Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 332/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
01 Aprilie 2010 DOSAR NR- (2963/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.332/
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.209/2.06.2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr.119A/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpata asistată de avocat împuternicire avocațială nr.21/25.01.2010, intimata partea civilă SC SRL fiind reprezentată de administrator dl., legitimat cu CI seria - nr.-, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentei inculpate, depune la dosar înscrisuri din care reiese că inculpata a achitat întregul prejudiciu.
Intimata partea civilă SC SRL, prin administrator, confirmă că întreg prejudiciul cauzat, a fost achitat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.209/2.06.2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr.119A/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, prin care recurenta inculpată a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
Apreciază că în raport de înscrisurile depuse a acest termen, din care reiese achitarea întregului prejudiciu, instanța are posibilitatea de a pronunța achitarea inculpatei.
Menționează că fila cec, a fost dată beneficiarului, în alb, cu titlu de garanție pentru operațiunile comerciale ce urmau a se desfășura în timp și mai mult la data de 21.09.2006 data încheierii contratului între părți, inculpata a avertizat partea civilă că nu are disponibil în cont.
Precizează că inculpata împreuna cu sora și mama sa aflându-se într-o situație materială dificilă, ca urmare a decesului tatălui, au luat hotărârea de a înființa firma SC SRL. că la momentul încheierii contractului reprezentantele firmei SC SRL au precizat că plățile vor fi făcute pe măsură ce se vor vinde produsele, apreciază că nu a existat nici un moment intenția de a înșela partea civilă și că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
În sprijinul celor învederate invocă decizii ale Curții de Apel București Secția a II a Penală și pentru Cauza cu Minori și Familie în care s-au pronunțat soluții de achitare, în spețe similare.
Arată că partea civilă a primit fila cec și urma să o restituie inculpatei în momentul epuizării contractului, nu să uzeze de ea și să o depună în bancă, sunt aspecte pentru care consideră că partea civilă a avut cunoștință de lipsa disponibilului în cont.
Apreciază că nu există elemente pentru a se reține în sarcina inculpatei comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece la momentul înmânării filei cec, partea civilă a avut cunoștință de lipsa disponibilului din cont, fiind atenționată de reprezentantele firmei SC SRL, în acest sens.
Precizează că inculpata poate fi achitată pentru săv. infr. prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanță pentru infr.prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934, arată că nu se poate contesta înmânarea filei către partea civilă, însă solicită a se avea în vedere conjunctura emiterii sale și de asemenea completarea filei cec în conformitate cu normele legale. Arată că urmare a derulării contractului cu partea civilă, aceasta urma să restituie inculpatei fila cec și consideră că faptei îi lipsesc elementele constitutive.
Solicită a fi avute în vedere motivele de recurs unde a dezvoltat pe larg cele expuse și a se face aplicarea art.18/1 Cod penal și a dispune achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală și a se aplica o amenda administrativă, ce va fi achitata imediat de inculpata.
Totodată consideră că trebuie fi avute în vedere împrejurările desfășurării evenimentelor, respectiv că imobilul și depozitul în care se aflau mărfurile, au fost cuprinse de un incendiu și distruse în totalitate, pompierii ne reușind să afle cine este autorul respectivei fapte. Arată că a depus în dosarul instanței procesul verbal întocmit de pompieri ca urmare a producerii incendiului și a dorit a depune înscrisuri cu privire la stadiul cercetărilor, însă inculpata nu a avut posibilitatea de a intra în posesia unor asemenea înscrisuri de la poliție.
Precizează că inculpata ca urmare a depunerii unor eforturi materiale extraordinare a reușit a acoperii prejudiciul în întregime, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, aplicarea art.18/1 Cod penal și a se pronunța achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit. b/1 Cod procedură penală, de asemenea solicită a se lua act de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit în totalitate.
Apărătorul inculpatei consideră că ar fi util ca reprezentantul părții civile să fie întrebat de instanță dacă a cunoscut sau nu despre inexistența disponibilului din cont,
Intimata partea civilă SC SRL, prin administrator, arată că nu are nici un fel de pretenții, dat fiind că prejudiciul a fost achitat în întregime. Solicită a fi avute în vedere și cele menționate în motivele de recurs în prima parte și care nu au fost susținute oral în fața instanței, respectiv casare cu trimitere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în mod corect instanța de fond, a condamnat inculpata pentru săv. infr. prev. de art.215 Cod penal, având în vedere probele administrate în cauză din care reiese, în mod cert, că la momentul emiterii filei cec beneficiarul acesteia nu a cunoscut de lipsa de disponibil în cont, a se vedea declarația părții civile, fila 47, din dosarul de urmărire penală.
Apreciază că susținerile privitoare la faptul că inculpata ar fi comis infr. prev. de art.84 pct.2 din Legea 59/1934 nu sunt fondate, dat fiind că din probatoriul administrat rezultă că inculpata a emis o fila cec care fiind prezentată la plată s-a constata lipsa disponibilului și mai mult că partea civilă nu a avut cunoștință de inexistența disponibilului din cont.
Referitor la reținerea infr. prev. de art.84 pct.3 din Legea 59/1934, consideră că aceasta este o greșeală, dat fiind că fila cec a fost emisă în mod legal, cec-ul în alb constituind un instrument de plată, emis în conformitate cu normele BNR nr.7/1994 pct.16. Astfel că la momentul prezentării la plată fila cec întrunea elementele necesare pentru a fi considerat ca fiind un instrument de plată legal emis, motive pentru care solicită achitarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală.
Concluzionând solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, rap. la art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, admiterea recursului, achitarea inculpatei pentru săv. infr. prev. de art.84 pct.3 din Legea 59/1934, consideră că trebuie a se înlătura și dispoziția privind comunicarea hotărârii la Oficiul registrului comerțului, ne fiind aplicată ca pedeapsă accesorie interzicerea dreptului de a fi administrator.
În ceea ce privește latura civilă a se lua act că partea civilă nu mai are nici un fel de pretenții pe latură civilă.
Referitor la imposibilitatea de plată datorată incendiului, menționează că acesta a avut loc la o perioadă mare de timp după emiterea filei cec, la 4 mai 2007 și apreciază că nu s-a dovedit nici o legătură de cauzalitate între imposibilitatea de plată și incendiu.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a fi achitată și precizează că nu a avut nici un moment intenția de a înșela partea civilă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 209 din 12 iunie 2009, Judecătoria Alexandria, n baza art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplic. art. 74 - 76 Cod penal a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 10.11.1981 în localitatea, județul H, cu domiciliul în aceeași localitate,-, bloc 19,.12 și reședința în B,-, județul H, CNP -, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 74 - 76 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
A interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II -a și b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe aceeași durată.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C "Moara " L și în temeiul art. 998 - 999 cod civil a obligat inculpata să-i plătească acesteia suma de 12.939,30 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca hotărârea să fie comunicată la Registrul comerțului la data rămânerii definitive.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.09.2006, inculpata, în calitate de administrator al " " LBa cumpărat cu facturile nr.- și nr.- de la partea civilă C "Moara " L făină și tărâțe în valoare de 14.998, 92 lei. Transportul mărfii, în valoare de 2.300 lei a fost efectuat cu mijloacele de transport ale părții civile.
Pentru plata produselor și transportului, inculpata a emis către partea civilă fila CEC seria - 303 nr.- în valoare de 17.298, 99 lei nedatată, care, fiind introdusă la plată de către administratorul C "Moara " L la. - Generale la data de 19.12.2006 a fost refuzată pentru lipsa totală de disponibil, CEC-ul fiind emis de un trăgător aflat în interdicție bancară.
Cu adresa nr.XII/1/6195/ 5.07.2007 Centrala incidentelor de plată din cadrul Rac omunicat că C " " LBf igurează în baza de date cu 24 incidente de plată, din care 6 CEC-uri și 18 bilete la ordin, fiind declarată în interdicție bancară de a emite CEC-uri în perioada 25.10.2006-19.01.2008.
A concluzionat instanța de fond că faptele inculpatei întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.215 alin. 1 și 4 Cod penal și ale art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal și a apreciat că, prin condamnarea la câte o pedeapsă orientată către minimul special ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, va putea fi atins scopul educativ-preventiv al legii penale.
De asemenea a apreciat instanța de fond că scopul legii penale va putea fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond, având în vedere acordul inculpatei, a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 12.939,30 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței penale sus menționate, a declarat apel, apelanta inculpată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de gravitatea faptei săvârșite.
Analizând apelul, atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul l-a apreciat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
A stabilit că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că inculpata, la data de 22.09.2006, în calitate de administrator al " " LBa cumpărat de la partea civilă făină și tărâțe în valoare de 14.998, 92 lei pentru plata cărora a emis o filă CEC, nedatată, care introdusă la plată de către administratorul C "Moara " L, la.D, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil C, fila fiind emisă de un trăgător aflat în interdicție bancară, fapte ce întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1 și 4 Cod penal și art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.52 și 72 Cod penal și în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și a fost de acord să despăgubească partea civilă, pedepsele aplicate au fost judicios individualizate, așa încât nu se impune reducerea acestora.
A mai apreciat tribunalul că și sub aspectul laturii civile, cauza a fost corect soluționată, așa încât nu sunt motive de desființare a sentinței penale apelate nici în acest sens.
Prin decizia penală nr.119/A din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată, împotriva sentinței penale nr.209 din 12 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Alexandria.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Teleorman, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru faptul că cercetarea judecătorească nu a fost complet efectuată.
Pentru situația în care instanța nu va opta pentru soluția propusă, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit. d și e și art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit.1raportat la art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal și art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934. A insistat asupra laturi subiective a infracțiunii de înșelăciune, solicitând să se constate că nu a avut intenția de a înșela pe partea vătămată cu care a încheiat operațiuni comerciale (a cumpărat anumite produse de la aceasta) stabilind ca plata să se facă pe măsura vânzării produselor. Pentru întreaga sumă datorată a fost emis un cec însă numai în scopul de a garanta plata iar evenimente ulterioare au împiedicat-o să execute la timp obligația de plată asumată.
Pe latura civilă a cauzei a cerut să se constate că nu mai există prejudiciu deoarece a plătit integral orice datorie către C "Moara "
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârilor atacate prin prisma criticilor invocate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarelor argumente:
În mod eronat cele două instanțe au apreciat că inculpata a comis infracțiunile prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, respectiv prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 deoarece probele administrate în cauză nu confirmă niciuna dintre acuzații, Curtea constatând incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 cod proc. pen.
Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria deoarece " în calitate de administrator al " " L B, la data de 22.09.2006 a plătit către C "Moara " L cu fila cec seria - 303 nr.- în valoare de 17.298, 99 lei fără a avea disponibil în cont, iar fila cec fără a purta mențiunile cu privire la data și locul eliberării" fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, respectiv prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, (mijlocul fraudulos constituindu-l cec-ul emis pentru care nu exista disponibil în cont), în opinia Curții nu există probe din care să rezulte că emiterea filei cec s-a făcut în scopul inducerii în eroare a părții vătămate, nici cu prilejul încheierii operațiunii comerciale și nici ulterior, cu prilejul executării obligațiilor.
Infracțiunea de înșelăciune constă în "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust".
Legiuitorul a incriminat ca infracțiune de înșelăciune, prin alin. 4 al art. 215 din Codul penal, fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, sau de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului.
Rezultă deci că prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârșirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.
În cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. 1 al aceluiași articol.
Or, din această perspectivă, a cunoașterii de către beneficiarul cecului a faptului că nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras la momentul emiterii lui Curtea reține că există dubii serioase în cea ceea privește intenția inculpatei, de a fi ascuns acest aspect, context în care nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune.
Curtea apreciază că o hotărâre de condamnare nu se poate fundamenta pe presupuneri ci doar pe dovezi certe de vinovăție.
Deși stabilirea faptului dacă inculpata a adus la cunoștința reprezentantului părții civile faptul că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, constituia un element esențial pentru stabilirea existenței condiției " inducerii în eroare" pentru a califica fapta ca înșelăciune, cele două instanțe nu au administrat nicio probă sub acest aspect, nu au audiat nicio persoană, deși cel puțin putea să prezinte suficiente elemente. Această obligație revenea instanțelor cu atât mai mult cu cât la momentul audierii sale la fond (termenul din data de 28.11.2008) inculpata s-a apărat în acest sens, apărare ce trebuia să fie verificată pentru a asigura garantarea aflării adevărului și dreptul la un proces echitabil. De altfel, chiar și în condițiile în care inculpata nu ar fi invocat astfel de apărări, instanța de judecată ar fi trebuit să administreze probele necesare lămuririi laturii subiective a infracțiunii.
Or, pentru C nu sunt suficiente date care să susțină acuzația de înșelăciune. Faptul că fila cec a fost doar semnată și ștampilată la data emiterii, face plauzibilă susținerea inculpatei privind scopul în care a fost emis (pentru garanție) procedeu des folosit între agenții comerciali aflați în dificultate de plată. Oricum, pe fondul unui probatoriu inconsistent și în lipsa unor dovezi certe care să înlăture orice dubiu în legătură cu intenția inculpatei, doar emiterea unui cec în alb în cadrul unei tranzacții comerciale și cauzarea unui prejudiciu prin incapacitatea unei persoane juridice de a face plata la timp (în acest context nu poate trece neobservat nici evenimentul invocat de inculpată legat de incendiu de la proprietatea sa unde avea sediul și societatea comercială) nu pot contura elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4 din Codul penal (este avută în vedere și decizia nr. IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr.123/2006).
Drept urmare, dat fiind dubiul pronunțat cu privire la intenția inculpatei de a fi indus în eroare pe partea vătămată cu prilejul încheierii operațiunii comerciale sau ulterior, pe parcursul executării obligațiilor, Curtea va achita, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
Nici infracțiunea prev. art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934nu a fost dovedită, instanțele făcând o greșită interpretare și aplicare a legii atunci când au dispus o soluție de condamnare, pentru motivele ce se vor expune.
Se reține că inculpata, în calitate de administrator al " " L B, a emis, la data de 22.09.2006 către C "Moara " L, fila cec seria - 303 nr.- fără a purta mențiunile cu privire la data și locul eliberării.
Curtea reține că în contextul în care fila cec a purtat semnătura trăgătorului a fost emisă în mod legal și suntem în prezența unuicec în alb, instrument de plată legal, emis în conformitate cu Normele-cadru nr. 7 din 8 martie 1994 emise de Banca Națională a României, privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993, aprobată și modificată Legea nr. 83/1994 (Monitorul oficial nr. 119 bis din 14 iunie 1995).
Potrivit pct. 67 din Norme "cecul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului".
Astfel, câtă vreme fila cec a fost semnată și ștampilată de trăgător îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, pct. 68 din norme stabilind că mențiunile care lipsesc trebuie să fie completate atunci când posesorul prezintă cecul la plată, ceea ce înseamnă că trăgătorul poate mandata pe beneficiarul filei cec pentru completarea anumitor rubrici după ce se livrează întreaga cantitate de mărfuri și se stabilește întreaga sumă ce urmează a fi plătită.
Considerentele expuse justifică aprecierea Curții că în cauză infracțiunea prev. de art.84 pct.3 din Legea 59/1934, nu poate fi reținută, motiv pentru care se va dispune achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.a) Cod procedură penală.
Cele două hotărâri atacate de inculpată sunt susceptibile de critică și dintr-un alt motiv, respectiv din perspectiva încălcării dreptului la apărare al inculpatei.
Apărarea inculpatei era obligatorie în cauză prin raportare la dispozițiile art. 171 alin (3) Cod procedură penală față de infracțiunea de înșelăciune, pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 3-15 ani.
Este adevărat, judecătoria a desemnat un apărător din oficiu ( ) care a fost prezent la dezbaterea cauzei în fond.
Instanțele de judecată au obligația să asigure nu doar desemnarea, în mod formal, a unui apărător din oficiu atunci când legea prevede că este obligatorie apărarea, ci trebuie să vegheze și ca aceasta să fie una efectivă și eficientă.
Incupata s-a apărat, încă din primele declarații, în sensul că este nevinovată, că nu a comis infracțiunea de înșelăciune, neavând intenția de a induce în eroare pe partea vătămată. Cu ocazia dezbaterilor în fond, apărătorul din oficiu a solicitat,la fel ca acuzarea, "condamnarea inculpatei, deoarece a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cu reținerea circumstanțelor atenuante, "
Curtea apreciază că în materie penală dreptul la apărare constituie principala garanție recunoscută unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, privit atât prin prisma reglementărilor interne (dispozițiile Codului d e procedură penală- art.6, art.171) cât și prin prisma Convenției Europene pentru Drepturilor Omului (art.6 paragraf 3 ).
Față de modul în care apărătorul din oficiu i-a apărat drepturile, se poate spune că inculpata a fost lipsită de apărare iar judecătorul ar fi trebuit să intervină și fie să pună în vedere apărătorului din oficiu prevederile art.38 și urm. din Legea nr.51/1995 și pe cele din Statutul Profesiei de avocat, fie să dispună înlocuirea sa astfel încât să se asigure respectarea intereselor acesteia într-un mod eficient și efectiv. De altfel, Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului a statuat prin mai multe hotărâri dreptîncălcăriale Convenției modul în care avocatul numit din oficiu apără interesele părții. Cu titlu de exemplu, în Cauza Lapușan împotriva României (Hotărârea din 3.06.2008) Curtea a reținut, în parag. nr. 54-55 ". în privința felului în care avocatul numit din oficiu a apărat interesele reclamantului, Curtea constată că, cu ocazia audierii, el îl reprezenta pentru prima dată și că a lăsat la aprecierea curții dacă va admite sau nu recursul și cererea de eliberare a clientului său. Această atitudine poate da naștere la îndoieli în privința cunoașterii, de către avocatul respectiv, a dosarului și a capacității sale de a contesta eficient legalitatea arestării reclamantului. Pe baza acestor circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu a beneficiat în fața Curții de Apel deo apărare efectivă. ".
Deși încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie ar fi atras trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, adoptarea în speță a unei asemenea soluții ar fi pur formală, nu ar face decât să prelungească ciclul procesual, iar în raport de soluția de achitare dispusă în recurs, nicio vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatei nu mai subzistă.
Față de toate aceste argumente, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpată, va casa, în totalitate, decizia penală și sentința penală și rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală o va achitata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală va achitata inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Constatând că prejudiciul a fost acoperit integral prin plată, așa cum rezultă din actele depuse la dosar și din poziția reprezentantului părții civile, va fi respinsă cererea de despăgubiri civile formulată în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata.
Casează, în totalitate, decizia penală nr.119 din 17.11.2009 a Tribunalului Teleorman, precum și sentința penală nr.209 din 12.06.2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria și rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală achită pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Respinge cererea de despăgubiri civile formulată în cauză, constatând acoperit prejudiciul integral prin plată.
Cheltuielile judiciare din fond, apel și recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./2.03.2010
- jud.:;
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
