Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(375/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.482/R
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Camelia
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr.17 din 08 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Videle în dosarul nr- și a deciziei penale nr.142/A din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat, personal, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.70/17.03.2009 emisă de Baroul Teleorman - Cabinet individual și intimatul-parte vătămată, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea inculpatului, acesta prezentând CI seria - nr.- CNP - și la legitimarea părții vătămate, acesta prezentând CI seria - nr.- CNP -.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, învederează că înțelege să critice decizia penală pronunțată de Tribunalul Teleorman pentru un singur motiv de nelegalitate și netemeinicie, respectiv cel încadrabil în dispozițiile art. 385 pct.14 Cpp vizând greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate. În motivele de recurs ale parchetului se arată netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, avându-se in vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, cât și dispozițiile art. 52 Cod penal vizând scopul și funcțiile pedepsei.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este mai mult decât modică și instanța de apel a procedat la o aplicarea excesivă a circumstanțelor atenuante, astfel că solicită să se reevalueze datele cauzei. În urma constatării și aplicării de circumstanțe atenuante, să se stabilească o sancțiune penală care să fie in concordanță cu dispozițiile art. 72 Cod penal și totodată cu dispozițiile art. 52 Cod penal.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea in parte a deciziei penale pronunțate de instanța de apel și reținând cauza spre rejudecare, menținerea circumstanțelor atenuante care au fost aplicate in favoarea inculpatului, să se reaprecieze efectele, urmând a se restabili o altă pedeapsă sub minimum special, însă cu precizările menționate.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, menținerea deciziei penale nr. 142/A din 02 decembrie 2008 prin care a fost menținută sentința penală nr. 17 din 08 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Videle.
Consideră că pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului corespunde pe deplin dispozițiilor art. 72-74 Cod penal în sensul că s-a avut in vedere contextul săvârșirii faptei, care a constat într-o întâlnire pe fondul consumului de băuturi alcoolice, atât al inculpatului, cât și al părții vătămate, la o petrecere organizată pe raza orașului V pe data de 28.01.2006. Având în vedere că partea vătămată a avut o atitudine provocatorie, necorespunzătoare față de prietena inculpatului, între aceștia a existat o altercație, rezultând leziuni și 70-80 zile de îngrijiri medicale. Arată că și comportamentul părții vătămate a generat și l-a determinat pe inculpat să răspundă în acest fel.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul și partea vătămată sunt prieteni din copilărie, sunt prieteni și în prezent, inculpatul a realizat consecințele faptei sale, a acordat primul ajutor părții vătămate, a achitat toate despăgubirile pentru că a vrut să își ajute prietenul. De asemenea solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este student, provine dintr-o familie organizată, a recunoscut in mod sincer faptele săvârșite și le-a regretat. Arată că în prezent partea vătămată nu mai are nevoie de spitalizare, starea acestuia de sănătate s-a îmbunătățit, l-a însoțit pe inculpat și în apel și în recurs, și-a dat seama că este vorba de un eveniment nefericit.
Consideră că individualizarea pedepsei se face de la o situație la alta și este atributul instanței de judecată care, în funcție de probele administrate, poate să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei penale nr. 142/A din 02 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, ca legală și temeinică.
Intimatul-parte vătămată, având cuvântul, învederează că este de acord cu susținerile avocatului inculpatului. Arată că atât el cât și inculpatul au păreri de rău față de cele întâmplate, consideră că pedeapsa de o lună aplicată inculpatului este suficientă. Mai arată că nu mai are probleme medicale.
Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că regretă fapta, este prieten cu partea vătămată încă din copilărie.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 17/08.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Videle - jud. Tad ispus următoarele:
În baza art. 182 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 și art.74 alin.1lit.a,b și c și alin.2 Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o lună închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute art.64 lit.a și b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și o lună, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s- dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului a supra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, ca rămasă fără obiect, ca urmare a achitării integrale de inculpat a despăgubirilor civile reprezentând daune morale și materiale, în cuantum total de 15.000 lei, către partea vătămată.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.941,30 lei către această parte, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată și a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței penale și data la care se va achita debitul.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță T și a obligat pe inculpat la plata sumei de 450,02 lei către această parte, reprezentând cheltuieli de transport sanitar și a majorărilor de întârziere aferente aplicate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.
A luat act că Spitalul V nu s- constituit parte civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 27/28.01.2006 inculpatul a participat alături de colegii de clasă la petrecerea organizată de prietena sa C în demisolul restaurantului "Casa " din orașul
În jurul orei 1.00 în localul restaurantului a apărut partea vătămată însoțită de prietenul său care în declarația dată la termenul din 16.01.2008 a arătat că în interiorul localului părțile s-au certat,"mai precis partea vătămată s-a luat de inculpat. Precizez că partea vătămată i-a adresat injurii inculpatului. Partea vătămată a părăsit primul restaurantul". A confirmat parțial și generic consumul de băuturi alcoolice dat fiind caracterul festiv al petrecerii la care au participat arătând că "fiecare consumasem băuturi alcoolice la acea petrecere și nu îmi mai amintesc dacă la acel moment inculpatul era sub influența consumului de alcool".
Din probatoriile testimoniale administrate, instanța a reținut că martorii au arătat că partea vătămată fost cea care a părăsit primul localul, urmată, ulterior de inculpat, fără a se aprecia cu exactitate distanța în timp, dar toate probațiunile administrate surprind doar momentul în care partea vătămată era deja căzută pe trotuar și i se acorda primul ajutor fără ca, conflictul anterior dintre părți să fie surprins și redat corespunzător întrei dintre probațiunile testimoniale administrate. Martorul a arătat că "la aproximativ o J de oră, nu mai rețin cu exactitate, cineva ne-a anunțat că afară este un băiat căzut jos. Întregul corp era pe trotuar. Inculpatul a ajutat la ridicarea părții vătămate, dar nu l-a însoțit ulterior". Aceeași situație a fost relatată și de martorul (fila 63): "ulterior, am auzit că în fața restaurantului este cineva căzut jos. Precizez că partea vătămată era căzută jos, se afla pe acostament și a fost ridicată de jos de mine împreună cu și inculpatul și nea-m deplasat la Spitalul V". Nici martorul nu descris împrejurările producerii conflictului și actele de violență ale părților, rezumându-se să afirme "Nu am fost prezent la momentul conflictului dintre partea vătămată și inculpat și a trecut o perioadă de timp până când am ieșit și eu din local" (fila 78).
Singura probațiune testimonială din care a rezultat elemente care circumstanțiază fapta săvârșită de inculpat este cea a martorului (fila 107) ce a fost efectiv prezent la momentul conflictului dintre părți: "când am ieșit afară am observat chiar momentul când părțile au început să se împingă, am încercat să intervin dar ulterior m-am retras. Nu pot să explic ce s-a întâmplat, știu că cei doi s-au împins. că inculpatul l-a împins pe. Nu îmi mai amintesc dacă i s-a mai aplicat o altă lovitură părții vătămate, știu doar că fost împins de inculpat cu o mână".
Din probatoriul testimonial, fără a înlătura declarațiile celorlalți trei martori ce au fost reținute pentru elemente care circumstanțiază împrejurările ulterioare faptei, instanța dat întâietate probațiunii cu martorul singura care descria elemente ale faptei percepute în mod direct.
respectivă fost reținută de instanță și la momentul individualizării pedepsei și aplicării efective a sancțiunii întrucât s-a coroborat și cu declarațiile părților în cauză. Partea vătămată însăși a arătat că se afla în stare de ebrietate, "în formă ușoară", a făcut o serie de glume pe seama inculpatului, discuția degenerând într-o ceartă, precizând că " eu am fost primul, respectiv am mers la inculpat și l-am împins, ulterior și inculpatul m-a împins pe mine, iar în această îmbrânceală simultană, eu am căzut și m-am lovit în zona capului. Precizez că nu ne-am lovit, ci a fost vorba ele o îmbrânceală, în sensul de împingere a persoanei celuilalt" Susținerea părții vătămate a fost confirmată de inculpat însuși, arătând că partea vătămată în stare de ebrietate, i-a adus injurii, iar " ulterior între mine și partea vătămată a avut loc o îmbrânceală, partea vătămată căzând la pământ și lovindu-se cu capul de bordură".
Față de motivația anterioară, instanța a reținut faptul că, altercația dintre părți a fost precedată de o provocare a inculpatului de către partea vătămată prin adresarea unor injurii, glume și expresii jignitoare acestuia, starea de provocare rezultă din depozițiile părților și din probațiunile cu martorii ( "glume proaste, partea vătămată a început să înjure"), ( "partea vătămată i~a adresat injurii inculpatului").
Tot în raport de considerentele anterioare, instanța a constatat că actele de violență ale inculpatului s-au redus la un gest de împingere a părții vătămate, ce a avut însă urmări imprevizibile și a condus la dezechilibrarea părții vătămate și la lovirea acesteia de bordura trotuarului în zona capului. Gestul a fost spontan, în mod firesc nu ar fi prezentat gravitatea și pericolul social al unui act de violentă propriu zis dar urmările produse au fost neașteptate, străine de conștiința inculpatului și depășind cu mult rezultatul infracțional al faptei sale.
Luând act și de probele testimoniale, instanța a constatat că partea vătămată se afla în stare de ebrietate accentuată, constatare care a rezultat din fișa nr. -/28.01.2006 a serviciului de Ambulanță T Stația A (fila 105) din care rezultă diagnosticul aplicat părții vătămate la 3 ore după producerea accidentului, "comă alcoolică. ".
Față de constatarea medicului specialist, urmare a faptei inculpatului respectiv a gestului său de a împinge partea vătămată, poate fi pusă în legătură de cauzalitate și cu starea de comă alcoolică a părții vătămate, factor căruia instanța a apreciat că s-a datorat dezechilibrul victimei, ce nu a mai putut fi controlat de victima însăși. Și acest considerent a fost reținut de instanță la individualizarea pedepsei aplicate și indulgența manifestată față de inculpat.
Probele administrate au demonstrat neîndoielnic și concludent împrejurări producerii faptei, astfel cum au fost reținute de instanță.
Din raportul de expertiză medico-legală (pe bază de acte) nr. A- d 31.07.2006 a " Minovici" B, instanța a reținut că, în absența examinării persoanei s-au reținut leziuni traumatice cranio - cerebrale, ce pledează pentru un mecanism de producere prin lovire cu și de un corp dur ( lovire-cădere cu impact cranian). Leziunile au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei și au determinat o infirmitate fizică constând în lipsa de substanță osoasă ( cranictomia), constatare ce a rezultat și din completarea la acest raport existentă la fila 50 din dosar, de această dată examinându-se persoana vătămată.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal, forma calificată
infracțiunii fiind dată nu atât de actul de violență în sine, cât de urmările faptei ce
produs infirmitate fizică permanentă ce se înscrie printre urmările prevăzute de textul
de lege.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, relația de prietenie apropiată existentă între el și partea vătămată, care continuă și în prezent, lipsa antecedentelor penale, împrejurările care atenuează răspunderea penală și circumstanțele în care a fost comisă faptă (primul ajutor acordat părții vătămate, starea de provocare inițială a părții vătămate, starea de comă alcoolică a aceleiași părți), atitudinea procesuală sinceră a inculpatului.
Având în vedere atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de acesta pentru a achita integral despăgubirile solicitate de partea civilă, instanța a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b, c și Cod Penal a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, comportamentul inculpatului după comiterea faptei, în sensul vizitelor făcute părții vătămate pe perioada spitalizării și continuate după externarea sa, culpa părții vătămate în producerea incidentului și comportamentul anterior săvârșirii faptei au fost valorificate ca circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. 2.Cod Penal, împrejurare ce a determinat aplicarea unei pedepse de 1 lună închisoare și suspendarea condiționată a executării acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 81.
Cod PenalÎmpotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal,Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
În motivarea apelului, MINISTERUL PUBLICa susținut că pedeapsa de o lună închisoare este excesiv de blândă în raport de limitele speciale prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului.
Prindecizia penală nr. 142/A/02.12.2008, Tribunalul Teleormana respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, reținând că instanța de fond a făcut justă apreciere cu privire la trăsătura specifică a pedepsei și a reținut în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei că exercitarea constrângerii asupra inculpatului nu are un scop în sine, ci se face pentru influențarea și schimbarea mentalității sale față de respectarea valorilor ocrotite de lege.
Din declarațiile părților implicate în acest conflict de drept penal a rezultat și înainte de conflict și după consumarea acestuia au avut și păstrat o relație de prietenie profundă. Inculpatul de îndată ce a văzut urmarea loviturii aplicate părții vătămate, prietenul său, a depus toate diligențele pentru asigurarea unui climat menit să ușureze suferințele victimei și să înlăture urmările faptei comise.
Instanța evaluat corect conduita inculpatului în aprecierea pericolului social al faptei atât înainte de comiterea faptei, cât și după aceasta. Natura infracțiunii săvârșite de inculpat nu a constituit o pentru instanța de fond în a aplica acestuia o pedeapsă situată la nivelul minimului general, ci a apreciat în contextul tuturor datelor, a stării, a situației și împrejurărilor cauzei sub toate elementele susceptibile să contribuie eficient la evaluarea posibilității de coerciție și prevenție ale acestuia.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că pentru fapta săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă ce răspunde exigențelor ce implică realizarea funcției de constrângere și reeducare a acestuia.
Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs, în termen legal,Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman,care a criticat soluțiile dispuse din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14.
C.P.P.În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că pedeapsa de o lună închisoare este excesiv de blândă în raport de natura faptei, numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, producerea unei infirmități fizice permanente și punerea în primejdie a vieții victimei. În acest context, pedeapsa aplicată nu asigură scopul urmărit de legiuitor, având în vedere și împrejurarea că agresiunea nu a constat într-o simplă îmbrânceală, împingere, ci într-o lovire cu pumnul urmată de cădere.
Examinând actele dosarului și hotărârile penale atacateîn raport de motivele invocate și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14.C.P.P. dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii, din coroborarea tuturor probelor existente în cauză rezultând că, în noaptea de 27/28.01.2006, pe fondul unui conflict spontan generat de atitudinea necuviincioasă a părții vătămate, inculpatul l-a lovit pe acesta din urmă cu piciorul în piept și cu pumnul în zona capului, provocând căderea părții vătămate și lovirea de bordura trotuarului.
Leziunile traumatice astfel cauzate au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, au determinat o infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă (cranietomie) și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Sub aspectul încadrării juridice, în mod corect instanțele au apreciat că fapta inculpatului întrunește, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2.Cod Penal, acest aspect nefiind, de altfel, criticat în căile de atac.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază însă fondată critica Ministerului Public, pedeapsa de o lună închisoare fiind urmarea recunoașterii unor efecte excesive circumstanțelor atenuante judiciare și neavând aptitudinea de a permite realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de lege.
Astfel, circumstanțele personale favorabile intimatului-inculpat, astfel cum au fost reținute de către instanțele inferioare, relevă în mod neîndoielnic o periculozitate socială scăzută a acestuia care, în contextul conduitei manifestate imediat după comiterea faptei, dar și ulterior, pe parcursul procesului penal, și al lipsei antecedentelor penale, justifică aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
La stabilirea în concret a cuantumului pedepsei, nu se poate face însă abstracție de ansamblul tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost comisă infracțiunea, de natura acesteia și de urmările deosebit de grave produse sau consecințele iremediabile care s-ar fi putut produce, elemente minimalizate nejustificat de către instanțele inferioare în procesul de individualizare a pedepsei.
Atitudinea provocatorie a părții vătămate a avut, neîndoielnic, un rol cauzal în declanșarea incidentului din noaptea de 27/28.01.2006, însă este de necontestat faptul că inculpatul a avut inițiativa agresiunii fizice asupra părții vătămate, a aplicat acesteia lovituri cu pumnul și cu piciorul care, pe fondul stării de ebrietate, au determinat căderea acesteia la pământ și i-au provocat leziuni traumatice severe, care au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
Toate aceste elemente de fapt evidențiază un grad ridicat de pericol social concret al infracțiunii, care trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei alăturat celorlalte criterii prevăzute de art. 72.Cod Penal, iar nu cu totul subsidiar acestora.
În acest context, luând în considerare natura și gravitatea faptei (astfel cum este relevată de împrejurările comiterii ei și de urmările produse), precum și circumstanțele personale ale intimatului-inculpat, care se află la primul conflict cu legea penală, a conștientizat consecințele socialemnte periculoase ale conduitei sale, precum și rolul educativ al procesului penal, prezentându-se la chemările organelor judiciare, și a depus stăruințe pentru a compensa suferințele cauzate părții vătămate (vizitând-o la spital și achitând integral despăgubirile solicitate), Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea acesteia sub limita minimă prevăzută de lege, însă într-un cuantum de 1 an închisoare.
Relația de prietenie existentă și în prezent între părți nu prezintă relevanță, prin ea însăși, asupra individualizării pedepsei, impunându-se a fi valorificată în contextul mai larg al atitudinii de ansamblu a inculpatului, ce a justificat reținerea în beneficiul acestuia a unor circumstanțe atenuante și a format convingerea instanțelor că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că o judicioasă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, raportat la ansamblul circumstanțelor cauzei, impune stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81.Cod Penal, o atare sancțiune penală fiind aptă să asigure atât funcția de constrângere, cât și pe aceea de reeducare a inculpatului.
Din oficiu, raportându-se la același caz de casare invocat de către MINISTERUL PUBLIC și luând în considerare particularitărțile săvârșirii faptei și persoana inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, circumstanțele personale favorabile relevând demnitatea inculpatului de a-și exercita în continuare acest drept.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva deciziei penale nr. 142/A din 2 decembrie 2008 Tribunalului Teleorman și a sentinței penale nr. 17 din 8 februarie 2008 Judecătoriei Videle.
Va casa, în totalitate, decizia penală și, în parte, sentința penală atacate și rejudecând în fond:
În baza art. 182 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 74 lit. a,b, și alin. 2.Cod Penal rap. la art. 76 lit. d va Cod Penal condamna pe inculpatul la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82.
Cod PenalLa reținerea incidenței dispozițiilor art. 13.Cod Penal, Curtea are în vedere că legea penală în vigoare îi este mai favorabilă inculpatului exclusiv sub aspectul condițiilor de aplicare a dispozițiilor art. 81.Cod Penal, cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită nesuferind modificări de la data săvârșirii faptei și până în prezent.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Teleormanîmpotriva deciziei penale nr. 142/A din 2 decembrie 2008 Tribunalului Teleorman și a sentinței penale nr. 17 din 8 februarie 2008 Judecătoriei Videle.
Casează, în totalitate, decizia penală și, în parte, sentința penală atacate și rejudecând în fond:
În baza art. 182 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 74 lit. a,b, și alin. 2.Cod Penal rap. la art. 76 lit. d condamnă Cod Penal pe inculpatul la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82.
Cod PenalAtrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /7.04.2009
Dact.2 ex./8.04.2009
- jud.,
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Nicoleta Camelia
