Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 32/R/2010
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 240/A/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev.și ped.de art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 penal cu aplic.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul personal, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. și aplicarea unei amenzi administrative. Apreciază că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, raportat la faptul că prin actele efectuate de acesta, s-a adus o atingere minimă uneia din valorile ocrotite de lege. La stabilirea în concret a gradului de pericol social solicită a se ține seama de scopul urmărit, urmarea produsă cât și de persoana și conduita inculpatului. Astfel, în momentul săvârșirii faptei penale, inculpatul avea 21 de ani, vârstă la care nu și-a dat seama de consecințele faptei sale, nu are antecedente penale, nu a cauzat prejudicii materiale sau morale. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a întocmmit contracte individuale de muncă și adeverințe, pe baza cărora nu se puteau obține contracte de împrumut, dar nici un moment nu a avut certitudinea că aceste credite bancare vor fi obținute. De asemenea, solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a avut atitudine sinceră pe toată durata urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești. Consideră că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar și cu suspendarea executării acesteia, aduce grave prejudicii viitorului profesional al inculpatului cât și profilului moral, acesta fiind în prezent student la Facultatea de Drept, fiind în continuarea studiilor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Consideră că faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că nu se poate susține că sunt întrunite condițiile art.18/1 penal. Ambele hotărâri, pronunțate de prima instanță și cea de apel sunt temeinice și legale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 229 din 06.04.2009 a Judecătoriei Dejs -a dispus condamnarea inculpaților:
1. ( fiul lui - și, născ. la 18.04.1987 în D) la pedeapsele de:
- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 și 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3 Cod penal;
- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 74 lit.a, c și art. 76 lit. e Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse într-o singură pedeapsa de 2 luni închisoare.
2. ( fiul lui și, născ. la 10.11.1986 în D) și
3.(fiul lui și, născ. la 14.04.1989 în C-N) la pedepsele de câte:
- 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal;
- 1 lună închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 26 rap. la art. 290 Cod penal;
- 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 teza II cod penal totul cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. e și art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele trei pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor trei inculpați pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni fiecare.
În temeiul art. 359 Cod proc.penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 191 Cod proc.penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență faptul că, inculpatul i-a ajutat pe inculpații și în cursul lunii februarie 2008, în încercarea acestora de induce în eroare pe reprezentanții BCR - Sucursala D, la contractarea unor credite în valoare de 45.427,5 lei, pentru fiecare, prin punerea la dispoziția acestora a unor contracte individuale de muncă și adeverințe de salariu false.; același inculpat, în aceeași perioadă, a întocmit în fals două adeverințe de salariu și două contracte individuale de muncă pe numele coinculpaților, pe care apoi le-a încredințat acestora pentru a le folosi, în vederea obținerii unor credite bancare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând, prin avocatul ales, achitarea sa în temeiul art. 11 rap. la art. 10 lit. b/1 pr.pen. pe considerentul că faptele comise nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, existând posibilitatea aplicării unei sancțiuni administrative, neexistând prejudiciu în cauză.
Prin decizia penală nr. 240/A/19.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct.1lit.b pr.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 229 din 06.04.2009 a Judecătoriei D e j, iar în temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Pe baza unui probatoriu obiectiv și corect administrat și interpretat, s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, din care a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului apelant. Pentru a putea dispune achitarea în temeiul art. 11 și art. 10 lit. b/1 pr.pen. teoretic, fapta comisă trebuie să nu prezinte pericolul social al unei infracțiuni, adică aduce o atingere minimă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală și prin conținutul concret, este lipsită în mod vădit de importanță. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita inculpatului.
În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că anterior datei de 05.02.2008, inculpatul s-a înțeles cu fiecare dintre ceilalți doi inculpați, prieteni fiind, să încerce să contracteze împrumuturi bancare; dar pentru că inculpații și nu erau încadrați în muncă, inculpatul s-a oferit să le întocmească fiecăruia contracte individuale de muncă și adeverințe de salariu, pe baza cărora să se poată obțină contracte de împrumut, care în alte condiții nu puteau fi accesate de către inculpați. Cu aceste acte false, inculpații s-au prezentat la bancă, solicitând acordarea unui împrumut bancar în sumă de 46.427,5 lei fiecare. Împrejurarea că reprezentanții băncii au sesizat organele de poliție, descoperind similitudine între actele depuse, deci nefiind urmări materiale, pecuniare, imediate nu are relevanță juridică în cauză pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor. În sarcina inculpatului au fost reținute infracțiuni de rezultat, adică complicitate la tentativă la înșelăciune, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Modalitatea specifică de comitere a acestor infracțiuni, gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor, împrejurarea că sunt două infracțiuni în concurs real potrivit art. 33 lit. a penal, înțelegerea prealabilă între inculpați, totul denotând că sunt fapte penale grave, care trebuie tratate juridic corespunzător. Prima instanță a dat eficiență criteriilor generale indicate de art. 72.penal, cu reflectare justă în cuantumul pedepselor aplicate și modalității de executare a pedepsei finale, atingându-se scopul final prevăzut de art. 52.penal, adică pentru reeducarea și constrângerea acestui inculpat. Ca atare, nu se pune problema achitării inculpatului apelant, așa cum s-a solicitat, chiar și sub forma unei sancțiuni administrative pentru că nu sunt reunite cerințele art. 18/1 penal.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev.și ped.de art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 penal - în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. și aplicarea unei amenzi administrative.
În motivarea recursului, au fost reiterate aspectele invocate în apel - lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, în privința faptelor pentru care inculaptul a fost trimis în judecată, raportat la: atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală; scopul urmărit (de a-și ajuta prietenii); urmarea produsă ( nu s-a cauzat nici un prejudiciu material sau moral); persoana și conduita inculpatului (tânăr în vârstă de 21 ani la data comiterii faptelor, care nu și-a dat seama de consecințele faptelor sale, fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului).
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Fără a reitera motivele instanței de apel, pe care Curtea și le însușește în totalitate, apreciind că soluția acesteia este temeinică și legală, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, stabilind o încadrare juridică corectă, după care, valorificând eficient criteriile de individualizare a pedpsei prev. de art.72 pen. a stabilit o pedeapsă care, prin cuantum și modalitate de executare, este aptă să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
Potrivit art.18/1 alin.2 pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauză, este adevărat că inculpatul este tânăr, se află la prima confruntare cu legea penală, neavând antecedente penale și că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, recunoscând faptele, însă aceste împrejurări au fost avute în vedere în procesul individualizării pedepsei și valorificate ca și circumstanțe atenuante, prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, aproape de minimul general.
Nu se poate însă, acorda prioritate acestor elemente, în detrimentul celorlalte ce caracterizează pericolul social al unei fapte, în speța de față, acestea din urmă, nefiind apte a recomanda fapta ca una lipsită în mod vădit de importanță.
Astfel, se impune a se avea în vedere și: modul și mijloacele de comitere a faptelor (inculpatul însuși, fiind inițiatorul propriei activității infracționale, dar și a coinculpaților, determinându-i practic, prin ajutorul oferit, să inducă în eroare organele bancare); scopul urmărit ( nu numai ajutarea unor prieteni, așa cum s-a susținut, ci și obținerea unui folos material injust, așa cum rezultă din propriile declarații, precum și din declarațiile coinculpaților), de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ( prejudiciu efectiv, nu s-a produs în patrimoniul băncii, fiind vorba de o înșelăciune rămasă în forma tentativei, însă nu se poate ignora urmarea ce s-ar fi putut produce, prin inducerea în eroare), dar și natura și importanța relațiilor sociale ocrotite prin încălcarea normelor incriminatoare (relațiile sociale de natură patrimonială, precum și relațiile sociale referitoare la încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecințe juridice, în autenticitatea sau veridicitatea acestor înscrisuri, în adevărul pe care trebuie să-l exprime) - față de toate aceste elemente, neputându-se susține că, faptele inculpatului sunt în mod vădite lipsite de importanță și că, deci, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, domiciliat în D,-,. 9, jud. C împotriva deciziei penale nr. 240/A din 19 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
Obligă pe inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
în
semnează președinte
complet
Red./dact.
4 ex./ 25.01.2010
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Ana Covrig
