Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(497/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 433/
Ședința Publică de la data 18 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera- - -
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LINGA CURTEA DE APEL B - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 10 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 64 din data de 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest si asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsă fiind intimatul parte civilă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care,
Întrebată fiind, recurentul inculpat, arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, după ce a luat legătura cu aceasta, arată că inculpatul își menține recursul declarat în cauză, care vizează individualizarea pedepsei aplicate de 2 ani închisoare. Invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, a se aprecia admisibilității recursului.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că în prezenta cauză, calea de atac exercitată de către inculpat este neprevăzută de lege, așa încât, solicită respingerea recursului declarat de către aceasta, ca fiind inadmisibil.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat, arată că nu a fost prezent la judecarea cauzei în apel și recurs, și solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 171/A din 28.01.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatului împotriva HG sentinței penale nr. 9/10.01.2008 a Judecătoriei sector 6 B în dosarul nr-, ca inadmisibil.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 9/10.01.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, în dosarul penală nr-, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpatului din HG infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a,e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în cea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a, Cod penal, raportat la art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a Ii-a și lit.b Cod penal.
În baza art.61 alin.l Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 481 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1182/24.09.2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.827/09.11.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția I Penală, rest pe care 1-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și litera b Cod penal.
În baza art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, raportat la art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a, teza a Ii-a și litera b, Cod penal.
S-a constatat că inculpatul Gaf ost cercetat în stare de deținere în altă cauză.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.l Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 191 alin.l Cod procedură penală, au fost obligați inculpați la câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 18.02.2007, în jurul orelor 10.30, inculpații și HG G, pătrunzând în incinta Complexului Comercial, situat în nr. 210, sector 6, B, au luat în scopul însușirii pe nedrept bunuri, și anume 32 bucăți în valoare de 327,57 lei, îndreptându-se spre casele de marcat.
de sistemul video de supraveghere al complexului și fiind anunțați prin dispecerat agenții de pază ai acestui obiectiv, inculpații au fost depistați de martorul după trecerea de către aceștia a liniei caselor de marcat tară a achita bunurile sustrase, împrejurare cu care au fost imobilizați.
S-a procedat totodată la sesizarea organelor de poliție, care au identificat asupra inculpaților 32 de bucăți ascunse în buzunarele hainelor.
Această situație de fapt a rezultat din recunoașterea inculpaților în ambele faze ale procesului penal ( 11-12, 17-18 p și 13, 34), coroborată conform art.69 Cod procedură penală, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( 6-7, p) și declarațiile părții vătămate, agent de pază aflat de serviciu la linia caselor de marcat care arată că, fiind anunțat de dispecerat cu privire la două persoane care au sustras bunuri și se îndreaptă spre linia caselor de marcat, i-a oprit pe inculpați după ce au părăsit suprafața comercială și i-a condus în camera de interpelare, unde au fost găsite bunurile sustrase în buzunarele de la îmbrăcăminte.
Din coroborarea celor consemnate în fișele de interpelare aflate la filele 13, 20 din dosarul de urmărire penală cu recunoașterea inculpaților, instanța a reținut că asupra inculpatului au HG fost identificate, în buzunarele jachetei, bunuri în valoare de 102,3 lei (10 bucăți de ), iar asupra inculpatului G, în buzunarele paltonului, în valoare de 225,27 lei (22 de bucăți ).
Din cele de mai sus, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați.
In drept, instanța a reținut că fapta inculpaților și HG G, constând în aceea că, la data de 18.02.2007, în jurul orelor 10.30, au luat, din incinta Complexului Comercial, raionul parfumerie, în scopul însușirii pe nedrept, bunuri (32 bucăți ) în valoare totală de 327,57 lei, din care asupra inculpatului au HG fost identificate 10 bucăți, în valoare de 102,3 lei, iar asupra inculpatului G 22 de bucăți, în valoare de 225,27 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și sancționată de art.208 alin.l - art.209 alin.l lit. a, e Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor menționate mai sus din incinta Complexului Comercial. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, și anume bunurile de care aceasta a fost lipsită, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii împrejurarea că la un scurt interval de timp bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate, conform celor atestate în cuprinsul fișelor de interpelare de la filele 13, 20 din dosarul de urmărire penală, dat fiind că acțiunea de deposedare-imposedare s-a realizat în momentul depășirii liniei caselor de marcare fără a plăti bunurile sustrase.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei lor și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și au urmărit acest rezultat. Inculpații au sustras bunurile în scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, din recunoașterea inculpaților, precum și din declarația martorului.
Aspectul de calificare, conform dispozițiilor art.209 alin. l lit.a și e Cod penal, este atras de săvârșirea infracțiunii de către două persoane împreună, în calitate de coautori, într-un loc public (în incinta Complexului Comercial ) dat fiind că spațiul comercial în care s-a săvârșit infracțiunea la orele 10.30 era accesibil publicului, aflându-se de față mai multe persoane, aspecte ce reies din probele administrate în cauză.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului și HG a copiei sentinței penale nr. 1182/2004 a Tribunalului București atașată la fila 45 din dosar instanța de fond a reținut că:
Prin sentința penală nr. 1080/26.04,2001 a Judecătoriei sector 5 B, pronunțată în dosarul nr.4315/2001, definitivă prin decizia penală nr. 1336/19.09.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a HG fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 lit.e, i Cod penal.
Din executarea acestei pedepse, a fost liberat condiționat la data de 26.03.2003, restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat fiind de 353 de zile.
Ulterior, prin sentința penală nr. 1182/2004 a Tribunalului București inculpatul a HG fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.21 din Legea nr. 143/2000 la executarea pedepsei de 4 ani închisoare și doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, dispunându-se totodată revocarea liberării condiționate pentru restul de 353 de zile ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1080/26.04.2001 a Judecătoriei sector 5
Prin sentința penală nr.3989/03.10.2006 a Judecătoriei Târgu J i inculpatul a HG fost liberat condiționat la data de 03.10.2006 din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1182/2004 a Tribunalului București, rămânând de executat un rest de 481 de zile.
Față de aspectele reținute mai sus, instanța a apreciat că, în ce-1 privește pe inculpatul HG, sunt îndeplinite condițiile de existență a pluralității infracționale sub forma recidivei postcondamnatorii, primul termen - o condamnare definitivă la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare pentru o infracțiune intenționată; cel de-al doilea termen - săvârșirea, în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, a unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare.
Instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite și condițiile de existență a recidivei postexecutorii deoarece pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1080/26.04.2001 a Judecătoriei Sector 5 B (din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 26.03.2003, liberare revocată prin sentința penală nr. 1182/2004 a Tribunalului București, procedându-se la contopire, conform dispozițiilor art.61 Cod penal) nu a fost executată și nici nu poate fi considerată ca executată.
Față de cele reținute mai sus privitor la inculpatul HG, instanța a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal în cea prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului G, instanța a reținut că prin sentința penală nr.940/15.10.2002, a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr.2227/2002, definitivă prin decizia penală nr. 1533/26.03.2003 a Curții Supreme de Justiție inculpatul G a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.21 alin.2 lit.a, d, e Cod penal, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 22.06.2004, rămânând de executat un rest de 422 de zile.
Față de aceste date, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile recidivei postexecutorii.
În privința primului termen al recidivei, instanța a reținut că în deplină concordanță cu dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, în cauză există o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, respectiv la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.940/15.10.2002, a Tribunalului București - Secția I Penală, prin care s-a stabilit pedeapsa pentru o infracțiune intenționată (tâlhărie).
Sub aspectul celui de al doilea termen al recidivei, instanța a constatat că acesta este reprezentat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal, infracțiune intenționată, pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și care a fost săvârșită la data de 18.02.2007, așadar ulterior considerării ca executate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.940/15.10.2002 a Tribunalului București - Secția I Penală.
La individualizarea pedepsei, pentru fiecare inculpat, instanța, potrivit art.72 Cod penal, a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal referitoare la condițiile răspunderii penale și regimul agravant al recidivei postcondamnatorii, pentru inculpatul HG, postexecutorii pentru inculpatul G, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite apreciat în raport de: locul și modalitatea de săvârșire a faptei, și anume într-un loc public, de două persoane împreună, de cuantumul scăzut al prejudiciul, de circumstanțele personale ale inculpaților (respectiv de faptul că au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-au prezentat în fața instanței de judecată).
Pe baza acestor criterii, instanța a reținut pentru fiecare dintre inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal (atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului penal) și aplicând dispozițiile art. 76 alin. (1) litera c, Cod penal raportate la art. 208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul și cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, pentru inculpatul G, stabilindu-se o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru fiecare, aptă să răspundă scopului preventiv și educativ al sancțiunii, definit de art.52 Cod penal.
alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal în cea prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul HG,
arătând că nu a fost audiat de instanță, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani pentru o faptă pentru care în majoritatea cazurilor se aplică amendă penală, iar la data arestării avea un loc de muncă.
La termenul de judecată de la data de 28.01.2009, instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac a apelului.
Examinând cauza sub aspectul admisibilității apelului, Tribunalul a constatat că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 9/10.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B, în dosarul penal nr-, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei săvârșite de inculpatul din HG infracțiunea prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a,e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b, Cod penal în cea prevăzută de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
În baza art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a, Cod penal, raportat la art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.61 alin.l Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 481 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1182/24.09.2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.827/09.11.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția I Penală, rest pe care 1-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și litera b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul a HG declarat apel la data de 21.01.2008, fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr. 171/A din 10.03.2008 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Împotriva deciziei penale anterior menționate inculpatul a HG declarat recurs la data de 24.03.2008, fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr. 654/21.05.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI secția I-a Penală.
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că inculpatul a HG exercitat anterior căile de atac stabilite de lege împotriva hotărârii de condamnare, respectiv apel și recurs, iar exercitarea din nou a apelului împotriva aceleiași hotărâri nu mai este posibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și solicitând reindividualizarea pedepsei.
Curtea, analizând recursul formulat prin prisma cazului de casare invocat de inculpat, art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și a cazurilor de care se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată că acesta este nefondat.
În mod corect a constatat instanța de apel că inculpatul a HG exercitat deja apel și recurs împotriva sentinței penale nr. 9/10.01.2008 a Judecătoriei sector 6 prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare, și a respins ca inadmisibil apelul formulat de inculpat.
Întrucât în prezenta cauză a fost exercitată deja calea recursului, iar prin decizia penală nr. 654/21.05.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI soluția a rămas definitivă, nu se mai poate recurge la o cale ordinară de atac, motiv pentru care curtea va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpat conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând să-l oblige pe acesta la cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotrivaHG sentinței penale nr. 9/10.01.2008 a Judecătoriei sector 6 B pronunțată în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 64/A din 28.01.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-8.05.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
