Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 400
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08 martie 1986 în municipiul B, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr. 121 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și că nu dorește să dea o nouă declarație în recurs, întrucât își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se reducă cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. În motivarea recursului arată că nu au fost audiați martorii propuși în apărare de către inculpat și solicită ca instanța să aibă în vedere o serie de circumstanțe atenuante: inculpatul este tânăr, se afla la data respectivă în stare de ebrietate iar prejudiciul produs părții vătămate este modic, de circa 6 milioane lei vechi. Consideră că pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, este prea mare, astfel încât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei recurate ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței reducerea cuantumului pedepsei aplicate întrucât consideră că este prea mare iar situația sa materială este foarte dificilă.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 433 din 13.02.2009 a Judecătoriei Botoșani s-a constatat că infracțiunea din 27/28 septembrie 2004 este concurentă cu aceea din 15 decembrie 2004.
În temeiul art.86 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2086 din 11 august 2005 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28 august 2005.
S-a descontopit pedeapsa de 8 luni închisoare, a cărei suspendare condiționată a fost anulată și s-au repus în individualitatea lor, pedepsele de:
- 6 luni închisoare, aplicată în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal;
- 8 luni închisoare aplicată în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal;
În temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele descontopite mai sus, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.123 din 29 martie 2005 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă la data de 2 iunie 2005 prin nerecurarea deciziei penale nr.150 din 16 mai 2005 a Curții de APEL SUCEAVA, aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
A constatat că inculpatul a executat această pedeapsă rezultantă a concursului în perioada 16 decembrie 2004 - 3 noiembrie 2006, când a fost liberat condiționat, pedeapsă care a expirat la data de 15 iunie 2007.
În temeiul art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal, în art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza II, lit.b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile părții civile privind daunele morale.
În temeiul art.189 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 200 lei să fie virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 16 decembrie 2007, în jurul orei 18, partea vătămată, însoțită de un coleg de muncă, s-a deplasat la barul în municipiul B, pentru a consuma băuturi alcoolice.
În jurul orelor 20:30, colegul părții vătămate a părăsit barul, iar acesta a început să se manifeste agresiv. de serviciu, martora, i-a solicitat părții vătămate să părăsească barul și, cum inculpatul intrase de puțin timp în bar, s-a oferit să-l scoată afară pe.
Astfel, inculpatul și martorul R, prezent și el la discuția anterioară, au luat-o de brațe pe partea vătămată și au ieșit afară.
În timp ce se deplasau pe strada - - din municipiul B, inculpatul a întrebat partea vătămată dacă are bani și dacă mai dă de băut. Cum partea vătămată primise în acea zi salariul, a scos din buzunar portmoneul și a arătat celor doi tineri că are bani.
Profitând de starea de ebrietate avansată a părții vătămate, inculpatul a sustras dintr-un compartiment al portmoneului mai multe bancnote a 100 lei fiecare, apoi a luat-o la fugă. Martorul R s-a deplasat la domiciliu, iar partea vătămată, după ce a încercat să-l urmărească pe inculpat, s-a reîntors la barul și a adus la cunoștința celor prezenți că inculpatul i-a sustras din portmoneu suma de 1000 lei.
Prejudiciul în sumă de 1000 lei nu a fost reparat în timpul cercetărilor.
Verificând fișa de cazier judiciar, instanța de fond a reținut că inculpatul are antecedente penale, mai precis are două condamnări anterioare.
Astfel, prin sentința penală nr.2086 din 11 august 2005 pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la 28 august 2005, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare. Data săvârșirii infracțiunilor 9 august 2004 și 27/208 septembrie 2004.
În temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat, în temeiul art.81 Cod penal pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni închisoare.
Prin sentința penală nr.123 din 29 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani, rămasă definitivă la data de 2 iunie 2005, prin nerecurarea deciziei penale nr.150 din 16 mai 2005 a Curții de APEL SUCEAVA, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (infracțiune săvârșită la data de 15 decembrie 2004).
Inculpatul a executat această pedeapsă în perioada 16.12.2004 - 15.06.2007, când a fost liberat condiționat (pedeapsa a expirat la data de 15.06.2007).
Verificând datele de săvârșire a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat anterior și datele la care hotărârile au rămas definitive, instanța a constatat că infracțiunile sunt concurente.
În temeiul art.85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2086 din 11 august 2005 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28 august 2005.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare a cărei suspendare condiționată a fost anulată și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 6 luni închisoare aplicată în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal;
- 8 luni închisoare aplicată în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse descontopite mai sus, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.123 din 29 martie 2005 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă la data de 2 iunie 2005 prin nerecurarea deciziei penale nr.150 din 16 mai 2005 a Curții de APEL SUCEAVA, aplicându-se inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a executat această pedeapsă rezultantă a concursului în perioada 16 decembrie 2004 - 3 noiembrie 2006, când a fost liberat condiționat, pedeapsă care a expirat la data de 15 iunie 2007.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză la data de 16 decembrie 2007, instanța a constată că aceasta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.
Deoarece prin rechizitoriu se reținuse în încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat, atât dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, cât și dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, instanța, în temeiul art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice, care a fost pusă în discuția părților și a procurorului (încheierea de ședință din 11 februarie 2009), din art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal în art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, cu motivarea că este prea aspră în raport cu gradul concret de pericol social al faptei comise și cu persoana sa.
Analizând apelul, Tribunalul Botoșania constatat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și, în consecință, prin decizia penală nr. 121A din 28.05.2009 a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul Botoșania arătat că coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege nu ar putea opera decât prin recunoașterea unor circumstanțe atenuante din cele la care se referă dispozițiile art.73 și 74 Cod penal.
Cum circumstanțele reale nu sunt date în speță, au putut fi analizate doar cele prevăzute de art.74 alin.1 și 2 Cod penal. Verificând cuprinsul acestora, s-a constatat că inculpatul nu se află în nici una din situațiile enumerate pentru a-i atrage o pedeapsă coborâtă sub minimul prevăzut de lege: nu a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, nu a depus nici un fel de diligențe pentru recuperarea prejudiciului și este cunoscut cu antecedente penale, parte din condamnările anterioare fiind pentru același gen de infracțiuni. Prin urmare, tribunalul a constatat că nu sunt date niciun fel de împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante și care ar duce la redozarea pedepsei în sensul reducerii ei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel. Astfel, a solicitat să se aprecieze asupra gradului concret de pericol social al faptei comise, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de valoarea modică a prejudiciului produs, dar și să se țină seama de circumstanțele sale personale, respectiv vârsta, faptul că la momentul comiterii infracțiunii se afla în stare de ebrietate, elemente în funcție de care să se reducă pedeapsa aplicată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod Procedură Penală, precum și din prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, reținând în sarcina acestuia că, în seara zilei de 16.12.2007, în jurul orei 21,00, a sustras din portmoneul părții vătămate suma de 1.000 lei, în bancnote de câte 100 lei. Elocvente în acest sens sunt declarațiile martorilor oculari R și, precum și procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului după fotografii de către martori, probe care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, toate dovedind vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Susținerea din recurs referitoare la faptul că nu au mai fost audiați martorii pe care i-a propus la instanța de fond nu poate constitui un motiv de casare a hotărârilor atacate, deoarece chiar inculpatul, la termenul din 11.02.2009, a renunțat la administrarea probei testimoniale, admise anterior de către instanță, arătând că barmanul este plecat la muncă în străinătate, precum și faptul că nu mai dorește audierea acestuia dar nici a martorului în circumstanțiere.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condițiilor menționate.
În apel, Tribunalul a menținut hotărârea instanței de fond constatând că motivele invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, nejustificând reducerea pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Curtea constată că în cauza de față instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind condamnat în antecedență pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, aspect care vădește specializarea infracțională a recurentului și neatingerea scopului tuturor acestor pedepse aplicate în antecedență.
Tocmai antecedența penală a inculpatului a împiedicat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod Penal iar art. 74 lit. b Cod Penal nu este incident în cauză, atâta timp cât inculpatul nu s-a străduit să repare paguba pricinuită, prejudiciul nefiind acoperit.
Împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în cursul procesului penal, nu poate determina, de plano, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod Penal, cu rezultatul stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, atâta timp cât nu este completată de elemente care să definească pe deplin această circumstanță, însă a fost avută în vedere de către instanțe în procesul individualizării pedepsei, prin stabilirea unei pedepse într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, chiar dacă inculpatul este recidivist postexecutoriu.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, redozarea solicitată nefiind de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva deciziei penale nr. 121A din 28.05.2009 a Tribunalului Botoșani, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189, art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul, născut la data de 8 martie 1986 în B, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, -, împotriva deciziei penale nr.121A din 28 mai 2009 Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/18.11.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
