Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 330/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (256/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.330/
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii din data de 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat din oficiu ta împuternicire avocațială nr.-/17.02.2010, lipsind intimatele părți vătămate, intimații reprezentanți legali, și intimatul SERVICIUL DE PRPOBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.735/26.11.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B și a deciziei penale nr.6A/6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Arată că recursul inculpatului vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, inculpatul solicitând redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului, pe care îl apreciază ca fiind excesiv de mare.
Solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului, faptul că a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei.
Menționează că inculpatul a comis fapta din necesitate dat fiind că nu avea nici un mijloc de a se întreține.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de forma continuată în care au fost comise faptele, de pericolul social ridicat pe care acestea îl prezintă.
Menționează că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională și mai mult că nu reiese din nici una din probele administrate că acesta a comis fapta, aflându-se în stare de necesitate.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a abandonat școala iar din concluziile referatului de evaluare psihologică nu reiese că ar exista perspective de reintegrare socială, considerente pentru care apreciază că pedepsele au fost corect individualizate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 23.12.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală Asupra stării de arest a apelantului-inculpat - în baza art.3002Cod proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului -- și onform art.l60 al.3 Cod proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv inculpatului --.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut următoarele:
Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apelantului-inculpat:
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea condițiilor prev. de art.143 proc.pen. și art.148 lit.f proc.pen. Totodată, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză a rezultat în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, circumstanțe personale ale inculpatului, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate, motiv pentru care se va menține starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord instanța de apel și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat, și anume infracțiunea prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod proc. pen. cu aplic. art.41 alin.2 Cod pen. și art.99 și urm. Cod pen. urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura faptelor reținute în sarcina acestuia, modalitatea de săvârșire, antecedentele penale ale inculpatului, de faptul că nu are ocupație. Toate aceste împrejurări constituind date care conduc instanța la aprecierea că odată lăsat în libertate ar putea relua această activitate.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 100 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.03.2010
- - jud.: escu;
20 Mai 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
