Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 331/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (90/2010)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.331/

Ședința publică de la 23 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lia Savonea

JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru

JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva sentinței penale nr.323/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.616/A/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest asistați de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/15.01.2010, lipsind intimatele părți vătămate, intimatele părți responsabile civilmente, intimatele SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI.

Procedura de citare este legală îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Apărătorul recurenților inculpați, arată că recursul formulat vizează reindividualizarea pedepselor aplicate, și se întemeiază pe cazul de casare prev.art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, solicită a se avea în vedere că a recunoscut și regretat sincer fapta comisă.

Referitor la împrejurarea că a săvârșit fapta alături de 3 minori, menționează că îi cunoștea de aceștia de puțin timp și nu avea cunoștință că sunt minori, de asemenea arată că inculpatul nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu ceilalți coinculpați, motive pentru care solicită înlăturarea prev.art.75 lit.c Cod penal.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, anterior comiterii faptei lucra la o firmă, familia sa se află într-o situație gravă sora sa decedând în luna noiembrie, iar tatăl său fiind grav bolnav. Arată că inculpatul este de acord cu acoperirea prejudiciului rămas nerecuperat și apreciază că o pedeapsă într-un cuantum mai mic își poate atinge scopul preventiv educativ.

Referitor la inculpatul, solicită admiterea recursului și a i se aplica o pedeapsă al cărei cuantum să fie orientat sub minimul special prevăzut de legea penală.

Consideră că instanța trebuie a avea în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, cele personale ale inculpatului și solicită reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare. Solicită a se avea în vedere că inculpatul era minor la data comiterii faptei, este minor și în prezent, era necunoscut cu antecedente penale, părinții săi erau plecați iar el avea în grijă frații mai mici, neavând nici un fel de susținere materială. Precizează că inculpatul regretă sincer cele petrecute, nu a premeditat comiterea faptei, este de acord cu recuperarea prejudiciului rămas neacoperit, dorește a-și continua studiile. Menționează că în detenție a participat la diverse activități și a fost evidențiat.

Concluzionând consideră că se pot reține în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante și apreciază că pedeapsa își poate atinge scopul și fiind într-un cuantum mai mic, motive pentru care solicită a se face aplicarea art.81 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată a pedepsei și în subsidiar a art.86/1 Cod penal cu privire la suspendarea pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce-i privește pe inculpații,solicită a se reduce cuantumul pedepsei și a se modifica și modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea prev.art.81 Cod penal cu privire la suspendarea condiționată a pedepsei și în subsidiar a art.86/1 Cod penal cu privire la suspendarea pedepsei sub supraveghere.

De asemenea arată că inculpatul regretă nespus cele petrecute, cu atât mai mult cu cât fapta a fost comisă sub imperiul unui impuls de moment, astfel că ambii inculpați regretă să au fost de acord cu comiterea acesteia și că nu au încercat în nici un fel a zădărnicii comiterea infracțiunilor.

Menționează că inculpatul, era necunoscut cu antecedente penale, era minor la momentul comiterii infracțiunii, în prezent are 18 ani și 6 luni, dorește a-și continua studiile și a-și găsi un loc de muncă, mai mult nu a participat activ la comiterea faptelor, în sensul că nu a lovit pe nici una din părțile vătămate

Referitor la inculpatul și acesta era necunoscut cu antecedente penale, minor la momentul comiterii infracțiunii, minor și acum, mama sa a decedat și a fost crescut la un cămin de copii instituționalizați, era în clasa a XI la liceu.

Apreciază că inculpații au perspective de reintegrare socială, astfel cum reiese din conținutul referatelor de anchetă socială și mai mult aceștia au conștientizat pe deplin consecințele faptelor comise, motive pentru care solicită reținerea în favoarea inculpaților, prev.art.74 lit.a și c Cod penal, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere perioada din pedeapsă, deja executată, a se aplica prev.art.81 Cod penal cu privire la suspendarea executării pedepsei, în subsidiar a art.86/1 Cod penal cu privire la suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate. Consideră pedepsele ca fiind corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și sub cel al modalității de executare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, din probele administrate rezultă că acesta îl cunoștea pe, locuiau împreună în Bîrlad, au părăsit împreună domiciliul din Bîrlad, fiind prieteni îi cunoștea vârsta, astfel că în mod corect au fost reținute prev.art.75 lit.c Cod penal.

Consideră că declarațiile inculpaților date pe parcursul urmării penale și în cursul procesului penal, se coroborează cu cele ale părților vătămate, referitor la modalitatea de coordonare și de acționare, astfel că reiese clar existența unei înțelegeri prealabile în sensul comiterii infracțiunilor.

Menționează că din referatul de evaluare reiese că inculpații au fost lipsiți de supravegherea părintească, fiind parțial instituționalizați, au abandonat cursurile școlare.

Apreciază că în raport de modalitatea în care inculpații, au acționat, de comportamentul acestora și de faptul că au înțeles că locuiască pe stradă, consideră că scopul preventiv educativ al pedepselor poate fi atins numai prin executare în regim penitenciar, în acest stadiu măsurile educative, în sensul internării într-un institut nu mai pot să -și atingă scopul, dat fiind că inculpați au devenit majori sau vor deveni majori în scurt timp.

Consideră că în raport de modalitatea de comitere a infracțiunilor, în baza unei înțelegeri prealabile, acționând asupra mai multor părți vătămate, există un real risc de recidivă pe calea infracțională.

Concluzionând apreciază că numai prin executarea pedepselor în regim privativ de liberare, acestea sunt apte de a-și atinge scopul.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, regretă cele petrecute. Menționează că familie, tatăl său este bolnav, sora sa a decedat și că se va prezenta ori de câre ori va fi chemat de instanță. Consideră că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare și precizează că în penitenciar nu are nimic bun de învățat dat fiind că este plin de drogați.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.

CURTEA,

Prinsentința penală 323/24.04.2009 pronunțatăde Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul -, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați.

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a și art.109 Cod Penal, au fost condamnați inculpații și la o pedeapsă de câte 3 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.

În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a cu aplic. art.75 lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.

În baza art.20 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a și art.109 Cod Penal, au fost condamnați inculpații și la o pedeapsă de câte 1 an și 9 luni închisoare, iar inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.

În baza art.20 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a și art.75 lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.

Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod Penal, au fost contopite pentru fiecare inculpat în parte pedepsele ce i-au fost aplicate, urmând ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv inculpații și pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatul pedeapsa de 7 ani închisoare.

Cu privire la inculpații, și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.1, art.64 lit.a teza a II a, lit.b Cp.p., pedeapsa accesorie urmând a fi executată după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art.116 s Cod Penal-a luat față de inculpați măsura de siguranță constând în interdicția de a se afla pe raza teritorială a municipiului B pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.88 Cod Penal, s-a dedus prevenția de la 24.10.2008 la zi, pentru fiecare dintre cei patru inculpați și s-a menținut starea de arest a acestora în temeiul art.350

C.P.P.

În conformitate cu art.14 și art.346 C.P.P. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-a admis acțiunea civilă formulată de, inculpații fiind obligați în solidar ( cei minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, și ) la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de despăgubiri.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu pentru că în seara zilei de 24.10.2008, în Parcul Herăstrău, au deposedat-o de bunuri pe partea vătămată și au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpaților, procesul verbal de reconstituire, planșele fotografice, declarațiile martorilor.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu actele de la dosarul cauzei, au fost audiați inculpații, martorii și, s-a dispus atașarea de acte pentru a se verifica situația medicală a inculpatului în cursul detenției, s-au atașat referate de evaluare privind situația inculpaților minori la data faptei, inculpații au depus acte în circumstanțiere.

Inculpații au cerut schimbarea încadrării juridice din a faptelor pentru care sunt cercetați din încadrările juridice reținute în rechizitoriu în infracțiunea prev. de art.208-209 alin.1 lit.a,e,g De Cod Penal asemenea, inculpatul a solicitat înlăturarea circumstanței agravate prev. de art.75 lit.c

Cod Penal

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 24.10.2008, în Parcul Herăstrău, prin amenințare și acte de violență fizică, inculpații au deposedat-o de bunuri pe partea vătămată, respectiv au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată, inculpații cunoscându-se între ei, toți fiind fără locuință în B și frecventând zona de Nord, împrejurare recunoscută de inculpați în faza de urmărire penală și contrazisă în instanță.

Instanța a constatat că înțelegerea survenită între inculpați, în sensul de a sustrage bunurile pe care părțile vătămate le aveau asupra lor, este dovedită de declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, de declarațiile martorilor și, precum și de procesul verbal de identificare a inculpaților.

Astfel, în mod constant, partea vătămată a declarat că inculpații s-au apropiat de ea și de partea vătămată în timp ce stăteau pe o bancă, unul dintre inculpați i-a cerut o țigară și bani, fiind îmbrâncit și amenințat. A fost controlat în buzunarele pantalonilor, de unde i-au fost luate un portofel cu 310 lei și telefonul mobil. Partea vătămată a relatat că inculpatul l-a controlat în buzunare și l-a lovit cu piciorul în piept pe partea vătămată. Ceilalți inculpați au adresat injurii și amenințări părților vătămate, după cum au și recunoscut în faza de urmărire penală.

Prima instanță a constatat că declarațiile inculpaților, date în fața instanței, sunt incoerente, nu se coroborează cu cele date de ei în faza de urmărire penală și nici cu cele ale părților vătămate, astfel că potrivit exigențelor art.69 C.P.P. nu pot servi la aflarea adevărului.

În drept, s-a arătat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a și Cod Penal prev. de art. art.20 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2/1 lit.a

Cod Penal

În ceea ce privește forma calificată a infracțiunii de tâlhărie s-a avut în vedere că faptele au fost săvârșite într-un loc public, de către patru persoane, în timpul nopții, iar în sarcina inculpatului mjor s-a reținut circumstanța agravată prev. de art.75 lit.c Cod Penal, pentru că a săvârșit infracțiunea împreună cu trei minori, în împrejurările în care pe doi dintre ei îi cunoștea de mai mult timp (, ), putând în mod efectiv să își dea sema că au sub 18 ani și acceptând acest lucru.

To în ceea ce privește art.75 lit.c Cod Penal, instanța a arătat că inculpatul era prieten cu minorul, amândoi fiind din B, de unde s-au hotărât să plece în B, părăsind domiciliile (fila 95 instanță). În consecință, instanța a considerat întemeiat să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul, de a înlătura această circumstanță agravantă.

Referitor la cererea inculpaților de a schimba încadrarea juridică în infracțiunea de furt pentru că nu s-au exercitat violențe instanța a constatat că și aceasta este neîntemeiată pentru că din analiza probatoriului rezultă că au existat violențe fizice (îmbrânciri, loviri) și violențe psihice (amenințări care au creat stare de temere părților vătămate).

În ceea ce privește persoanele inculpaților minori, și, instanța a analizat conținutul referatelor de evaluare întocmite de serviciile de probațiune, reținând pentru fiecare în parte factorii de inhibare a comportamentului infracțional, factorii care ar putea dezvolta comportamentul infracțional, relația lor cu familia, nivelul de instrucție școlară.

Având în vedere reacția limitativă evidentă față de normele de conviețuire, tentația inculpaților spre procurarea mijloacelor materiale de conviețuire prin săvârșirea unor fapte ilicite, instanța a considerat necesar să aplice inculpaților pedepse penale pentru faptele săvârșite, iar nu măsuri educative.

La stabilirea limitelor de pedeapsă aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod Penal, și anume: pedepsele fixate de partea specială a codului penal (în cazul minorilor reduse la J potrivit art.109 Cod Penal), circumstanțele reale, gradul de pericol social, urmarea produsă și circumstanțele personale, împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind luată față de el măsura educativă a libertății supravegheate pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.209 Cod Penal, precum și faptul că față de inculpatul s-a dispus disjungerea prin rechizitoriul 11004/P/2008 din 17.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, pentru furt și tăinuire.

Față de solicitarea inculpaților de a se reține ca circumstanță atenuantă atitudinea sinceră, instanța a arătat că această împrejurare poate fi primită ca circumstanță atenuantă doar dacă împrejurările cauzei în ansamblul lor conduc la concluzia unei periculozități mai scăzute a inculpatului și a unui pericol concret mai scăzut al faptei, în raport de limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune. Or, s-a apreciat că circumstanțele reale, coroborate cu circumstanțele personale duc la concluzia că dispozițiile privind circumstanțele atenuante nu-și găsesc aplicarea.

Cât privește cererile inculpaților de a proceda la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, instanța de fond a arătat că elementele ce caracterizează persoanele acestora conduc la concluzia existenței unei situații de risc infracțional, reacția inculpaților la îndrumările venite din partea oricui factor de supraveghere (familie sau instituție) fiind evident limitative.

Referitor la pedepsele accesorii, instanța a arătat că fapta care face obiectul cauzei nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că s-a considerat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, iar în privința executării pedepselor accesorii s-a făcut trimitere la decizia în interesul legii 51/2007 în sensul că executarea lor va începe de la împlinirea vârstei de 18 ani.

Cu privire la măsura de siguranță prev. de art.116 Cod Penal, s-a arătat că aceasta se impune pentru că inculpații nu au domiciliul în

Sub aspectul laturii civile, prima instanță de fond a reținut că inculpații au fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma de 1300 lei reprezentând despăgubiri materiale, minorii fiind obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente conform art.1000 alin.3

C.P.P.

Prindecizia penală 616/13.11.2009pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații, și, inculpații fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus reținerea și arestarea inculpaților de la 24.10.2008 la zi.

Instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită pe baza mijloacelor de probă existente în cauză, participația inculpaților la comiterea faptelor rezultând mai ales din declarațiile părții vătămate care se coroborează în mare parte cu declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și cu procesul verbal de identificare a inculpaților.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților. Tribunalul a constatat că s-a făcut o justă individualizare a acestora având în vedere atât criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod Penal, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, în acest sens având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, săvârșirea de violențe asupra părții vătămate de natură a învinge rezistanța acesteia, precum și faptul că au avut poziții de nerecunoaștere a faptelor, în sarcina inculpatului reținându-se și agravanta prev. de art.75 lit.c în condițiile în care acesta era major, iar ceilalți trei inculpați erau minori.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații invocând cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 C.P.P. solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev.art.74 lit.a și c Cod penal, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere perioada din pedeapsă, deja executată, au solicitat aplicarea prev.art.81 Cod penal cu privire la suspendarea executării pedepsei sau a art.86/1 Cod penal cu privire la suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Examinând hotărârile atacate din prisma motivului de recurs invocat, precum și din oficiu în conformitate cu art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea constată recursurile declarate de inculpați ca fiind întemeiate.

Sub aspectul motivului de casare invocat de inculpați, privind reindividualizarea pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, cât și modalitatea de executare a acestora, Curtea consideră că recursurile sunt fondate numai cu privire la întinderea pedepselor cu închisoarea date spre executare inculpaților pentru infracțiunile de tâlhărie și tentativă la tâlhărie.

Astfel, Curtea reține în baza materialului probator administrat că, într-adevăr, inculpații, într-un grup superior numeric celui al părților vătămate, în loc public și pe timp de noapte, au exercitat violențe și amenințări, asupra părților vătămate și, reușind să deposedeze partea vătămată de un telefon mobil și de o sumă de bani, prejudiciul fiind de 1300 lei.

Dar, din modalitatea în care s-au săvârșit faptele, Curtea constată că agresiunea fizică exercitată împotriva părții vătămate nu a fost caracterizată printr-o violență exagerată, aceasta fiind lovită o singură dată cu piciorul în zona pieptului. Acționând împreună, cei patru inculpați au creat mai degrabă o agresiune psihică părților vătămate. Sub imperiul stării de teamă, partea vătămată a remis inculpaților telefonul mobil și suma de bani pe care o avea asupra sa.

Cât privește prejudiciul cauzat, partea vătămată nu a făcut dovada pretențiilor civile solicitate în cuantum de 1300 lei, inculpații fiind de acord cu plata acestei despăgubiri.

Ca urmare, având în vedere modalitatea în care inculpații au comis faptele, urmările produse atât sub aspect patrimonial, cât și sub aspectul integrității fizice și psihice a părților vătămate, Curtea apreciază că se poate reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare.

Alături de cele menționate, se au în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților, așa cum rezultă ele mai ales din referatele de evaluare întocmite de serviciile de probațiune.

În acest sens, se observă că recurentul inculpat a rămas singur în grija unei vecine, părinții săi plecând în străinătate la începutul anului 2007, recurentul inculpat a fost instituționalizat în diverse centre de plasament și a fost încredințat unui asistent maternal profesionist după ce părinții acestuia au fost decăzuți din drepturile părințești când avea în jur de 4 ani, recurentul inculpat a fost crescut de mamă care a părăsit domiciliul în anul 2000, rămânând în grija bunicii paterne, tatăl fiind decedat.

Toate acestea relevă lipsa de atenție și control parental, precaritatea relațiilor afective familiale și lipsa de educație a inculpaților, care constituie factori externi ce au condus la un comportament delincvent al minorilor.

Împrejurarea că în condițiile arătate au venit în B, unde împreună cu inculpatul major au comis infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, nu îi absolvă de răspundere penală, dar nici nu constituie motiv de neaplicare a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art.74 lit.a și c Cod Penal, în condițiile în care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale (cu excepția inculpatului căruia i-a fost aplicată anterior o măsură educativă) și au avut o atitudine procesuală relativ sinceră, de recunoaștere a învinuirii aduse.

Contribuția inculpatului major la reușita activității infracționale nu s-a dovedit a fi determinantă, iar participarea inculpaților minori alături de acesta nu s-a datorat exclusiv inițiativei sale, inculpatul declarând că împreună au hotărât, atunci când au văzut părțile vătămate, "să le ia banii".

Ca atare, Curtea consideră întemeiat să reducă și pentru acest inculpat cuantumul pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune, chiar dacă circumstanțele atenuante vin în concurs cu circumstanța legală agravantă prev. de art.75 lit.c

Cod Penal

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, care va fi stabilită pentru fiecare inculpat, conform regulilor concursului de infracțiuni, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi decât cu executare în stare de detenție deoarece numai așa se poate atinge scopul pedepsei, ținând seama de împrejurarea că inculpații au comis aceste infracțiuni în B, fiind plecați de la domiciliile sau locuințele lor și nici nu există, în cazul minorilor, certitudinea că aceștia vor putea fi supravegheați cu ușurință de organele abilitate, părinții acestora fiind plecați din țară sau dezinteresați de situația lor.

Analizând hotărârile din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în discuție din oficiu, Curtea constată că nu există un alt motiv pentru care sentința să fie casată, cu excepția celui deja examinat.

În consecință, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d C.P.P. Curtea va admite recursurile inculpaților, și, va casa decizia penală 616/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală și, în parte, sentința penală 323/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 și rejudecând:

Va reduce pedepsele aplicate inculpaților ca efect al reținerii dispozițiilor art.74 lit.a și c Cod Penal, după cum urmează:

În privința inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În privința inculpațilorși, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpații să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În privința inculpatului de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 2 ani închisoare la 1 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

Va menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.385/17 cu referire la art.383 C.P.P. va deduce reținerea și arestarea preventivă, pentru fiecare de la 24.10.2008 la zi.

In temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 1200 lei (câte 300 lei fiecare), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile inculpaților, și.

Casează decizia penală 616/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală și în parte sentința penală 323/24.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 și rejudecând:

Reduce pedepsele aplicate inculpaților ca efect al reținerii dispozițiilor art.74 lit.a și c Cod Penal, după cum urmează:

În privința inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În privința inculpațilorși, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpații să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În privința inculpatului de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și de la 2 ani închisoare la 1 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art.385/17 cu referire la art.383 C.P.P. deduce reținerea și arestarea preventivă, pentru fiecare de la 24.10.2008 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 1200 lei (câte 300 lei fiecare), se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi. 23.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red./Dact.

II P - Jud. E;

27 Aprilie 2010

Președinte:Lia Savonea
Judecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 331/2010. Curtea de Apel Bucuresti