Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 399
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva deciziei penale nr. 122 A din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata asistată de avocat ales, și partea civilă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, se aduce la cunoștința inculpatei că, întrucât a fost achitată de instanța de apel, instanța de recurs are obligația de aoa udia.
Întrebată fiind, inculpata arată că este de acord să dea o declarație în instanța de recurs, susținerile sale fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar (fila 16).
Instanța procedează la legitimarea părții civile și apoi la audierea acesteia, susținerile sale fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar (fila 17).
Nemaifiind alte cereri de probe de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei Tribunalului Botoșani și a sentinței Judecătoriei Botoșani întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii, cu atât mai mult cu cât și în declarația dată astăzi în fața instanței aceasta nu-și amintește nici perioada în care a fost logodna fiului său și nici data la care s-a săvârșit fapta, aspecte care duc la convingerea că aceasta este autoarea infracțiunii.
Avocat ales pentru inculpată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale recurate ca fiind temeinică și legală. Precizează că din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatei și că aceasta nu recunoaște fapta întrucât nu a săvârșit-o, în momentul săvârșirii faptei ea se afla într-o altă localitate, respectiv în G Partea vătămată, în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și la instanțe, se contrazice, susținerile sale fiind afirmații, nefiind susținute cu alte probe certe. Având în vedere și principiul "in dubio pro reo" potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Partea vătămată arată că dorește ca inculpata să-i restituie suma sustrasă și dobânzile aferente.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din 12 mai 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că în ziua de 20.12.2007 în jurul orei 7,30 aflându-se în fața sediului BCR Baa costat-o pe partea vătămată și i-a sustras din buzunarul unui pulover suma de 6.500 lei.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani prin sentința penală nr. 586 din 4 martie 2009 condamnat pe inculpata pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit.a din Codul penal la pedeapsa de 3 (trei)ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 83 din Codul penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2 din 4 ianuarie 2006 Judecătoriei Suceava (definitivă la 25 ianuarie 2006), pedeapsă pe care a adiționat-o la cea stabilită prin prezenta sentință inculpata având de executat în final 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1, 2 din Codul penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
A fost obligată inculpata să achite părții civile, domiciliată în satul, comuna, județul B, CNP -, suma de 6500 lei daune materiale.
S-a dispus restituirea către inculpată a -ului inscripționat " 19-xll-2006 și " aflat la dosarul cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Numita locuiește în satul, comuna, județul B, iar în dimineața zilei de 20 decembrie 2006 s-a deplasat în municipiul B pentru a depune la BCR Filiala B suma de 6500 lei într-un cont deschis pentru fiul său plecat la muncă în străinătate.
În jurul orei 7:30, în timp ce aștepta în fața sediului băncii deschiderea programului de lucru cu publicul, însoțită fiind de o consăteană, partea vătămată a fost strigată de o persoană necunoscută ce se afla la baza treptelor. Este vorba de inculpata ce domiciliază în orașul G H, județul Partea vătămată s-a deplasat la inculpată care i-a spus că are și ea treburi de rezolvat la bancă și care i-a solicitat să o însoțească pentru a cumpăra alimente întrucât "îi este urât să meargă singură".
Cele două femei s-au îndreptat spre teatrul " " când, la un moment dat, inculpata s-a oprit, a deschis geanta părții vătămate și a introdus în ea o pâine ambalată în folie și o de damă din de culoare neagră aflată într-o sacoșă din PVC.
Inculpata i-a spus lui să ducă pâinea la o biserică, iar căciula să o poarte și i-a dat acesteia și o bancnotă de 5 lei pentru a cumpăra prăjituri. Partea vătămată a intrat într-un magazin, însă, negăsind prăjituri, s-a reîntors în fața magazinului unde a constatat absența inculpatei. La scurt timp a verificat conținutul buzunarelor unui pulovăr cu care era îmbrăcată, ocazie cu care a constatat că din buzunarul din partea lipsea suma de 6.500 lei pe care intenționa să o depună la bancă. Dându-și seama că inculpata i-a sustras banii, a anunțat lucrătorii de poliție cărora le-a predat și bunurile date de inculpată.
Fapta prezentată este dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de depistare, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșă fotografică, adrese emise de IPJ și planșă fotografică, declarații de martori.
La cercetarea judecătorească instanța s-a audiat partea vătămată care și-a menținut pretențiile civile în sumă de 6.500 lei (fila 9 ds.), inculpata (fila 15) și martora propusă de parchet (fila 26).
La cercetarea judecătorească instanța s-a audiat partea vătămată care și-a menținut pretențiile civile în sumă de 6.500 lei (fila 9 ds.), inculpata (fila 15) și martora propusă de parchet (fila 26).
Martorul, propus de asemenea de acuzare, nu a putut fi audiat în mod nemijlocit de instanță, întrucât este plecat la muncă în Spania (conform procesului verbal întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Postului de poliție - fila 24 ds.).
La proces inculpata a negat comiterea faptei, susținând că la data de 20 decembrie 2006 s-a aflat la domiciliul său din GHu nde a participat la o petrecere organizată cu ocazia logodnei fiului său. Aceasta a mai susținut că nu a fost niciodată în municipiul B până la momentul în care a fost depistată de organele de poliție (12 iunie 2007). În susținerea afirmațiilor sale acuzata a propus audierea martorilor (fila 32), (fila 31), (fila 37) și, cu privire la ultimul martor renunțând la audiere.
Susținerile inculpatei cu privire la organizarea unei petreceri la locuința sa sunt confirmate de cei trei martori audiați care însă nu au putut localiza în timp evenimentul. Martorii fac referire la datele de 19 și respectiv 20, fără a indica în mod precis luna desfășurării acelei petreceri. În aceste condiții instanța nu a putut reține ca fiind dovedită apărarea inculpatei conform căreia la data de 20 decembrie 2006, data săvârșirii faptei, se afla la domiciliu și nu era prezentă în municipiul
Pe de altă parte, varianta invocată de inculpată este infirmată de partea vătămată și de martora. a recunoscut fără ezitare în cursul cercetărilor după fotografiile prezentate de lucrătorii de poliție pe inculpată ca fiind femeia care în dimineața acelei zile a abordat-o și i-a solicitat să o însoțească la un magazin situat în apropierea sediului băncii. În timp ce partea vătămată discuta cu inculpata și primea de la aceasta unele bunuri i-au dispărut din buzunarul pulovărului cu care era îmbrăcată banii în sumă de 6.500 lei. Recunoașterea din grup s-a efectuat la sediul poliției la data de 12 iunie 2007 (dată la care inculpata a fost depistată de către organele de poliție într-un autoturism pe raza municipiului B) în prezența martorului - care a arătat în declarația sa (fila 33 dosar) că partea vătămată a recunoscut pe autoarea furtului după fizionomie, nefiind exercitate presiuni asupra sa. Aceleași aspecte sunt relatate și de martorul, persoană care a asistat la recunoașterea din grup a acuzatei, martorul menționând faptul că partea vătămată a recunoscut fără ezitare pe numita, cea care i-a oferit o pâine, o din și o bancnotă de 5 lei.
Chiar dacă martora cea care era prezentă la fața locului în dimineața zilei de 20 decembrie 2006 nu a putut recunoaște pe tânăra care abordat-o pe partea vătămată, descrierea inculpatei făcută de această martoră corespunde cu cea realizată de victimă inclusiv cu privire la obiectele de îmbrăcăminte.
În concluzie prima instanță a considerat că numita este cea care în împrejurările relatate a sustras părții vătămate din buzunarul hainei suma de 6.500 lei. Fapta a fost săvârșită pe timp de zi, în jurul orei 7:30 într-un loc public. În drept, fapta inculpatei constituie infracțiunea de furt calificat ce este prevăzută de art. 208 alin. 1, 209, alin. 1, lit. e din Codul penal.
A mai reținut prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2 din 4 ianuarie 2006 Judecătoriei Suceava pentru o infracțiune de furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 și 82 din Codul penal.
La stabilirea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal și circumstanțele personale ale inculpatei, dar și persistența infracțională a inculpatei și poziția procesuală nesinceră, prima instanța apreciind că pentru reeducarea acesteia se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, făcând aplicarea disp. art. 83 Cod penal față de pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de Judecătoria Suceava, pedeapsă adiționată la cea aplicată în prezenta cauză.
În cadrul procesului penal s-a formulat acțiune civilă de către ce a solicitat să fie despăgubită cu suma de 6.500 lei sustrasă de inculpată. Prima instanță a apreciat că acțiunea părții vătămate este întemeiată conform prevederilor art. 998 din Codul civil și întrucât se face vinovată de comiterea furtului ce a avut drept consecință prejudicierea victimei cu suma de 6.500 lei, dispunând obligarea ei la plata acestei sume cu titlul de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În motivarea apelului se arată că din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția inculpatei, iar martorii propuși de aceasta declară că în perioada în care s-ar fi săvârșit infracțiunea inculpata a participat la logodna fiului său la G Nici martora, care a fost prezentă la locul săvârșirii faptei, nu a putut recunoaște inculpata ca fiind persoana care a sustras suma de bani de la partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 122 A din data de 02 iunie 2009 a Tribunalului Botoșanis -au dispus următoarele:
S-a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 586 din 4 martie 2009 Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată inculpata, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
S-au înlăturat dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 2 din 4 ianuarie 2006 Judecătoriei Suceava, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.a teza II, b Cod penal. S-au respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea civilă.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Din analiza probatoriului administrat în cauză s-a constatat că acesta nu conduce la concluzia certă a săvârșirii vreunei fapte de furt și cu atât mai mult la concluzia comiterii unei asemenea fapte de către inculpata. Declarațiile părții vătămate în acest sens conțin numeroase contradicții, iar susținerile sale că inculpata i-a sustras acea sumă de bani nu sunt susținute și de alte probe. S-a observat astfel că în plângerea penală formulată ( 7 ds. ) partea vătămată arată că a fost acostată de o femeie necunoscută care, după ce a intrat în vorbă cu ea, i-a sustras din buzunarul interior al hainei suma de bani și a fugit înspre Teatrul, pentru ca în declarația dată în fața lucrătorului de poliție ( 8-9 ds. ) să nu mai menționeze nimic despre fuga inculpatei după ce i-ar fi sustras banii și să relateze că ar fi discutat cu aceasta, că ar fi primit de la ea o pâine, o din și suma de 5 lei și că, după ce a intrat într-un magazin pentru a cumpăra prăjituri, nu a mai găsit-o pe inculpată. În fața instanței ( 9 ds.) partea vătămată a prezentat o cu totul altă variantă, declarând că inculpata s-a oferit să o însoțească la un magazin de unde dorea să cumpere pâine și că în drum spre respectivul magazin inculpata i-a dat cu spray în zona feței, astfel încât nu mai știe ce s-a întâmplat ulterior. Când și-a revenit, a constatat că îi lipseau banii și că în geanta sa se aflau o de nutrii, o pâine și suma de 5 lei.
Inculpata nu a fost văzută în acele împrejurări de nicio altă persoană. Având în vedere data (20 decembrie) și ora (aproximativ 7,00) martora nu a avut posibilitatea să o recunoască pe femeia care a strigat-o pe partea vătămată. Nici partea vătămată și nici vreo altă persoană nu au observat vreun act material de sustragere.
Aceste aspecte sunt de natură să creeze o serioasă îndoială privind săvârșirea faptei de sustragere a respectivei sume de bani, îndoială întărită de faptul că partea vătămată s-a deplasat neînsoțită până la sediul BCR și de declarațiile martorilor, și, care arată că la data de 19 sau 20 decembrie 2006, în localitatea G H, a avut loc logodna fiului inculpatei (-ul depus la dosar conținând înregistrarea logodnei poartă inscripționată data 19 decembrie), logodnă care a fost urmată de o petrecere la care a participat și inculpata.
Cum îndoiala nu poate profita decât inculpatei, instanța de apel a constatat că nu există o faptă de furt comisă în dauna părții vătămate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că autoarea infracțiunii este inculpata. Astfel, în ceea ce o privește pe aceasta, s-a constatat faptul că partea vătămată a indicat-o fără nici un dubiu în momentul recunoașterii din grup. Chiar dacă martora nu a identificat-o în mod concret pe inculpată, acest lucru datorându-se distanței la care se afla în raport cu aceasta, se observă faptul că descrierea generală făcută acesteia concordă cu detaliile date de către partea vătămată și cu fizionomia inculpatei.
Cât privește apărarea inculpatei, potrivit căreia la acea dată se afla în localitatea G H, s-a constatat faptul că acesta nu subzistă. În dovedirea acestei împrejurări a fost depus la dosarul cauzei un pe care este trecută data de 19.12.2006-logodnă și. De remarcat este însă faptul că infracțiunea a fost comisă la data de 20.12.200. În consecință, s-a constatat că apărarea este formală, înscrierea unei date pe neputând crea convingerea că cele filmate datează în mod concret din acea zi, mai ales în contextul în care pe imaginile filmate nu este inscripționată nicio dată.
Cu privire la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, chiar dacă pe parcursul procesului penal partea vătămată a nuanțat declarațiile, în ceea ce privește persoana inculpatei nu au existat reveniri.
De remarcat este faptul că inculpata a procedat în mod similar și la comiterea infracțiunii de furt în dauna părților vătămate G și, filele 55-57 dosar urmărire penală.
Deși instanța de apel a considerat că în cauză nu a fost săvârșită vreo faptă penală, din probatoriul administrat nu se poate reține această împrejurare. Partea vătămată, în tot cursul procesului penal, a susținut că a fost victima unui furt, obiectul acestuia constituindu-l suma de 6 500 lei. Împrejurarea că are bani asupra sa a fost adusă și la cunoștința martorei, persoană cu care de altfel s-a și deplasat la unitatea bancară (fila 26 dosar). În consecință, în mod greșit instanța de apel a apreciat că fapta nu există.
În subsidiar, în contextul în care instanța va considera că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatei, s-a solicitat admiterea recursului în sensul schimbării temeiului achitării, din art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Examinând recursul declarat de Parchet sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr. 117/P/2007 din 12.05.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208,209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, fapta constând în aceea că în data de 20.12.2007, în jurul orei 7:30, aflându-se în fața sediului BCR B, acostat-o pe partea vătămată și i-a sustras din buzunarul unui pulover suma de 6 500 lei.
La întocmirea rechizitoriului s-a avut în vedere materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele-verbale încheiate cu ocazia efectuării actelor procesuale specifice și planșe foto, declarațiile martorilor și.
În cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, Judecătoria Botoșani, au fost reaudiate partea vătămată și inculpata și a fost readministrat probatoriul testimonial, fiind audiați martorii și.
De asemenea, în apărarea inculpatei și la solictarea acesteia au fost audiați martorii, și.
În fața instanței de recurs au fost reaudiate atât partea vătămată, cât și inculpata.
Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetarea judecătorească, coroborat cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatei, se constată că atât între declarațiile acestora cât și declarațiile martorilor există neconcordanțe vizibile.
Contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate, inculpatei și ale martorilor din lucrări au condus instanțele de fond și de apel la pronunțarea unor hotărâri diametral opuse de condamnare și achitare a inculpatei.
Pentru lămurirea contradicțiilor ivite între declarațiile părții vătămate, inculpatei și ale martorilor din lucrări date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, Curtea apreciază că în cauză se impune reaudierea acestora.
Față de cele prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, să caseze în totalitate atât decizia, cât și sentința penală și să rețină cauza spre rejudecare.
Întrucât partea vătămat și inculpata au fost audiate în ședința publică din data de 28.10.2009, declarațiile acestora fiind consemnate în procese-verbale atașate separat la dosarul cauzei, se vor cita în continuare pentru audiere martorii și.
Deoarece partea vătămată a făcut referire în declarația dată în fața instanței de recurs despre prezența la locul faptei și a martorului, curtea urmează ca din oficiu să citeze pentru audiere și pe acest martor.
Se va fixa un nou termen de judecată pentru data de 16.11.2009, pentru când vor fi citate părțile și martorii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva deciziei penale nr. 122 A din 02 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează, în totalitate, decizia penală arătată și sentința penală nr. 586/04.03.2009 a Judecătoriei Botoșani și reține cauza pentru rejudecare.
Fixează termen de judecată la data de 16.11.2009 pentru când vor fi citate părțile și martorii, din com., sat, jud. B și din com., jud.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./11.11.2009
Jud fond:
Jud apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
