mecanismul de lovire-proiectare din cadrul unui accident rutier, iar în urma examenului toxicologic s-a stabilit că alcoolemia victimei a fost de 1,90 grame la mie ( filele 19-22).

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către organele de poliție la data de 27.04.2007, între orele 11,20 - 13,00, reiese faptul că pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul partea carosabilă era uscată, vizibilitatea bună, iar la momentul efectuării cercetării, autoturismul implicat în accident era răsturnat în șanțul din partea pe direcția de mers D-, prezentând numeroase avarii. S-a constatat faptul că airbag-urile față erau deschise, iar maneta schimbătorului de viteză era în treapta patru. Din măsurătorile efectuate s-a stabilit faptul că distanța de la poarta de acces la Școala Viile și până la partea din față a autoturismului a fost de 17,70m, iar distanța dintre partea din spate a autovehicolului și victimă a fost de 7,10 (filele 5-7).

Conducătorului auto i-au fost recoltate probe biologice și a fost testat cu aparatul etilotest, valoarea fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, nr.2641/IX/a/757 din 07.05.2007 a stabilit faptul că alcoolemia inculpatului a fost zero(filele 48-50).

Martorul, prezent la locul producerii accidentului, a declarat, referitor la momentele anterioare și concomitente producerii accidentului, că se deplasa pe str.- din mun.D, pe direcția Șomcut - D, și a observat faptul că dinspre D circula un, iar în spatele acestuia era mașina condusă de către inculpat, care s-a angajat în depășire. Autoturismul nu a finalizat manevra, întrucât se apropia de o curbă. Martorul a perceput victima ca deplasându-se pe partea a sensului de mers D-Șomcut, având în mână o găleată și o cazma, iar la un moment dat șoferul autoturismului a virat stânga spre șanț, lovindu-l pe numitul și proiectându-l aproximativ 10. Autoturismul s-a rostogolit de câteva ori, oprindu-se în final în șanț. A precizat că șoferul -ului și-a continuat deplasarea, deși ar fi putut observa ceea ce s-a întâmplat.

Inculpatul a declarat că circula pe str.- din D, pe direcția de mers spre, se afla în spatele unui, a inițiat manevra de depășire a acestuia, însă nu a reușit deoarece șoferul a accelerat, a observat un pieton care circula pe partea stânga a sensului de mers spre. A încercat să evite pietonul frânând puternic și trăgând de volan în partea, însă în final a intrat cu autoturismul în șanț, observând că victima a fost proiectată la câțiva metri de mașină.

În cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză tehnică judiciară, ale cărei concluzii au necesitat precizări suplimentare, fiind întocmit și un supliment la raportul de expertiză. Prin concluziile și precizările aduse, expertul a încercat să aprecieze, fără a avea date concrete, conduita și implicit culpa exclusivă a victimei, și a altor factori care să excludă culpa inculpatului în producerea accidentului.

Astfel, expertul a stabilit faptul că inculpatul, aflat la volanul autoturismului implicat în accident, s-a hotărât să depășească autotractorul din fața sa, motiv pentru care a accelerat, ajungând la viteza de 77- 78 km/, însă nu a mai finalizat manevra de depășire, existând posibilitatea ca autoturismul, fiind deja în depășire, circulând în paralel cu autotractorul, inculpatul să observe pietonul în fața sa deplasându-se pe partea carosabilă, moment în care a ales evitarea acestuia prin ocolire pe partea lui și frânare . Nu s-a reușit evitarea pietonului, acesta fiind lovit frontal și proiectat la o distanță de 23, iar autoturismul și-a continuat mișcarea pe direcția inițială, a intrat cu față stânga în podețul existent peste șanț, răsturnându-se pe partea dreaptă.

Expertul a indicat pentru zona în care s-a produs accidentul rutier următoarele indicatoare și marcaje:

Indicator TRECERE amplasat pe stâlpul de susținere a firelor electrice, aflat la 37,5 de locul unde s-a produs impactul, pe partea dreaptă a străzii. Indicator COPII amplasat în dreptul porții Școlii Viile, pe partea, sens centru-. TRECERE amplasat în dreptul indicatorului TRECERE. longitudinal linie continuă în apropierea indicatorului și marcajului TRECERE. longitudinal linie discontinuă materializat pe mijlocul străzii.

În continuare expertul a apreciat că inculpatul a avut o vizibilitate de peste 50,0 la momentul efectuării manevrei de depășire, fără însă să stabilească pe baza unor date tehnice rezultatul dat. Victima se afla în raza de vizibilitate a inculpatului, la momentul începerii manevrei de depășire, concluzionându-se că aceasta nu putea constitui un obstacol previzibil.

Expertul nu a putut stabili modalitatea de efectuare a manevrei de depășire, enumerând doar mai multe metode de realizare, iar plasarea victimei pe carosabil și modul de deplasare al acesteia s-a făcut doar raportat la gradul de alcoolemie al acesteia coroborat cu concluziile expertului rezultate din studiile de specialitate, astfel încât nu creează o afirmație certă care să poată induce reținerea culpei exclusive a victimei în producerea accidentului.

Potrivit art.63 al.2 din pr.pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului .Examinând mijloacele de probă din dosar prin prisma articolului menționat mai sus, se apreciază că aspectele stabilite prin expertiză nu se coroborează integral cu celelalte probe administrate și nu au aptitudinea de a conduce unilateral la stabilirea adevărului în cauză.

Astfel, inculpatul, deși a inițiat manevra de depășire, circulând cu o viteză superioară celei permise pe sectorul de drum în discuție, în situația în care manevra de depășire nu putea fi finalizată în condiții de siguranță, trebuia să reducă viteza prin frânare pentru încetinire, pentru a ajunge la o viteză mai mică decât automobilul depășit, și de asemenea să se apropie de axul de mijloc al drumului pentru a putea reveni pe de mers normală, în spatele automobilului pe care dorea să îl depășească.

În concluzie, inculpatul a inițiat manevra de depășire fără a se asigura că o poate finaliza în condiții de siguranță, a circulat cu o viteză peste limita legală, nu a observat victima care se deplasa pe sensul opus de mers, însă pe sensul de deplasare la acel moment al autoturismului implicat în accident, nu a reintrat pe sensul său de mers și nu redus viteza în condițiile în care a observat că manevra de depășire nu se poate finaliza în condiții normale, circulând cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice.

Inculpatul era obligat să se conformeze următoarelor norme de conduită profesională prevăzute în OUG nr.195/2002 și în Regulamentul de aplicare, potrivit următoarelor prevederi:

Art. 35 din OUG nr.195/2002 - la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.

- Art. 48 al.1 din OUG nr.195/2002 - Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Art. 49 al.1 din OUG nr.195/2002 - maximă de viteză în localități este de 50 km/.

Art. 54 al.1 din OUG nr.195/2002 - Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga, sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Art. 1 din Regulament de aplicare a OUG nr.195/2002 - la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare, precum și celelalte dispoziții din prezentul regulament. Aceștia trebuie să se comporte pe drumul public astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulația rutieră.

Art. 118 din același Regulament - Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:

. să se asigure că acela care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus.

Din coroborarea textelor de mai sus, rezultă că inculpatul trebuia să adapteze viteza raportat la condițiile de drum, să adopte pe carosabil o conduită care să asigure fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a participanților la trafic.

Din prevederile legale sus menționate, coroborate cu împrejurările de fapt reținute, raportat la prev.art.72 al.4 din OUG nr.195/2002 republicată, nu se poate stabili cu certitudine existența și a unei culpe a victimei în producerea accidentului de circulație, în condițiile în care conducătorul vehiculului implicat în accident nu a respectat el însuși prevederile legale privind circulația pe acel sector.

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-7),- planșă fotografică și schiță (filele 8-17) - raport de constatare medico-legală (filele 19-22)- raport de expertiză tehnică judiciară(filele 24-35)- supliment raport de expertiză tehnică (filele 83-87)-cerere constituire parte civilă (fila 42 )- buletin de analiză toxicologică alcoolemie(fila 48)- rezultatul testării cu aparatul etilotest (fila 50)- declarații inculpat (filele 45, 47,116)- copia fișei de cazier(fila 44)- declarații martori (filele 53-56,121,122,123)- proces-verbal prezentare material de urmărire penală(filele 93-94)

În drept, fapta inculpatului, care la data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, în timp ce conducea autoturismului marca SKODA, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe strada - din mun.D, cu încălcarea prevederilor art.35, art.48 al.1, art.49 al.1 și art.54 al.1 din OUG nr.195/2002, respectiv art.1 și art.118 lit.a din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002, provocat un accident de circulație, datorită efectuării unei manevre de depășire fără a se asigura că o poate finaliza în condiții de siguranță, circulând cu o viteză peste limita legală și neadaptată la condițiile de drum, acroșând și proiectând victima, care a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea prev. și ped. de art.178 al.1 și 2 Cod penal.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză (121,122) a rezultat că la înmormântarea victimei au participat circa 120 de persoane iar meniul a fost bogat, astfel că, fiica victimei a cheltuit în jur de 40.000.000 lei în bani vechi sau 4.000 lei în bani noi.

S-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma 50.000 lei daune morale, arătând că, chiar dacă este o faptă din culpă, urmările acesteia au fost încetarea din viață a unei persoane, chiar dacă era în vârstă, victima putea să mai trăiască pentru că nu era bolnav.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului care nu are antecedente penale.

Raportat la aceste elemente de individualizare la limitele speciale prevăzute pentru această infracțiune, instanța l-a condamnat pe inculpatul cu reținerea circumstanțelor atenuante, adică faptul că nu are antecedente penale și conduita sinceră în fața instanței, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2.pen. cu aplicarea art.74 lit a, pen. art. 76 lit d pen.

Având în vedere că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța în temeiul art.81,82 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Instanța de fond i-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

Avându-se în vedere că s-a făcut dovada că partea vătămată constituită parte civilă a cheltuit cu înmormântarea victimei suma de 4.000 lei, instanța de fond în temeiul art.14 lit.b cod proc.penală, și art.998 cod civil l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente C-N, la plata sumei de 4.000 lei despăgubiri materiale către partea vătămată constituită partea civilă.

A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale in favoarea aceleași părți civile, instanța apreciind că această sumă este în măsură să compenseze traumele psihice prin care a trecut familia.

În temeiul art.193 pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă în sumă de 1200 lei.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a avut apărător ales.

A constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă a, prin Sucursala C, ce răspunde pentru plata despăgubirilor civile în limita contractului de asigurare de răspundere civilă auto și va obliga pe asigurător să plătească părții civile în limita contractului de asigurare sumele menționate (despăgubiri materiale,daune morale).

În temeiul art.191 cod proc.penală, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 2.200 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și Societatea de Asigurare și Reasigurare B, însă acest din urmă apel nu a fost motivat.

În privința apelului declarat de inculpat, s-a solicitat admiterea sa, desființarea sentinței penale atacate iar în urma rejudecării cauzei pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 pen.Cod Penal, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a invocat în cuprinsul declarației de apel că instanța de fond nu a analizat sub nici un aspect apărările inculpatului, sentința apelata fiind de fapt o reproducere ad literam a rechizitoriului si nicidecum un act de judecata al instanței, înlăturându-se în mod nejustificat expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză cu motivarea lacunară ca "expertul a apreciat culpa exclusiva a victimei fără a avea date concrete, concluziile sale nu se bazează pe date tehnice iar plasarea victimei pe carosabil si modul de deplasare al acesteia s-a făcut doar raportat la gradul de alcoolemie". În realitate, se apreciază că a existat doar culpa exclusivă a victimei în producerea evenimentului rutier, fapt evidențiat de expertiza amintită sau cel puțin o culpă concurentă a celor două părți, în condițiile în care pietonul avea obligația de a se deplasa pe trotuar și nu pe partea carosabilă ori pe acostament.

Instanța de fond nu a analizat modalitatea concretă de producere a evenimentului rutier, ceea ce constituie un alt motiv de nelegalitate a sentinței pronunțate de Judecătoria D e

În plus, s-a considerat că deși este incontestabil că, din punct de vedere formal, fapta comisa de inculpat realizează in mare măsura condițiile prev de art.178 alin.1 si 2.pen. la determinarea in concret a gradului de pericol social al acestei infracțiuni nu se poate face abstracție de împrejurările ce au ocazionat si pe fondul cărora s-a produs accidentul, de modul concret de manifestare atât al inculpatului dar si a pârtii vătămate. Nu se, faptul că in sarcina inculpatului poate fi reținuta o culpa cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 48 alin 1 din OUG 195/2002 conf. cărora " conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si s-o adapteze in funcție de condițiile de drum astfel încât poate fi efectuata orice manevra in condiții de siguranța", insa acest text legal s-a apreciat că nu corespunde cerinței de previzibilitate a legii impusa de jurisprudenta constanta a Curții Europene de Justiție.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat circumstanțele personale ale inculpatului, legate de situația sa familială și profesională, împrejurări care coroborate cu contribuția sa reală la comiterea faptei ar fi putu motiv instanța în pronunțare unei soluții de achitare în sensul solicitat.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prezentele apeluri sunt fondate pentru argumente ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D e a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 și 2.pen. reținându-se sub aspectul stării de fapt că la data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, în timp ce conducea autoturismului marca SKODA, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe strada - din mun.D, cu încălcarea prevederilor art.35, art.48 al.1, art.49 al.1 și art.54 al.1 din OUG nr.195/2002, respectiv art.1 și art.118 lit.a din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002, provocat un accident de circulație, datorită efectuării unei manevre de depășire fără a se asigura că o poate finaliza în condiții de siguranță, circulând cu o viteză peste limita legală și neadaptată la condițiile de drum, acroșând și proiectând victima, care a decedat.

În faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară care a concluzionată că revine victimei culpa exclusivă în producerea accidentului rutier petrecut la data de 27 aprilie 2007, a fost audiat inculpatul ș martorii, martor ocular, și, pentru ca în faza de judecată să fie reaudiat inculpatul și martorul, precum și martorii și sub aspectul laturii civile, în condițiile în care fiica victimei numita a formulat pretenții civile.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dejs -a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, apreciindu-se că, conduita culpabilă a acestuia, constând în aceea că a inițiat manevra de depășire, fără a se asigura că o poate finaliza în condiții de siguranță și a circulat cu o viteză peste limita legală, este singura care a cauzat accidentul de circulație în urma căruia victima și-a pierdut viața.

Aceiași a fost și concluzia reținută de instanța de judecată, care a reluat în cuprinsul hotărârii pronunțate argumentele reținute în cuprinsul rechizitoriului, anume că inculpatul este singurul vinovat de producerea evenimentului rutier.

Considerăm, dimpotrivă, și pentru argumente ce vor fi dezvoltate în continuare, că din coroborarea probelor administrate pe parcursul procesului penal rezultă fără dubiu existența unei culpe concurente a celor două părți.

În concret, rezultă din actele de la dosar că la data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, inculpatul conducea autoturismul marca SKODA, cu nr.de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe str.- din mun.D, din direcția D-.

La un moment dat, inculpatul a inițiat o manevră de depășire a unui alt vehicul, în zona Școlii Generale Viile, însă nu a reușit finalizarea acestei manevre și observând un pieton deplasându-se pe partea a drumului, pe direcția de mers spre, și apreciind că ar putea evita victima, nu a reintrat pe sensul său de mers, ci a frânat și a tras stânga de volan, însă, a pierdut controlul volanului și a acroșat frontal victima, care a fost proiectată la câțiva metri de autoturism, acesta fiind găsită decedată în șanțul din partea în direcția de mers D-.

La rândul său, autovehiculul condus de inculpat s-a răsturnat în șanțul din partea a sensului de mers D-, prezentând avarii multiple, iar conducătorul auto a fost transportat la Spitalul mun.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către organele de poliție la data de 27.04.2007, între orele 11,20 - 13,00, reiese faptul că pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul partea carosabilă era uscată, vizibilitatea bună, iar la momentul efectuării cercetării, autoturismul implicat în accident era răsturnat în șanțul din partea pe direcția de mers D-, prezentând următoarele avarii: protecție față, masca față, motor, aripa dreapta față, geam parbriz, portiere dreapta față și spate, pavilion dreapta aripa dreapta spate, anvelope plus genți dreapta față și spate, aripa stânga spate zgâriată, portiera stânga spate zgâriată, portiera stânga față, anvelope plus geanta stânga față, aripa stânga față, far dreapta, lămpi proiectoare stânga și dreapta față, oglinda retrovizoare lateral dreapta, la dosarul cauzei fiind depus și un set de fotografii, importanță prezentând în principal, cele de la filele 15-16, din care reiese că victima a fost lovită cu partea dreaptă față și luată pe parbriz tot pe partea dreaptă.

În ceea ce privește victima aceasta se deplasa pe partea a sensului de mers, martorul ocular precizând cu ocazia audierii sale din cursul urmăririi penale că l-a văzut pe acesta deplasându-se pe partea a sensului de mers, fără a preciza dacă pe acostament ori pe partea carosabilă, pentru ca în declarația din fața instanței să susțină că victima se deplasa pe acostament.

De menționat este faptul că în zona respectivă, exista în afara unui acostament generos de 1,50, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșele foto, și un trotuar cu o lățime de 3.

Conform art. 72 alin 1 din OUG 195/2002 privind regimul circulației pe drumurile publice, pietonii sunt obligați sa se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stânga a drumului, în direcția lor de mers, când si acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați sa circule cât mai aproape de marginea din partea stânga a pârtii carosabile, în direcția lor de mers.

Așadar, din declarația martorului reiese că victima se deplasa pe acostament și nu pe partea carosabilă, acesta având vârsta de 86 ani și o alcoolemie de 1,90 grame la mie, la momentul accidentului rutier.

Din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză rezultă dimpotrivă, că victima se deplasa pe partea carosabilă, nu pe acostament, că aceasta avea un mers dezordonat datorită vârstei și gradului de alcoolemie, expertul reținând culpa sa exclusivă, din perspectiva faptului că inculpatul nu se afla în raza de acțiune a vreunuia dintre indicatoarele rutiere amplasate în zonă, victima nu avea de ce să se deplaseze pe partea carosabilă în zonă existând trotuare iar lovirea victimei s-a produs cu partea dreaptă a autovehiculului, fiind evidențiat locul impactului capului cu parbrizul din planșele foto depuse la dosar. S-a mai evidențiat în cuprinsul raportului de expertiză, viteza de circulație a autovehiculului condus de inculpat ca fiind de circa 77- 78 km/. iar în suplimentul întocmit de expert a fost descrisă conduita de urmat pentru situația în care manevra de depășire nu poate fi finalizată în condiții de siguranță, în sensul că într-o astfel de situație, "când manevra de depășire este în plină desfășurare, adică autoturismul aflat în depășire se găsește în paralel cu automobilul depășit și manevra de depășire nu poate fi finalizată în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic, conducătorul auto are obligația să reducă viteza prin frânare pentru încetinire pentru a ajunge la o viteză mai mică decât automobilul depășit, să se apropie de axul de mijloc al drumului pentru a reveni pe de sens normală în spatele automobilului pe care dorea să-l depășească".

Consideră concluzia expertului în sensul că victima se afla pe partea carosabilă a drumului, ca fiind pertinentă pentru argumentele expuse de acesta și enunțate mai sus și în plus, arătăm faptul că, în condițiile în care inculpatul s-a angajat în depășire și ulterior, a realizat că nu poate finaliza această manevră, în situația în care victima s-ar fi deplasat pe acostament, nimic nu îl împiedica să continue deplasarea pe sensul opus de mers în paralel cu victima. Or, doar în situația în care victima se deplasa pe partea carosabilă, este de înțeles reacția inculpatului care a încercat să o ocolească pe partea și nereușind a lovit-o cu partea dreaptă a autoturismului pe care îl conducea.

Sintetizând, apreciază că se poate afirma fără urmă de îndoială că și conduita victimei a fost una culpabilă, atâta vreme cât aceasta se deplasa pe partea carosabilă, deși avea obligația de a se deplasa pe trotuar și în plus, avea o alcoolemie foarte ridicată care în mod evident, i-a influențat deplasarea.

Pe de altă parte, consideră că nu se poate afirma lipsa de culpă din partea inculpatului, acesta având obligația de a se asigura în mod corespunzător la efectuarea manevrei de depășire iar în situația de față, trebuia să adopte conduita preventivă descrisă de expert, respectiv reducerea vitezei prin frânare și revenirea pe sa de mers, în spatele autoturismului pe care intenționa să-l depășească. Pe de altă parte, viteza sa de deplasare a fost superioară celei legale.

Nu pot fi de acord nici cu concluzia că victima nu constituia un obstacol previzibil, chiar și numai din perspectiva faptului că în zone precum cea din cazul de față, datorită desfășurări de munci agricole există obișnuința deplasării pe partea carosabilă a locuitorilor.

S-a invocat faptul că norma rutieră pretins a fi încălcată de inculpat, respectiv art.48 al. 1 din OUG 195/2002 care prevede că "conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteza si s-o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât poate fi efectuata orice manevra in condiții de siguranța", nu ar întruni cerința de previzibilitate a legii, cerută de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Apreciază dimpotrivă, că în situația dată cerința de previzibilitate este îndeplinită, deoarece textul se referă la regimul legal de viteză or, într-o atare situație inculpatul nu avea altceva de făcut decât să circule cu viteza admisă de lege, aceea de 50 km/ și să se abțină de la manevre care presupuneau în mod neechivoc sporirea acesteia peste limita legală.

În concluzie, consideră că se poate reține culpa concurentă acelor două părți într-o proporție egală, de 50%.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se pronunța o soluție de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 pen.Cod Penal, deoarece fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, apreciem că aceasta nu poate fi primită

În acest sens, menționează că, criteriile indicate în art. 18/1 pen. spre a fi avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni nu se referă doar la circumstanțe de ordin personal, respectiv persoana și conduita făptuitorului, ci și la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce.

Din această perspectivă, consideră că nu se poate afirma că prezenta infracțiune nu ar prezenta gradul de pericol social la unei infracțiuni, câtă vreme s-a soldat cu moartea unei persoane iar circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, prima instanță aplicând o pedeapsă sub limita minimă specială prevăzută de lege care va fi menținută de instanța de apel, ca fiind conformă cu scopul pedepsei în sensul art. 52.pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiica victimei numita s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării tatălui său și 50000 lei reprezentând daune morale.

Martorii audiați pe latura civilă cauzei, au confirmat faptul că s-a cheltuit cu înmormântarea victimei suma pretinsă de partea civilă, inculpatul precizând cu ocazia audierii sale că este de acord cu plata acestora iar în privința daunelor morale a arătat că este de acord cu acordarea lor într-un cuantum mai redus, ce va fi stabilit de instanța de judecată.

Consideră că declarația inculpatului echivalează cu o achiesare parțială la pretențiile formulate de partea civilă, sens în care vor fi acordate în totalitate acesteia despăgubirile pretinse cu titlu de daune materiale iar daunele morale, a căror acordare o socotim justificată până la concurența sumei de 30000 lei vor fi acordate corespunzător gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului, respectiv suma de 15ooo lei.

Prima instanță a constatat calitatea de asigurător a SC SA B prin sucursala C și a obligat pe asigurător ca în limita contractului de asigurare de răspundere civilă auto să plătească părții civile sumele acordate ca daune morale și materiale.

Trebuie precizat faptul că, citarea societăților de asigurare în procesele penale rezultate în urma producerii unor accidente de circulație având drept urmare cauzarea unor prejudicii materiale, este obligatorie doar pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate, însă răspunderea acestor societăți este angajată doar în baza contractelor de asigurare încheiate, nefiind posibilă și nici necesară obligarea lor directă la plata despăgubirilor acordate de instanțele de judecată.

Pe cale de consecință, prima instanța ar fi trebuit să se limiteze la a constata calitatea de asigurător a SC SA, fără a trece mai departe și a obliga această societate la plata sumelor acordate ca despăgubiri civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatuL și partea civilă, partea responsabilă civilmente și asiguratorul.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat curții faptul că nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale, fiind dovedită în cauză culpa exclusivă a victimei, care circula pe carosabil și care era în stare avansată de ebrietate, fiind un pericol imprevizibil pentru inculpat, astfel că în speță este vorba de un caz fortuit.

De altfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă faptul că accidentul nu se putea evita și că inculpatul nu a încălcat nici o normă legală referitoare la circulația pe drumurile publice.

Această lipsă de vinovăție trebuie avută în vedere și la soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul exonerării inculpatului de la plata despăgubirilor civile.

De asemenea inculpatul a învederat faptul că recursul părții civile este inadmisibil cu privire la latura penală a cauzei, având în vedere că aceasta nu a declarat apel.

În motivarea recursului său, partea responsabilă civilmente a arătat că în cauză nu a fost dovedită culpa inculpatului în comiterea accidentului rutier, astfel că se impune exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor civile.

Partea civilă în motivarea recursului său, a învederat faptul că hotărârea pronunțată de Judecătoria Dej este legală, că victima nu a avut nicio culpă în provocarea accidentului rutier, iar despăgubirile stabilite în cauză sunt cele reale, în mod greșit instanța de apel a stabilit un procent de 50 la sută culpa victimei în producerea accidentului.

În motivarea recursului său, asiguratorul a învederat faptul că în cauză se impune achitarea inculpatului și exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor civile, atâta vreme cât din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că vinovat de producerea accidentului este doar victima.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, curtea apreciază că starea de fapt conturată este cea reținută în mod corect de către instanța de apel și anume că la data de 27 aprilie 2007, în jurul orelor 11,00, inculpatul conducea autoturismul marca SKODA, cu nr.de înmatriculare -, proprietatea SC SRL C-N, pe str.- din mun.D, din direcția D-.

La rândul său, autovehiculul condus de inculpat s-a răsturnat în șanțul din partea a sensului de mers D-, prezentând avarii multiple, iar conducătorul auto a fost transportat la Spitalul mun.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către organele de poliție la data de 27.04.2007, între orele 11,20 - 13,00, reiese faptul că pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul partea carosabilă era uscată, vizibilitatea bună, iar la momentul efectuării cercetării, autoturismul implicat în accident era răsturnat în șanțul din partea pe direcția de mers D-, prezentând următoarele avarii: protecție față, masca față, motor, aripa dreapta față, geam parbriz, portiere dreapta față și spate, pavilion dreapta aripa dreapta spate, anvelope plus genți dreapta față și spate, aripa stânga spate zgâriată, portiera stânga spate zgâriată, portiera stânga față, anvelope plus geanta stânga față, aripa stânga față, far dreapta, lămpi proiectoare stânga și dreapta față, oglinda retrovizoare lateral dreapta, la dosarul cauzei fiind depus și un set de fotografii, importanță prezentând în principal, cele de la filele 15-16, din care reiese că victima a fost lovită cu partea dreaptă față și luată pe parbriz tot pe partea dreaptă.

Coroborând declarațiile martorilor oculari adiați în cauză cu concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, curtea constată că atât inculpatul, prin faptul că avea o viteză de circulație de 77- 78 km/ și s-a angajat într-o depășire ce nu putea fi finalizată în condiții de siguranță, cât și partea vătămată care a circulat pe carosabil în stare de ebrietate, deși exista în acea zonă, trotuar, se fac vinovați de producerea accidentului, prin încălcarea normelor privind citrculația pe drumurile publice.

Față de cele de mai sus, curtea constată că recursurile promovate sunt nefondate, decizia Tribunalului Cluj fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului părții vătămate, invocată de către inculpat, aceasta se va respinge având în vedere dispozițiile art. 385 ind.1 alin.4 C.P.P. atâta vreme cât prin decizia recurată a fost modificată soluția în sensul reținerii culpei comune în procent de 50%.

Așa fiind, constatând că, în cauză s-a individualizat corect și judicios atât pedeapsa stabilită cât și modalitatea de executare a acesteia, iar latura civilă a fost soluționată conform probelor de la dosar cu respectarea procentului de culpă stabilit, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondate recursurile declarate.

În baza art.192 alin.2 proc.pen. va obliga pe inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente și asigurător să plătească fiecare câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul de partea civilă de partea responsabilă civilmente SC SRL C-N, și de asigurătorul Societatea de Asigurarea și Reasigurare SA, împotriva deciziei penale nr.250 din 12.10.2009 a Tribunalului Cluj.

În baza art.192 alin.2 proc.pen.obligă pe inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente și asigurător să plătească fiecare câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./

4 ex./21.01.2010

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Monica Rodina Ana Covrig

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 31/2010. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 31/2010. Curtea de Apel Cluj