Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 398
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă SC SRL B, împotriva deciziei penale nr. 120 A din 28 mai 2009 a Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă partea civilă recurentă prin administrator și avocat, care substituie pe avocat oficiu, pentru inculpata intimată, lipsă fiind aceasta.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar au fost depuse motive de recurs din partea SRL B, prin administrator.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Administratorul SC SRL B, în persoana domnului, solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a deciziei Tribunalului Botoșani și a sentinței pronunțată de Judecătoria Botoșani. Consideră că sancțiunea aplicată inculpatei este insuficientă și needucativă, că în favoarea inculpatei s-au reținut în mod incorect circumstanțe atenuante deoarece aceasta a mai fost condamnată anterior pentru înșelăciune. Precizează că inculpata a lucrat la SC SRL Bop erioadă de 3 ani și J, perioadă în care nu a avut concediu medical dar după aceea a insinuat în fața instanțelor de judecată faptul că este bolnavă, a fost internată în spital de neuropsihiatrie, procedând în aceeași manieră ca și la săvârșirea primei infracțiuni. Consideră că o sancțiune blândă nu este educativă și nu o va determina pe aceasta să nu mai săvârșească alte fapte penale.
Referitor la latura civilă arată că suma delapidată este cea reținută la data de 30.04.2005, că la SC SRL B s-a făcut un inventar riguros, cu respectarea Legii nr. 82/1991, a Legii nr. 22/1969 și a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1753/22.11.2004 pentru aplicarea Normelor metodologice privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv și că a contestat tot timpul expertiza efectuată în cauză. De asemenea, arată că s-a reținut în mod greșit de către instanța de fond că inculpata ar fi justificat proveniența sumelor cu ajutorul cărora a înființat un bar în comuna, județul Precizează că SC SRL B are două puncte de lucru în hala B iar concubinul inculpatei făcea tranzit de marfă între cele două magazine pentru a nu se observa lipsa din gestiunea inculpatei. Mai arată că datorită prejudiciului produs, societatea nu s-a putut aproviziona corespunzător în continuare și are datorii mari la stat și că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că nu s-au solicitat dobânzile și foloasele nerealizate. Suma de 331,15 lei din chitanța din 12.05.2005 reprezintă parte din suma de 672 lei marfă degradată, prin urmare nu trebuie scăzută din suma de 5787,54 lei delapidată.
Avocat pentru inculpata intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 244 din 28.01.2009 a Judecătoriei Botoșani. Potrivit probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, înscrisurile întocmite cu ocazia angajării inculpatei și rapoartele de gestiune, consideră că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei; că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată atât sub raportul întinderii cât și a modalității de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii sale, cuantumul prejudiciului dar și persoana inculpatei, care nu mai are antecedente penale și a recuperat prin plată cea mai mare parte a prejudiciului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate de instanțele de fond și apel ca fiind legale și temeinice.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.244 din 28 ianuarie 2009, Judecătoria Botoșania condamnat-o pe inculpata, -, fiica lui și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.2151alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, 74 lit.a, 76 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A făcut în cauză aplicarea art.71, 64 lit.a teza II, b Cod penal.
În temeiul art.81, 82, 71 alin.5 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile SC "" SRL B, suma de 3.539 lei daune materiale, la care se adaugă dobânda legală de la data pronunțării până la data plății efective.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile.
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 23 noiembrie 2001, inculpata a fost angajată la SC "" SRL B în calitate de gestionar, întocmindu-i-se în acest sens, contractul individual de muncă nr.- din 10 decembrie 2001, înregistrat la ITM Această societate este administrată de numiții și.
De asemenea, inculpatei i s-a întocmit și fișa postului, prin care la data de 23 noiembrie 2001 i s-au adus la cunoștință sarcinile de serviciu și a luat în primire gestiunea nr.1S aparținând părții vătămate și aflată în piața centrală a municipiului. În momentul preluării gestiunii s-a constatat că nu există plusuri sau minusuri.
La data de 3 aprilie 2005 s-a făcut un inventar în gestiunea inculpatei, fără a se găsi minusuri, ci s-a constatat un plus de 30 lei. Întrucât a urmat perioada sărbătorilor de Paște, la data de 30 aprilie 2005 s-a efectuat un alt inventar al gestiunii, constatându-se o lipsă de 5787,54 lei. Totodată s-a mai constatat că inculpata a predat mărfuri pe datorie în sumă de 79 lei, fără acordul administratorului, găsindu-se și marfă degradată în valoare de 672 lei, reprezentând produse din carne pe care inculpata nu le-ar fi scos la vânzare, dar nici nu le-ar fi pus în vitrina frigorifică.
Fiind audiată de către prima instanță, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu s-ar fi ținut o evidență contabilă corectă, că nu a asistat de fiecare dată la primirea mărfii, primire ce o făcea administratorul societății.
În urma efectuării unei expertize contabile, prima instanță a reținut că prejudiciul efectiv suferit de partea vătămată este în cuantum de 3.539 lei.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art.2151alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu un prejudiciu de 3.539 lei, din care inculpata a achitat deja suma de 2.700 lei.
Totodată s-a înlăturat din încadrarea juridică a faptei prevederile art.37 lit.b Cod penal, cu motivarea că sentința penală nr.3242/1999 a Judecătoriei Botoșani, prin care i s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare a fost desființată în apel și, după restituirea dosarului la parchet s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.215 alin.2 teza I Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 100 lei amendă.
În raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la datele de 4 februarie 2009 și 9 februarie 2009, au declarat apel inculpata și partea civilă SC "" SRL
Inculpata criticat sentința doar în ceea ce privește latura civilă, susținând că prejudiciul, stabilit prin expertiza contabilă este cel real, prejudiciu din care a plătit cea mai mare parte a sumei, conform celor 4 chitanțe pe care le depune în copie la dosar, rămânând de achitat, după părerea sa, suma de 439 lei.
Partea civilă a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată inculpatei este prea mică, iar pe de altă parte, suma delapidată de aceasta este de 5787,54 lei, din care inculpata a achitat doar suma de 800 lei cu chitanța din 26 mai 2005. Susține că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile materiale făcute pentru recuperarea prejudiciului și că nu i-au fost acordate și foloase nerealizate.
Prin decizia penală nr. 120A /28.05.2009 Tribunalul Botoșania admis doar apelul declarat de inculpată și a respins ca nefondat apelul părții civile, a desființat în parte hotărârea instanței de fond, numai cu privire la latura civilă, în sensul că a obligat inculpata la plata sumei de 3430 lei cu titlu de despăgubiri, în loc de 3539 lei.
Instanța de apel a motivat că situația de fapt a fost corect reținută, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, atât sub raportul întinderii, cât și a modalității de executare. S-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, cuantumul prejudiciului, dar și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale și a recuperat prin plată, cea mai mare parte din prejudiciul cauzat.
În ceea ce privește prejudiciul creat de către inculpată prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară de către expertul contabil (filele 113-116 ds. fond). Din situația de la fila 3 expertizei (fila 115 ds. fond), rezultă că în urma inventarului din 30 aprilie 2005, situația gestiunii inculpatei se prezenta astfel: sold scriptic - 66.031.419 lei, stoc faptic (marfă nedegradată + bani) - 8.399.000 lei, diferență - 57.632.419 lei, mărfuri degradate - 10.120.000 lei, mărfuri date pe datorii și neîncasate - 790.000 lei și sume depuse după inventar de gestionar - 11.331.500 lei. Deci, potrivit expertului contabil, lipsa în gestiune ar fi doar de 35.390.919 lei (din suma de 57.632.419 lei s-a scăzut 11.331.500 lei depusă de inculpată cu două chitanțe după inventar).
Această expertiză nu a fost contestată de către părți, concluziile sale fiind însușite atât de către inculpată, cât și reprezentantul părții civile, care nu a formulat nici un fel de obiecțiuni la lucrarea efectuată de expert.
În timpul soluționării apelului, inculpata a depus la dosar 4 chitanțe, respectiv chitanța din 12 mai 2005 din care rezultă achitarea sumei de 333,15 lei, chitanța din 18 mai 2006 din care rezultă achitarea sumei de 1.000 lei, chitanța din 28 iunie 2006 pentru plata sumei de 200 lei și chitanța din 26 mai 2005 pentru plata sumei de 800 lei.
Totalizând sumele achitate de către inculpată părții civile, cu cele patru chitanțe menționate, rezultă un total de 2.333,15 lei. Expertul a avut în vedere doar două dintre aceste chitanțe, respectiv cele prin care s-au achitat sumele de 800 lei și 333,15 lei.
În ceea ce privește cererile reprezentantului părții civile cu privire la obligarea inculpatei la plata cheltuielilor materiale făcute pentru recuperarea prejudiciului și a foloaselor nerealizate, acestea nu pot fi soluționate direct în apel, din moment ce nu au fost solicitate în fața primei instanțe și nici nu s-a făcut vreo probă cu privire la eventualele cheltuieli materiale sau care ar fi foloasele nerealizate de către partea civilă, cuantumul acestora și ce anume reprezintă.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs partea civilă SC SRL B, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. Recurentul a invocat dispozițiile art. 38515pct. 9 și următoarele din Codul d e procedură penală și solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltare motivelor de recurs a arătat că pedeapsa aplicată inculpatei este prea mică și este de natură să o încurajeze să săvârșească și alte infracțiuni. Suma pe care inculpata și-a însușit-o este cea reținută la inventarul efectuat la data de 30.04.2005, cu respectarea legislației în vigoare. De asemenea, arată că a făcut obiecțiuni la expertiză și a solicitat efectuarea uneia noi, dar nici instanța de fond și nici cea de recurs nu s-au pronunțat cu privire la aceasta. Instanța de apel a reținut în mod greșit că societatea pe care o reprezintă nu a solicitat dobânzi legale și folosul nerealizat la instanța de fond. Astfel, așa cum rezultă din plângerea penală și încheierea instanței de la primul termen de judecată, Sc SRL s-a constituit parte civilă cu sumele de bani reprezentând dobânzile legale și folosul nerealizat de la data săvârșirii faptei.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Din cererea aflată la fila 18 dosar de fond rezultă că SC SRL s-a constituit parte civilă, solicitând diferența de prejudiciu produs de inculpată și rămas neachitat, folosul nerealizat de societate, reprezentând indicele ratei de inflație plus dobânda, precum și cheltuielile materiale efectuate(trimiteri poștale etc.) și suma ce trebuia să-i revină ca profit și de care a fost lipsit(100 lei /zi).
În consecință, Curtea constată că recurenta s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut de art. 15 Cod procedură penală și a precizat, fără echivoc, în ce constă suma de bani solicitată. Astfel, motivarea instanței de apel că cererile părții civile, cu privire la obligarea inculpatei la plata cheltuielilor materiale și a folosului nerealizat, au fost formulate direct în apel sunt nefondate.
Totodată, în motivele de apel depuse în scris de către partea civilă, la fila 17 din dosarul de apel, aceasta a solicitat efectuarea unei noi expertize pentru calcularea corectă a prejudiciului cauzat de inculpată, cerere care nu a fost pusă în discuția părților și asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Motivele invocate de recurentă se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală va admite recursul, va casa în totalitate decizia instanței de apel și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Botoșani.
În rejudecare, instanța va pune în discuția părților cererea privind utilitatea efectuării unei noi expertize și va analiza motivul de apel vizând obligarea inculpatei la plata cheltuielilor materiale și a folosului nerealizat.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă SC SRL, cu sediul în mun. B,-,. C,. 3,. 13, jud. B, împotriva nr. 120 din 28 mai 2009 Tribunalului Botoșani.
Casează, în totalitate, decizia penală arătată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Botoșani.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpată, care va fi avansat din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. IT
Tehnored.
Jud. fond
Jud.apel
Ex.2/16.11. 2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
