Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 531/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 480R
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Encean
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1781/15.10.2008 pronunțată de către Judecătoria Giurgiu și a deciziei penale nr.9/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de libertate, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/12.03.2009, atașată la fila 8/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a procedat la identificarea inculpatului (fiul lui și, ns. la data de 17.05.1960 în sat, jud. G, CNP -, domiciliat în sat, comuna, jud. G), în baza seria - nr. - emisă de comuna la data de 16.08.2008.
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ales.
Apărătorul recurentului-inculpatdepune la dosarul cauzei motivele de recurs.
Recurentul-inculpatconfirmă că el a declarat recurs și a semnat la acest termen de judecată cererea de recurs deja depusă la dosar.
Curteapune în discuție posibilitatea administrării probei testimoniale având în vedere stadiul procesual în care se află prezenta cauză.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că deși inculpatul a indicat în cererea de recurs numele unui martor G, în realitate acesta insistă în audierea părții vătămate.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea acestei cereri, având în vedere stadiul procesual în care se află cauza.
Curtea,în urma deliberării, având în vedere stadiul procesual respectiv de recurs și de dispozițiile legale referitor la administrarea de probe în recurs, apreciază că cererea este neîntemeiată și o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 3859pct.10 și 14 Cod procedură penală admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 1781/15.10.2008 pronunțată de către Judecătoria Giurgiu și a deciziei penale nr.9/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-, casarea acestor hotărâri și rejudecând să se pronunțe o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală.
În susținerea recursului, solicită să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de audiere părții vătămate și nu există probe care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, declarațiile martorilor nu se coroborează între ele și cu celelalte probe din dosar și mai mult decât atât, partea vătămată nu s- constituit parte civilă în cauză ci a renunțat la plângerea formulată.
În subsidiar, în condițiile în care Curtea va aprecia că probele administrate în cauză conduc la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192. pen. și infracțiunii de furt prevăzută de art.208 pen. solicită condamnarea inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 86/1 pen. considerând că scopul pedepsei poate fi atins și în aceste condiții.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.9/23.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr- și în parte a sentinței penale nr. 1781/15.10.2008 pronunțată de către Judecătoria Giurgiu cu privire la pedeapsa accesorie, apreciind că nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a teza I pen. având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și împrejurările cauzei.
În ceea ce privește criticile aduse de către inculpat hotărârilor atacate, cu privire la neaudierea părții vătămate, consideră că acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, partea vătămată nefiind obligată să se prezinte pentru a fi audiată. În plus, se constată că partea vătămată s-a prezentat la un termen de judecată, la care a precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză. Cu ocazia soluționării apelului de către Tribunalul Giurgiua fost încuviințată proba cu martori și au fost audiați doi martori în cauză. Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului și nu se impune achitarea acestuia.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului, consideră că aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72. pen. astfel că nu se impune reducerea cuantumului acesteia în situația în care instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă aproape de minimul special prevăzut de lege.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului avută pe parcursul procesului penal, antecedentele penale ale acestuia, fiind condamnat anterior de 2 ori pentru comiterea de furturi din avutul privat și a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, nu poate aplica o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, având în vedere condamnările anterioare.
Cu privire la cheltuielile judiciare, urmează să se ia act că acestea rămân în sarcina statului.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat, nu putea intra în curtea părții vătămate întrucât aceasta avea trei câini lupi, un gard înalt și sonerie.
De asemenea, solicită să se ia act că partea vătămată și-a retras plângerea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în baza art.192 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.208 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art.33 lit.a, 34 alin.1 lit.b pen. au fost contopite pedepsele de 1 an și 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a,b pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la acțiunea civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că la data de 20.08.2006 partea vătămată împreună cu prietenul său serveau masa în casa părții vătămate iar la un moment dat aceștia l-au surprins pe inculpatul în timp ce scotocea într-o geantă aparținând părții vătămate și în care acesta avea pensia.
Martorul a confirmat pe deplin cele susținute de partea vătămată, faptul că inculpatul cunoștea locul unde partea vătămată își ținea banii datorându-se împrejurării că inculpatul îl ajutase înainte cu câteva zile pe partea vătămată la treburi în gospodărie.
De asemenea martorul a relatat că în ziua respectivă trecea pe drum când l-a văzut pe inculpat în curte la partea vătămată, îmbrâncindu-se iar partea vătămată striga după ajutor pentru că ar fi intrat hoții la el în casă.
Deși inculpatul nu a recunoscut faptele de care acesta este învinuit, susținerile sale sunt contrazise de probele administrate care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat al inculpatului nr.60840/15.09.2006 din care rezultă că răspunsurile acestuia la întrebările relevante nr.4,7,9 sunt nesincere, evidențiindu-se modificări semnificative ce demonstrează un comportament simulat al acestuia.
După cum au fost descrise faptele, instanța a reținut că faptele inculpatului de a pătrunde în locuința părții vătămate, fără a avea consimțământul acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu iar fapta aceluiași inculpat de a sustrage anumite bunuri mobile din posesia altei persoane, fără a avea consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, acesta acționând cu intenție directă în scopul de a-și apropria anumite bunuri fără drept.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. respectiv fapta săvârșită, circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului, reținerea stării de recidivă postexecutorie, în stabilirea pedepsei ce urmează a fi executată de către inculpat, instanța urmărind realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 pen. respectiv constrângerea și reeducarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 9 din 23.02.2009, pronunțată în dosarul nr. de Tribunalul Giurgiu - secția penală, s- respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, cu obligarea acestuia la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză. Depozițiile testimoniale administrate în apel nu au aptitudinea să schimbe această situație de fapt întrucât depoziția martorului nu este utilă, acesta declarând că nu are cunoștință despre faptele și împrejurările cauzei, iar depozițiile celorlalți doi martori sunt irelevante întrucât nu s-au coroborat una cu cealaltă. Astfel, dacă în depoziția martorului se afirmă că partea vătămată nu a pretins denaturarea adevărului deși a sugerat martorului posibilitatea obținerii unui folos, în depoziția martorului partea vătămată ar fi solicitat o astfel de denaturare a adevărului însă nu a oferit nici un folos în schimb.Ca atare, tribunalul nu poate reține lipsa de sinceritate a părții vătămate în procedura de angajare a răspunderii penale a inculpatului.
În raport de situația de fapt reținută, încadrarea juridică este corectă și conformă cu textele normative indicate.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatulcare a solicitat achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr. pen. întrucât nu există probe care să conducă la concluzia că a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Totodată a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de audiere părții vătămate. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 861. pr. pen. privind suspendarea sub supraveghere.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 10 și 14. pr. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3. pr. pen. Curtea constată următoarele:
Referitor la susținerile recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea privind audierea părții vătămate, Curtea constată că o astfel de cerere nu a fost formulată în cauză.
Totodată, faptul că tribunalul nu a avut în vedere la pronunțarea soluției nici o probă din cele propuse în apărarea inculpatului, arătând că depozițiile testimoniale administrate în apel nu au aptitudinea să schimbe situație de fapt reținută de instanța de fond, nu poate fi subsumat cazului de casare prev. de art.3859pct. 10. pr. pen.
De asemenea, solicitarea recurentului de achitare întrucât nu există nici o probă care să conducă la concluzia că a comis faptele este neîntemeiată.
Deși recurentul a încadrat aceste susțineri în motivul de casare prevăzut la pct. 10 al art. 3859. pr. pen. Curtea constată că solicitarea acestuia nu poate fi analizată decât prin prisma cazului de casare menționat la pct. 18, motiv care, în lipsa invocării de către inculpat, poate fi analizat și din oficiu de către instanța de recurs.
Însă din analiza actelor dosarului, Curtea constată că instanțele au stabilit situația de fapt pe baza probelor administrate, nefiind vorba de o eroare gravă de fapt.
Ceea ce critică recurentul este o greșită apreciere a probelor, fapt ce excede cazului de casare invocat.
În ceea ce privește reducerea pedepselor aplicate de către instanța de fond și menținute în apel, Curtea apreciază că și acest motiv este neîntemeiat.
Având în vedere că pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar acesta este recidivist, condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar în cursul procesului penal a avut o atitudine procesuală nesinceră, Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52. pen. poate fi atins în condițiile stabilite de către instanța de fond, care a procedat la o justă individualizare a pedepselor.
Referitor la cererea de suspendare a executării pedepsei, se constată că aceasta este inadmisibilă în condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Față de cele arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.9 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția penală și a sentinței penale nr. 1781 din 15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./1.04.2009
- jud.;
Președinte:Simona EnceanJudecători:Simona Encean, Silvia Cerbu, Lucia Rog
