Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.488/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr.132/A/02.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g,i penal cu aplic.art.37 alin 1 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul A aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar lipsă fiind partea civilă SC Com SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. iarîn subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Astfel, inculpatul susține că nu el este autorul furtului dar a recunoscut întrucât au existat acte de constrângere pentru a recunoaște din partea organelor de cercetare penală. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inițial, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, ulterior acesta a revenit însă, revenirea nu are justificare. Nu se justifică nici reducerea pedepsei raportat la fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta având numeroase condamnări.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită achitarea lui deoarece nu există dovezi de incriminare. Arată că a recunoscut comiterea faptei însă a procedat în acest fel în urma unei înțelegeri cu organele de cercetare penală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.902 din 8 mai 2009, Judecătoria Baia Marea condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.07.1988 în B M, CNP -, cetățean român, 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, domiciliat în B M,-/35 și fără forme legale în B M,-/37 județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa închisorii de 4 ani.
În baza art. 61 Cod penal a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 174 zile închisoare din pedeapsa de 539 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1466/14.09.2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.10.2007, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a obligat inculpatul să plătească părții civile SC COM SRL cu sediul în B M,- județul M, suma de 3285 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească suma de 600 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu ce se va vira din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în noaptea de 26/27.04.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice și a rămas fără bani, inculpatul A s-a deplasat pe strada - din Municipiul B M, spre centrul orașului. Ajungând în dreptul imobilului cu numărul 2 de pe strada susmenționată, unde se află un magazin de haine aparținând COM SRL, inculpatul a hotărât să sustragă bunuri din acest magazin.
A spart un geam aflat în partea a ușii de acces în magazin, a pătruns în interior și a sustras mai multe articole de îmbrăcăminte, un set de tacâmuri, un filtru de cafea, un prăjitor de pâine și suma de aproximativ 20 de lei.
Inculpatul a părăsit locul faptei în același mod în care a intrat.
Potrivit declarației inculpatului, acesta a abandonat într-un canal bunurile sustrase, iar banii i-a cheltuit în interes personal.
Partea vătămată Com SRL, cu sediul în B M,-, județul M s-a constituit parte civilă în cauză prin reprezentant legal - administrator, cu suma de 3.295 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului A, astfel cum a fost probată și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, a fost reținută față de inculpat în raport cu pedeapsa de 539 de zile închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 1466/14.09.2007 a Judecătoriei Baia Mare din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 18.03.2008 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 174 zile închisoare.
Inculpatul a comis fapta dedusă judecății în intervalul de timp cuprins între punerea sa în libertate condiționată și înainte de împlinirea duratei pedepsei anterior aplicate, sens în care instanța a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat, în considerarea faptului că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins, iar inculpatul a săvârșit fapte de aceeași natură cu cele pentru care i-au fost aplicate, în trecut, nenumărate pedepse privative de libertate.
Vinovăția inculpatului în comiterea faptei a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de reconstituire a modului de comitere a faptei și fotografii judiciare, declarația reprezentantului legal al părții civile, declarațiile martorilor precum și declarațiile inculpatului detaliate, date în cursul procesului penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: starea de recidivă, pericolul social concret al faptei, mijloacele și modul de săvârșire, precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
La individualizarea judiciară a executării pedepsei, judecătoria a apreciat în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea acesteia.
Pe perioada executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, întrucât faptele acestuia sunt incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.
Dat fiind faptul că inculpatul și-a angajat răspunderea civilă delictuală prin comiterea faptei ilicite, judecătoria a apreciat că se impune a fi ținut la reparații corespunzătoare către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A, care a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c pr.penală, susținând că nu el a comis fapta ce i-a fost reținută în sarcină. A arătat că inițial a recunoscut comiterea faptei întrucât a fost constrâns.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr.132 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A, acesta fiind obligat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu ce s-au suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că pe baza probelor administrate, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, câtă vreme s-a dovedit că în noaptea de 26/27.04.2008, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând Com B M, de unde a sustras mai multe bunuri și o sumă de bani.
În cursul judecării apelului, inculpatul a revenit asupra poziției sale de recunoaștere, susținând că nu el a comis fapta și invocând o anumită constrângere, însă această revenire nu are justificare plauzibilă și nici fundament probator. În cursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul a indicat amănunțit modul de săvârșire a faptei și bunurile sustrase, declarații date în prezența unui avocat și care se coroborează cu procesul-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor și ale reprezentantului părții civile.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, pedeapsa astfel stabilită corespunzând pericolului social al faptei și făptuitorului. În acest sens, s-au avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis fapta, dar și multiplele condamnări pe care acesta le-a suferit încă din perioada minoratului, condamnări care, deși executate, nu și-au atins scopul. Nu s-au constatat astfel împrejurări care să atenueze răspunderea penală și să justifice reducerea pedepsei, impunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în vederea reeducării sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de recurs inculpatul a solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c pr.penală, susținând că nu el a comis fapta ce i-a fost reținută în sarcină. A arătat că inițial a recunoscut comiterea faptei întrucât a fost constrâns. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în noaptea de 26/27.04.2008, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând Com B M, de unde a sustras mai multe bunuri și o sumă de bani fapta astfel săvârșită întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod. Deși pe parcursul soluționării cauzei în apel inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale susținând că nu el a comis fapta iar declarațiile de recunoaștere date anterior au fost făcute ca urmare a constrângerilor exercitate asupra sa, din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că vinovăția sa a fost în mod corect reținută, că inculpatul a indicat amănunțit modul de săvârșire a faptei și bunurile sustrase, declarațiile fiind date în prezența unui avocat și ele se coroborează cu procesul-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor și ale reprezentantului părții civile. În consecință, solicitarea inculpatului de a fi pronunțată în cauză o soluție de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a, art.10 lit.c pr.penală nu poate fi primită, o atare soluție nefiind susținută de probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere în mod corect criteriile prev. de art.72 Cod penal, pedeapsa astfel stabilită fiind corespunzătoare pericolului social al faptei și făptuitorului. În acest sens, s-au avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis fapta, dar și multiplele condamnări pe care acesta le-a suferit încă din perioada minoratului, condamnări care, deși executate, nu și-au atins scopul. Solicitarea inculpatului de a-i fi reținute circumstanțe atenuante nu poate fi reținută în cauză, pedeapsa rezultantă aplicată, de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție fiind corespunzătoare scopului pedepsei prev. de dispozițiile art. 52.Cod Penal
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare prev. de dispozițiile art. 385/9 astfel C.P.P. că, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2.p Cod Penal stabilește onorariu avocațial și obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Baia - M împotriva deciziei penale nr. 132/A din 2.07.2009 a Tribunalului Maramureș, arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.MB/MB
18.08.09/
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
