Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 50/R /2008
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în SM, -, județul S M, împotriva deciziei penale nr.151/A din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut în totalitate sentința penală nr.101 din 13 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 - 209 alin.1 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, avocat, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat, în baza delegației de substituire nr.1 din 10.01.2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent solicită amânarea cauzei pentru a fi citat inculpatul cu mandat de aducere, precum și prin afișare le Consiliul Local S
Instanța apreciază că s-au efectuat suficiente demersuri pentru prezența inculpatului în instanță, având în vedere și împrejurarea că acesta avea cunoștință despre recurs și nefiind excepții sau alte cereri prealabile acordă părților cuvântul asupra recursului
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Consideră că instanța nu a efectuat nici o cercetare judecătorească, nu s-a administrat nici o probă, preluând vinovăția inculpatului din actele de urmărire penală. Pe de altă parte, prima instanță nu a fost legal sesizată, astfel că se impune restituirea cauzei la parchet pentru ca prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș să sesizeze legal prima instanță. În subsidiar, solicită casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, față de valoarea redusă a prejudiciului, de altfel recuperat, pedeapsa aplicată fiind exagerată. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea a recursului dar din alte considerente, respectiv în sensul înlăturării dispozițiilor art. 64 lit. "a" teza I Cod penal, greșit reținute de prima instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.101/13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în baza art.208, 209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.04.1960 în loc. jud.S M, CNP -, domiciliat în S M,-, jud.S M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de: 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal inculpatului i-au fost interzise exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate, domiciliată în com. nr.62, jud.S M este integral reparat și a fost respinsă cererea părții vătămate constituită parte civilă privind obligarea inculpatului la despăgubiri.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 30.07.2006, fiind zi de duminică,inculpatul se afla în com. unde l-a vizitat pe fiul său vitreg, găzduit de mai multă vreme în locuința familiei din această comună.
La această dată inculpatul a hotărât să pătrundă în locuința părții vătămate din comuna despre care avea informații că locuiește singură și că duminica obișnuiește să plece la biserică.
Inculpatul a stat la pândă și când s-a convins că partea vătămată a plecat la biserică a spart sticla din geamul de la baie, iar apoi a escaladat geamul pătrunzând în incinta locuinței părții vătămate. A căutat în dulapurile aflate în mai multe încăperi ale locuinței de unde și-a însușit: obiecte de îmbrăcăminte, un aparat video și două casete video, o telecomandă, un aparat de fotografiat, un șampon, o umbrelă și două borcane de cafea. Apoi inculpatul a ajuns în podul locuinței a găsit o ladă în care se aflau următoarele bunuri pe care de asemenea și le-a însușit două drujbe, un flex, trei mașini de găurit, două rindele electrice, un cric pentru autovehicul, un lanț de drujbă un încărcător pentru mașina de găurit, două gletiere, o ruletă de măsurat, o cheie, cinci brelocuri pentru chei și o pereche de mănuși de. Tot din locuința părți vătămate inculpatul a luat o geantă în care a pus bunurile sustrase și apoi a părăsit locuința ascunzând geanta cu bunuri în fânarul părți vătămate .
Fiind interogat a doua zi dacă nu cumva este autorul faptei, inculpatul a mărturisit lucrătorilor de poliție că el a sustras bunurile din locuința părții vătămate și a indicat locul unde acesta au fost ascunse.
Din locul indicat de inculpat, bunurile au fost ridicate și restituite părții vătămate după cum rezultă din cuprinsul dovezilor de către revizuire partea vătămată ( filele 32 și 33 din dosarul de urmărire penală ).
Inculpatul a recunoscut atât în faza urmăriri penale a procesului cât și în faza cercetării judecătorești că a comis fapta reținută în sarcina lui.
Coroborând declarațiile inculpatului prin care acesta mărturisește că este autorul faptei și descrie modul de săvârșire a acesteia, cu declarația părți vătămate, și cu consemnările cuprinse în procesul verbal de cercetare a locului faptei (fila 5 din dosarul de urmărire penală) precum și cu înscrisurile în care s-au consemnat locul un de au fost găsite și de unde au fost ridicate bunurile sustrase de inculpat instanța a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în sarcina lui.
prin efracție și escaladare în locuința părții vătămate și luând mai multe bunuri aflate în posesia acesteia, pe care le-a însușit pe nedrept, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208, 209 alin.1 lit.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța îl va condamna la pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Alături de pedeapsa închisorii instanța va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Instanța va omite să interzică inculpatului și dreptul prev. de art.64 lit. Cod penal întrucât acesta nu s-a folosit la săvârșirea infracțiuni de exercițiul vreunei profesii sau activități desfășurate.
De asemenea ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat de împrejurările cauzei și de pe4rsoana inculpatului instanța apreciază că nu este cazul să interzică acestuia și drepturile prev. de art. 64 lit. d și Cod penal.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța a avut în vedere în primul rând că atât fapta pe care inculpatul a săvârșit-o cât și persona acestuia prezintă un pericol social sporit.
Săvârșirea faptei de către inculpat prin efracție și în timpul desfășurării slujbe4i religioase de duminică când marea majoritatea a locuitorilor satelor se află la biserică este de natură să insufle în rândul membrilor comunității din localitatea unde fapta a fost săvârșită o stare de nesiguranță generată de teama că s-ar putea atenta și la patrimoniul lor atunci când vor lipsi de acasă pentru participa la slujba religioasă.
De aceea pentru reîntronarea în rândul comunității a sentimentului de siguranță riposta justiției va trebui să fie proporțională cu pericolul social sporit generat de fapta inculpatului.
Pe de altă parte din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a executat până în prezent multiple pedepse cu închisoarea toate aplicate pentru săvârșirea unor in fracțiuni de furt.
Faptul că inculpatul continuă să mai săvârșească infracțiuni de furt și după executarea acestor pedepse este de natură a releva dificultatea reintegrării lui sociale și faptul că tendința a acestuia de atenta la patrimoniul altor persoane este profund consolidată în caracterul său.
Ultima pedeapsă de 4 ani închisoare a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 84/22.03.2002 a Judecătoriei Negrești Oaș iar infracțiunea ce face obiectul prezentei hotărâri a fost săvârșită de inculpat după executarea acestei pedepse și deci în stare de recidivă post executorie (art.37 lit. Cod penal).
Faptul că inculpatul a recunoscut că este autorul faptei de a cărei săvârșire a fost acuzat, că restituit părții vătămate bunurile sustrase sau că a declarat că regretă că a săvârșit fapta nu este de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuate judiciare acestuia deoarece acesta demonstrează prin comportamentul său îndelung manifestat că exprimă doar un regret formal pentru faptele pe care le-a săvârșit și că nu face nimic pentru a-și înfrâna tentația de săvârși astfel de fapte despre care afirmă că se manifestă pe fondul consumului de alcool.
Pentru considerentele ce preced instanța a apreciat că o pedeapsă mai blândă decât cea pe care a aplicat-o inculpatului n-ar fi în măsură să obțină reeducarea lui și să prevină la modul general săvârșirea altor infracțiuni de acest gen.
Deși în faza urmăriri penale a procesului partea vătămată a declarat că bunurile pe care inculpatul le-a sustras din locuința sa i-au fost integral restituite, în faza cercetării judecătorești acesta a revenit asupra declarației sale, motivând că a constat că-i mai lipsesc din locuință mai multe bijuterii din aur (3 lănțișoare și o pereche de cercei), precum și aproximativ 30 de parfumuri și că pune dispariția acestor bunuri tot pe seama faptei inculpatului. Declarând astfel partea vătămată a arătat că se constituie și parte civilă în procesul penal intentat inculpatului și că cere ca acesta să fie obligat la restituirea bunurilor sustrase sau în lipsa acestora la plata echivalentului lor valoric aproximativ de 1500 lei.
Inculpatul a negat că a sustras din locuința părții vătămate bijuterii sau parfumuri așa cum aceasta susține.
Așa fiind și în absența unor probe din care să rezulte că partea vătămată a deținut bunurile arătate mai sus până la data săvârșiri faptei de către inculpat și că a fost lipsită de posesia lor începând cu data pătrunderii inculpatului în locuința ei instanța nu a putut primi susținerea părții vătămate.
Prin urmare instanța a reținut că paguba materială localizată în patrimoniul părții vătămate și aflată în raport de cauzalitate cu fapta acestuia a fost reparată integral prin restituirea bunurilor de către inculpat și a respins cererea părții civile pentru obligarea acestuia la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate.
Prin motivele de apel depuse în scris, apelantul critică hotărârea atacată pentru că nu s-a făcut aplicarea disp.art.74 Cod penal privind circumstanțele atenuante, deși a recunoscut comiterea faptei în fața lucrătorilor de poliție din loc. când a fost întrebat în legătură cu acest furt, după care a indicat acestora locul în care a ascuns bunurile sustrase, recuperând astfel în întregime prejudiciul creat. Mai arată că are un copil minor în vârstă de 6 ani, care urmează să înceapă școala și care este în grija soției sale, care este casnică și nu are venituri.
Prin decizia penală nr.151/A din 28 iunie 2007 Tribunalul Satu Mare a respins canefondat apelul inculpatului, domiciliat în S M,-, jud. S M, aflat în detenție în Penitenciarul Satu Mare în executarea altei pedepse, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 101/13.04.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești -O în dosar cu nr. de mai sus, pe care o menține în întregime, fiind obligat apelantul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a apreciat că, n mod corect prima instanță, a reținut pe baza probelor administrate în cauză, atât starea de fapt cât și vinovăția inculpatului privind comiterea infracțiuni de furt calificat și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Astfel, din procesul verbal de consemnare a denunțului oral și declarația persoanei vătămate, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului, precum și procesele verbale de ridicare a bunurilor sustrase de inculpat și dovezile de predare a acestor bunuri către partea vătămată rezultă că la data de 30.07.2006, inculpatul care se afla în vizită la fiul său, care locuia temporar în loc. jud.S M, la locuința numitului, a cerut acestuia bicicleta și a plecat de acasă în jurul orelor 07,00 dimineața. A pândit pe partea vătămată până ce aceasta a plecat la slujbă, după care prin efracție, respectiv spărgând geamul de la B casei părții vătămate, situată în loc. situată în loc. nr.662, jud.S M, a pătruns în interior de unde a sustras mai multe bunuri. Bunurile sustrase atât din interiorul casei cât și din podul acesteia, le-a ascuns în parte în iarbă de pe un teren viran și în parte în fânarul casei lui. Această stare de fapt rezultă și din declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei.
Din copia fișei de cazier judiciar a inculpatului (filele 17-18 - dosar de urmărire penală) rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări la pedepse privative de libertate pentru fapte similare, care atrag și starea de recidivă a acestuia.
Comiterea infracțiunii de furt calificat în împrejurările mai sus arătate, prin efracție, în stare de recidivă și sustragerea unor bunuri de valoare M (aparat video, aparat foto, 2 drujbe, 3 mașini de găurit, un flex, 2 mașini de rindeluit electrice, ) justifică aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Circumstanțele atenuante invocate de apelant, nu se impun a fi reținute în favoarea acestuia, Pe de o parte, împrejurările invocate de către inculpat pot fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, deci aplicarea disp.art.74 Cod.pen. nu este obligatorie, iar pe de altă parte, în speță, nu poate fi reținută stăruința deosebită a inculpatului pentru repararea pagubei, în condițiile în care acesta a indicat organelor de poliție locul în care a ascuns doar o parte din bunurile sustrase, respectiv în iarba de pe terenul viran de la marginea drumului, fără a indica și fâneața locuinței lui, unde a ascuns o altă parte din bunuri. Nici atitudinea inculpatului după comiterea faptei nu justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prev.de art.74 lit.c Cod.pen. pentru că acesta nu s-a prezentat în fața autorității pentru a denunța fapta, ci doar nu a negat comiterea acesteia în momentul în care suspiciunea plana asupra sa.
De altfel, este de remarcat că de la data comiterii faptei dedusă judecății, 30.07.2006 și până la data de 08.02.2007 când a fost audiat în calitate de învinuit de către organele de cercetare penală, inculpatul a comis și alte infracțiuni, pentru care a și fost arestat preventiv.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor, în sensul de a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere valoarea redusă a prejudiciului, recuperat, a faptului că s-a autodenunțat, pedeapsa aplicată fiind exagerat de
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul apare ca întemeiat și, în consecință, va fi admis, dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat.
Primele două instanțe au reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente concludente și just interpretate, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
Solicitarea apărării de a se dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță deoarece nu a administrat în mod nemijlocit probele este neîntemeiată având în vedere recunoașterea inculpatului din fața primei instanțe ( 8 ), precum și faptul că în motivele de apel și de recurs inculpatul nu a contestat săvârșirea faptei ci doar cuantumul pedepsei.
În raport de starea de fapt reținută în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Pedeapsa aplicată este just individualizată fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Având în vedere persoana inculpatului recidivist postexecutoriu, cu multiple condamnări pentru infracțiuni de furt, împrejurările săvârșirii faptei, aceasta fiind comisă duminica în timpul slujbei religioase, inculpatul profitând de plecarea părții vătămate la biserică, curtea apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune restituirea cauzei la parchet deoarece instanța nu a fost legal sesizată, curtea o apreciază ca neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art.264 alin.3 și 4 Cod de procedură penală, atunci când rechizitoriul este întocmit de prim procurorul parchetului verificarea acestuia și sesizarea instanței se face de către procurorul ierarhic superior. În cauză, rechizitoriul a fost întocmit de către Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, înaintarea dosarului către Judecătoria Negrești Oaș fiind făcută de către Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare ( 1 dosar fond), fiind respectate dispozițiile legale.
În mod nelegal însă, inculpatului recurent i s-a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul de a alege, în baza art. 64 lit. "a" teza I Cod penal, deoarece orice restrângere a exercițiului unor drepturi constituționale trebuie să fie proporționale cu fapta săvârșită și să fie necesare într-o societate democratică, ori având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt, instanța de recurs apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Față de cele de mai sus, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod de procedură penală, recursul urmează a fi admis, iar hotărârile recurate vor fi modificate în sensul că se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.64 lit. "a" teza I Cod penal, referitoare la interzicerea dreptului de a alege, menținând restul dispozițiunilor hotărârilor atacate.
În baza prevederilor art. 189 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească Baroului de Avocați B suma de 100 lei cu titlu de onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITErecursul penal declaratde inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.151/A din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.101 din 13 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.64 lit. "a" teza I Cod penal,referitoare la interzicerea dreptului de a alege.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Obligă pe inculpatulrecurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. /12.02.2008
Jud. apel M -
Judecător fond
Tehnored. în 3 ex./ 13.02.2008.
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Sotoc Daniela, Condrovici Adela
