Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.211Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 401
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 160 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, părțile responsabile civilmente (fostă ) și, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții responsabile civilmente Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă dovada de îndeplinire a mandatului de aducere privindu-l pe .
Întrebat fiind, inculpatul, prezent astăzi în instanță, arată că nu înțelege să dea o nouă declarație și că își menține declarațiile date anterior. Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită acordarea de circumstanțe atenuante pentru inculpatul în ce privește infracțiunea de tâlhărie în temeiul art. 74 lit. a,b,c Cod procedură penală datorită bunei conduite a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, prezentarea în fața autorităților, comportamentul procesual sincer. Ca o măsură suficientă pentru dezvoltarea morală și intelectuală a acestuia, solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 Cod penal. Menționează că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia. Acțiunea de deposedare din cadrul infracțiunii a avut loc ca urmare a unei stări conflictuale, inculpatul neavând astfel de obiceiuri. În legătură cu infracțiunea de furt calificat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni reținută în sarcina sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu există dovezi că ar fi participat la această infracțiune.
Partea responsabilă civilmente (fostă ) arată că nu știe dacă inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, că era minor la data săvârșirii, singurul întreținător de familie întrucât tatăl său, se află în penitenciar pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate.
Partea responsabilă civilmente solicită instanței să suspende condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât el termină de executat pedeapsa și se va ocupa îndeaproape de educația fiului său. Mai arată că, din cele aflate în penitenciar, știe că fiul său a fost constrâns de Poliția din să dea declarația.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt și având în vedere motivele invocate cu privire la infracțiunea de tâlhărie, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.246 din data de 10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 41, 42 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice și înlăturarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, părți vătămate fiind, și.
În baza art. 36 Cod penal rap. la art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 163/28.02.2007 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 31.07.2006 la 30.10.2006 și de la 07.04.2007 până la data punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 379/2008.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 41, 42 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 41, 42 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 201/17.02.2005 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la 20.03.2005 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, pe lângă cea aplicată prin prezenta sentință, în total 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Inculpatul minor, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal (parte vătămată fiind ), la pedeapsa de 1 an închisoare și de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să-i plătească părții civile suma de 40 de lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligați inculpații și, cel din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile suma de 3.750 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 500 lei, părții civile suma de 450 lei, părții civile suma de 600 lei, toate cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligați inculpații și să plătească fiecare statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, suma de 200 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 15.12.2006-11.02.2007, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații, și au săvârșit mai multe furturi pe raza comunei și a orașului, ambele din județul S iar inculpatul minor, în data de 27 octombrie 2006, în jurul orei 13:30, în timp ce se afla pe DN 17, pe raza comunei, jud. Saa costat-o pe partea vătămată pe care a condus-o într-o zonă mai izolată, unde prin folosirea violenței a deposedat-o de 2 telefoane mobile și suma de 10 lei
Reținând vinovăția inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, prima instanță i-a condamnat pe aceștia la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, a dispus executarea pedepselor rezultante în regim de penitenciar, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celor în cauză se poate realiza doar prin această modalitate de executare.
Referitor la inculpatul minor, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, orientate sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, cu executare în regim privativ de libertate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, precum și cele ale părinților pentru faptele copiilor lor minori, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță i-a obligat pe inculpați la plata de despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile în cauză, pe inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul minor, solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu sunt dovezi clare că ar fi participat la această infracțiune. În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, a solicitat redozarea pedepsei în sensul diminuării acesteia și orientarea sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 160/15.06.2009 Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
S-a motivat că a fost reținută corect situația de fapt și încadrarea în drept, inculpatul apelant comițând infracțiunile în împrejurările arătate de prima instanță și arătate pe larg în considerentele sentinței atacate.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului apelant, acestea au fost just și proporțional individualizate, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, fapta inculpatului care, aflat pe un drum public, prin amenințare și lovituri repetate cu pumnii și picioarele, a deposedat-o pe partea vătămată de două telefoane mobile și de suma de 10 lei, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal. De altfel, inculpatul minor nu a negat săvârșirea acestei infracțiuni.
Fapta aceluiași inculpat minor care, în două rânduri, în cursul lunii decembrie 2006 și în noaptea de 03/04.02.2007 a sustras, prin efracție, împreună cu inculpatul și cu numitul, mai multe bunuri din locuința părții vătămate, precum și din atelierul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina sa și solicitat achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În ceea ce privește actul material din luna decembrie 2006, din declarațiile martorului (fila 66 ds. up) rezultă că autorii acestuia sunt inculpatul și. În același sens este și declarația martorului ( 67 ds.urm.pen.), din care rezultă că acesta s-a întâlnit cu inculpații și în localitatea, comuna, împrejurare în care aceștia i-au povestit că în luna decembrie 2006 au fost în localitatea, jud. S unde au intrat într-o casă de vacanță și au sustras două perechi de coarne de, pe care le-au vândut numitului și alte bunuri. Declarațiile celor doi martori se coroborează perfect cu declarațiile martorilor care au cumpărat coarnele de de la și cu procesul verbal de cercetare la fața locului. Prin urmare, susținerile inculpatului minor, în sensul că nu este el autorul acestui act material de furt calificat vor fi înlăturate.
Cu privire la actul material de furt calificat din data de 03/04.02.2007 din declarația inculpatului rezultă că a participat și inculpatul la săvârșirea acestuia. Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorului (filele 86-87 ds. up) care declară că a cumpărat un ferăstrău mecanic de la doi tineri, bun ce s-a dovedit ulterior că aparținea părții vătămate. Prin urmare susținerile inculpatului minor, în sensul că nu este el autorul acestui act material de furt calificat nu vor fi luate în seamă.
Vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal fiind dovedită, în mod corect l-a condamnat prima instanță la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni, astfel că solicitarea privind achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, nu a fost primită de instanța de control judiciar.
Față de vârsta inculpatului și gravitatea faptelor comise, de împrejurarea că prejudiciul creat a fost doar în parte recuperat, de celelalte criterii prev. de art. 72 și art. 100 Cod penal, în mod corect prima instanță a apreciat că numai câte o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului minor.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, acesta a fost just și proporțional individualizat, în raport de toate criteriile prevăzute de lege, astfel încât nu se impune o diminuare a acestuia.
Situația este similară și în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, deși cu privire la pedeapsa aplicată pentru acesta nu s-a adus nici o critică.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul arătând că pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este prea mare, solicitând acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei. Cu privire la infracțiunile de furt calificat, solicită achitare sa în temeiul art. 10 lit c Cod procedură penală întrucât nu a participat la săvârșirea lor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, care se încadrează în disp. art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este întemeiat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.
Cu privire la vinovăția inculpatului, relativ la faptele de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată, Curtea reține că există probe suficiente care stabilesc, fără echivoc că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul, în cursul lunii decembrie 2006, împreună cu inculpatul prin efracție și distrugerea unui perete a pătruns în incinta unei magazii de lângă cabana părții vătămate de unde a sustras două panoplii cu coarne de, un radiocasetofon și un binoclu. În noaptea de februarie 2007,inculpatul, împreună cu inculpatul au pătruns prin efracție în atelierul mecanic aparținând părții vătămate, de unde au sustras un motofierăstrău marca Husqvarna, pe care l-au vândut martorului.
Probele din care rezultă vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea de furt calificat constau în: declarațiile martorului care arată, la urmărirea penală(fila 66 ds. up), că autorii furtului de la cabana din sunt inculpatul și. În același sens este și declarația martorului ( 67 ds.urm.pen.), din care rezultă că acesta s-a întâlnit cu inculpații și în localitatea, comuna, împrejurare în care aceștia i-au povestit că în luna decembrie 2006 au fost în localitatea, jud. S unde au intrat într-o casă de vacanță și au sustras două perechi de coarne de și alte bunuri, pe care le-au vândut numitului. Declarațiile celor doi martori se coroborează perfect cu declarațiile martorilor care au cumpărat coarnele de de la și cu procesul verbal de cercetare la fața locului.
Săvârșirea celui de-al doilea act material de furt calificat, din data de 03/04.02.2007 rezultă din declarația inculpatului care precizează că a participat și inculpatul la săvârșirea acestuia. Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorului (filele 86-87 ds. up) care declară că a cumpărat un ferăstrău mecanic de la doi tineri, bun ce s-a dovedit ulterior că aparținea părții vătămate.
Potrivit art. 66 alin. 2 Cod procedură penală în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În speță, mijloacele de probă menționate mai sus dovedesc vinovăția inculpatului, iar acesta nu a probat lipsa lor de temeinicie. În consecință, în mod corect s-a stabilit participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Deși instanța de fond a omis aplicarea art. 41 alin 1,2 Cod penal cu privire la infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin 1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, conform art. 3858alin. 1 Cod procedură penală instanța de recurs nu poate modifica hotărârea în sensul reținerii acestui text de lege întrucât s-ar crea o situație mai grea recurentului, în speță inculpatului.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în disp. art. 52 Cod penal, neimpunându-se reducerea pedepsei.
În ce privește modalitatea de executare, Curtea reține că acesta nu a mai fost condamnat, asigură parte din venitul familiei prin prestarea diverselor munci zilnice, familia îi poate asigura condiții de resocializare, criterii prin prisma cărora apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin neexecutarea pedepsei aplicate în regim privativ de libertate. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, Curtea va suspenda condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 110 Cod penal.
Instanța pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal care prevăd revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 1 an, în cazul în care inculpatul va săvârși o nouă infracțiune în termenul de încercare de 2 ani stabilit.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată și alte motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul, va casa în totalitate decizia penală și în parte sentința criticată, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite pentru inculpatul minor.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.11.1990, împotriva deciziei penale nr. 160/15.06.2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în totalitate decizia menționată și în parte sentința penală nr. 246/10.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, cu privire la inculpatul și în rejudecare:
În temeiul art. 81 și 110 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o perioadă de 2 ani.
Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei care va fi avansat din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. IT
Jud.
Jud apel LM
IC
Dact. TL 2 ex.
16.11.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
