Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 614/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 614/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 114/A/09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți, și asistați de apărător ales, avocat, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, avocatul ales al inculpaților a depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpaților a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală achitarea inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor. A arătat că martorii audiați au precizat că inculpații aveau acces în magazie în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, dar era normal ca după ce au fost depistați să se facă percheziții la fiecare inculpat, să se facă reconstituirea. Mai mult instanța de fond a ignorat faptul că acea substanță cu care s-a capcanat orificiul de pătrundere în magazie se poate transmite. În concluzie, în speță există un dubiu care profită inculpaților și singura soluție ce se poate pronunța este achitarea inculpaților.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților care au sustras motorină, din coroborarea tuturor probelor rezultă că ulterior capcanării orificiului de pătrundere în magazie, doar cei trei inculpați au fost depistați cu urme de substanță galben fluorescentă. Transferul accidental al substanței nu este posibil și această probă se coroborează cu declarațiile nesincere ale inculpaților.
În replică, avocatul ales al inculpaților a precizat că substanța galben fluorescentă se poate transmite.
Inculpatul având ultimul cuvânt a susținut că este nevinovat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a susținut că este nevinovat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a susținut că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 550/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- au fost condamnați inculpați:
1.
2. și
3. la pedeapsa de 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
S-a interzis fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prev. de art.. 64 lit.a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2722,14 lei cu titlu despăgubiri civile către partea civilă SNCF B Secția L9 A
S-a făcut aplicarea art. 191 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în perioada 3.103.-08.05.2006, cei trei inculpați în baza aceleiași rezoluții infracționale, au sustras în mod repetat motorină, din incinta depozitului de combustibili aparținând Districtului de Exploatare Utilaje A
În drept s-a reținut că fapta fiecărui inculpat așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art, 41 alin.2 Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal cu executarea în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege inculpații, a și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se relevă în esență că în mod greșit au fost condamnați de instanța fondului, deoarece din probele administrate, rezultă că nu ei sunt autorii infracțiunii reținute în actul de sesizare.
S-a solicitat admiterea apelului și adoptarea unei soluții de achitare conform art, 10 lit. c Cod pr. penală.
Prin decizia penală nr. 115/A/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- au fost admise apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 550/2007 a Judecătoriei Alba Iulia și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul neaplicării art. 13 Cod penal, o modalității de executare a pedepselor și a aplicării dispozițiilor art. 64 lit.a, Cod penal - 71 Cod penal și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina fiecărui inculpat.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fiecărui inculpat, pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
S-a înlăturat aplicarea art. 64 lit.a,b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S- făcut aplicarea art. 192 alin.3 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare infracțiunilor săvârșite de inculpați.
Astfel, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, sesizarea părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul verbal de constatare a marcării chimice, declarațiile martorilor (69 up), (77 up), -, rezultă că autorii infracțiunii de furt sunt cei doi inculpați, deoarece aceștia cunoșteau foarte bine topografia locului, pătrunderea în interiorul depozitului s-a făcut printr- breșă făcută de aceștia în zidul despărțitor dintre depozitul de carburanți și magazia de materiale, prin dezlocarea cărămizilor din zid în zona acoperișului, iar în urma aplicării capcanei cu substanță fluorescentă și examinării unui număr de 33 persoane ce își desfășurau activitatea în zona magaziei, sub incidența razelor ultraviolete, doar cei 3 inculpați prezentau urme de substanță fluorescentă, substanță care potrivit adresei nr.35195/21.09.2006 a Serviciului Criminalistic nu putea fi luată accidental sau printr-un contact dintre mâini marcate cu substanță și mâini nemarcate cu substanță.
Totodată potrivit celor stipulate în procesele verbale de constatare a existenței marcării chimice ( substanța descoperită pe dosul mâinilor) zona unde a fost amplasată substanța, nu venea în contact cu unele scule sau suprafața palmară a acelei persoane, fiind exclus transferul accidental de substanță.
Totodată, identificarea substanței fluorescente în principal pe mâinile stângi ale inculpaților se află în strânsă legătură cu locul aplicării capcanei criminalistice, care presupunea în principal folosirea mâinii stângi pentru dislocarea cărămizilor din perete, relevante în acest sens, fiind procesele foto efectuate cu ocazia cercetării la fața locului.
Fiind dovedită existența infracțiunii și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpați (susținerile acestora că nu ei au comis infracțiunea fiind nesincere și infirmate de probele sus menționate) în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii conform art. 345 alin.2 Cod pr. penală, aplicându-le pedepse conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
În ceea ce privește însă modalitatea de executare aleasă de instanța fondului (detenție) Tribunalul constată că în raport de cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat și de faptul că nu posedă antecedente penale, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție, respectiv în condițiile art. 81 Cod penal, existând convingerea că reeducarea inculpaților se va putea face și prin lăsarea lor în libertate.
De asemenea, în raport de data săvârșirii infracțiunii (31.03.-08.05.2006) de data judecării cauzei și de modificările intervenite cu privire la pedepsele accesorii și de incidența art. 81 Cod penal Tribunalul a constatat că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal, legea penală mai favorabilă inculpaților fiind codul penal nemodificat, care nu prevedea obligativitatea aplicării pedepselor accesorii la suspendarea condiționată a executării, impunându-se prin urmare cu ocazia noii judecăți a cauzei înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind dovedită existența prejudiciului produs de inculpați prin infracțiune, în mod corect a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a acestora, în sensul obligării în solidar la plata sumei de 2722,14 lei, cu titlu despăgubiri civile.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal impus de art. 385/3 pr.penală inculpații, și aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte, relevate în memoriul scris depus la dosar (14).
- soluția de condamnare se fundamentează pe un probatoriu necomplet administrat, acuzațiile fiind construite în jurul proceselor verbale de constatare a măsurii chimice, nici o altă probă din dosar necoroborându-se cu constatările efectuate ca urmare a verificării acelor trei inculpați.
- jurisdicțiile inferioare au dat o interpretare eronată singurei probe de incriminare, în sensul că a exclus varianta, posibilă dealtfel, a transmiterii accidentale de substanță de pe suprafața capcanată pe suprafața palmară a inculpaților.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Vinovăția celor trei inculpați a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către jurisdicțiile inferioare, în considerarea ansamblului probator de la dosar: procesele verbale de cercetare de la fața locului ( 15-39), planșele foto, procesele verbale de aplicare a capcanei criminalistice și cele privind constatarea existenței marcării chimice (63-68 dosar de urmărire penală) lămuririle date de Serviciul Criminalistic, coroborate cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică a comportamentului simulat nr. -/2006 și depozițiile testimoniale.
2. Curtea reține că elementul predominant în formarea acuzațiilor l-a constituit existența urmelor de substanță chimică pe suprafețele palmare ale inculpaților, în lipsa acestora nefiind posibile construirea unor acuzații suficient de puternice.
3. Curtea arată, însă, că acest aspect singular nu exclude, prin coroborarea sa cu alte probe indirecte, cât și apreciativ, cu rezultatele constatării asupra comportamentului simulat, existența unor prezumții suficient de puternice, clare și concordante ce pot justifica o soluție de condamnare.
4. Curtea constată, așa cum reiese din relațiile oferite de către Serviciul Criminalistic al IPJ A (68) că apărările formulate de inculpați sunt nefondate, în cauză nefiind subliniată cu titlu obligatoriu, imposibilitatea transferului accidental de substanță, ci imposibilitatea acestui transfer accidental de substanță chimică, de pe suprafața capcanată pe suprafața palmară, întrucât această zonă nu venea în contact cu nici un instrument sau utilaj din depozit sau cu suprafața palmară a altei persoane marcate.
5. Mai mult, apărările inculpaților sunt, în opinia Curții, greu credibile, manevrele efectuate în interiorul depozitului neputând conduce, în mod logic, la intrarea în contact cu suprafața capcanată.
6. Chiar dacă nu poate fi acceptată ca probă cu valoare determinantă în formularea unei acuzații, interpretarea comportamentului simulat cristalizează și ea convingerea că inculpații nu au manifestat o conduită sinceră în declarațiile lor.
7. Curtea constată astfel că în cauză nu există rațiuni pertinente și suficiente care să justifice o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit.c pr.penală.
8. Curtea consideră însă că hotărârii instanței de apel îi pot fi aduse critici de netemeinicie sub aspectul individualizării sancțiunii penale aplicate și care, în opinia sa, nu corespund criticilor impuse de art. 72 cod penal.
9. Curtea apreciază că instanțele inferioare nu au evaluat în mod judicios criteriile ce conduc la stabilirea unei sancțiuni conforme cu textul de lege sus menționat, în special sub aspectul urmărilor produse și a cuantumului prejudiciului cauzat.
10. Curtea constată, de asemenea, că în speță, cuantumul sancțiunii penale aplicate exced posibilităților reale de reeducare ale inculpaților și în favoarea cărora, luându-se în considerare lipsa antecedentelor penale și conduita socială adecvată, pot fi reținute circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit.a cod penal.
11. Curtea reține în considerarea celor expuse mai sus, cât și a prejudiciului relativ mic (2400 lei) cauzat că, stabilirea unei sancțiuni în cuantum de câte 1 an și 6 luni pentru fiecare inculpat ar oferi garanții certe asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
12. Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală va admite recursurile inculpaților, casând decizia penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, pe care, prin aplicarea art. 74 lit.a,76 cod penal, le va stabili la câte 1 an și 6 luni inchisoare pentru fiecare inculpat.
Va stabili termenul de încercare la 3 ani și 6 luni.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Se va face aplicarea art. 192 alin.3 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 115/A/9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 550/2007 a Judecătoriei Alba Iulia numai sub aspectul individualizării sancțiunilor penale aplicate celor trei inculpați, pe care, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 (1) lit. a Cod penal, le stabilește la câte 1 an și 6 luni închisoare. Stabilește termenele de încercare la 3 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/27.10.2009
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
