Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 615/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 615/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 129/A/30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat desemnată din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală, casarea hotărârilor atacate și rejudecând:
În principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală deoarece prin reținerea greșită a probatoriului, declarațiile părții vătămate au un grad mare de subiectivism și se creează un dubiu care profită inculpatului.
În subsidiar a solicitat a se da o mai mare eficiență disp. art. 72 cod penal față de împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și a redoza pedeapsa aplicată.
Într-un ultim subsidiar a solicitat a se face aplicarea disp. art. 81 cod privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că din probele administrate rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, vinovăție care este pe deplin dovedită, nu se impune o nouă reindividualizare judiciară, iar disp. art. 81 cod penal au fost aplicate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 170/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul penal nr- în baza art. 215 alin.1 Cod penal raportat la art. 74 lit.a, art. 76 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate.
În baza art. 215 lin.1,2,3 Cod penal raportat la art. 74 lit.a, 76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate SC SRL.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal pe durata executării pedepsei, drepturi care au fost suspendate conform art. 71 alin.5 Cod penal, art. 13 Cod penal.
În baza art. 346 Cod pr. penală raportat la art. 14 Cod pr. penală, art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții vătămate suma de 100 lei despăgubiri civile, iar părții vătămate SC SRL AIs uma de 1637,50 lei despăgubiri civile.
S-a făcut aplicarea art. 191 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 08.05.2005 l-a indus în eroare pe partea vătămată afirmând că este medic și îi poate procura o pereche de ortopedice în scopul obținerii pentru sine a unui folos material în cuantum de 1000 lei.
Ulterior, la data de 31.05.2006 respectiv 01.06.2006 prin folosirea de calități mincinoase cu prilejul încheierii unui contract de vânzare cumpărare fier vechi a indus în eroare reprezentanții SC SRL AIc are au acceptat ca plata să fie făcută ulterior predării fierului, fier pe care inculpatul l-a valorificat fără a mai achita prețul părții vătămate.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal respectiv înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a, b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, pedepsele accesorii fiind suspendate condiționat conform art. 71 alin.5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material cauzat părților civile a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 Cod pr. penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și inculpat aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel Parchetul relevă în esență ca aspecte critice greșita încadrare juridică dată infracțiunii săvârșite de inculpat la data de 08.05.2006, greșita aplicare a dispozițiilor art. 64,71 Cod penal, art. 13 Cod penal, cuantumul redus al pedepsei aplicate, cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul și nepronunțarea asupra onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
În calea sa de atac inculpatul a solicitat adoptarea unei soluții de achitare conform dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală.
Prin decizia penală nr. 129/A/ 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 170/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, această hotărâre fiind desființată sub aspectul încadrării juridice date infracțiunii săvârșite la data de 08 mai 2006, cuantumului pedepsei aplicate pentru această infracțiune, a aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.a, b cod penal în condițiile art. 71 alin.5 cod penal și a cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat cu următoarele consecințe:
A descontopit pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare în elementele ei componente de:
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit.e Cod penal
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit.c Cod penal.
A dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal.
A stabilit pedeapsa pentru această infracțiune la 4(patru) luni închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit.a - 76 lit.c Cod penal.
În baza art. 33,34 Cod penal a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare cu pedeapsa de 5 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) luni închisoare.
A înlăturat aplicațiunea dispozițiilor art. 64 lit.a,b Cod penal, art. 71 și art. 71 alin.5 Cod penal, urmând ca art. 13 să se rețină la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni deduse judecății.
S-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, de la suma de 350 lei la suma de 1090 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
S-a făcut aplicarea art. 189, 192 alin.2 Cod pr. penală.
Tribunalul Albaa adoptat această soluție în considerarea următoarelor motive de fapt și de drept:
Din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei, respectiv plângerea și declarațiile părților vătămate, proces verbal de recunoaștere după fotografie, raport de constatare tehnico - științifică grafică, depozițiile martorilor, a, reiese că la data de 08.05.2006 inculpatul a indus în eroare partea vătămată, afirmând că este medic și îi poate procura mai repede și mai ieftin o pereche de ortopedice, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, prejudiciind în acest mod partea vătămată cu suma de 100 lei.
Ulterior, la datele de 31 mai 2006 respectiv 01.06.2006, prin folosirea de calități mincinoase (prezentându-se ca fiind inspector la Administrația Financiară A I), a indus în eroare reprezentanții SC SRL A I cu prilejul încheierii unui contract de vânzare - cumpărare fier vechi, reprezentanții părții vătămate acceptând ca plata să fie făcută ulterior predării fierului, inculpatul valorificând însă cantitatea de fier, fără a mai achita contravaloarea acestuia.
Ca atare, fapta inculpatului din data de 08.05.2006 astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat, în mod corect prima instanță a adoptat o soluție de condamnare sub aspectul comiterii ambelor infracțiuni, conform art. 345 alin.2 Cod pr. penală (susținerile inculpatului potrivit cărora n-ar fi întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni sub aspectul laturii subiective privindu-se a fi nefondate).
Prin urmare, Tribunalul cu ocazia unei noi judecăți a cauzei a descontopit pedeapsa de 5 luni închisoare în elementele ei componente
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit.e Cod penal
- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit.c Cod penal.
dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 Cod penal.
stabilit pedeapsa pentru această infracțiune la 4(patru) luni închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit.a - 76 lit.c Cod penal.
În baza art. 33,34 Cod penal a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare cu pedeapsa de 5 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de5(cinci) luni închisoare.
Totodată din economia actelor și lucrărilor dosarului rezidă că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății la data de 08.05.2006, 31.05.2006 și respectiv 01.06.2006.
Întrucât la data săvârșirii infracțiunilor nu erau în vigoare dispozițiile Legii 278/2006 care la art. 71 alin.2 Cod penal prevedeau obligativitatea aplicării pedepsei accesorii, prima instanță în mod nelegal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
Ca atare, s-a dispus înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 64 lit.a,b Cod penal, art. 71, art. 71 alin.5 Cod penal, urmând ca art. 13 Cod penal să se rețină la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni deduse judecății.
Privitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a dat eficiență deplină tuturor criteriilor generale expres stipulate de art. 72 Cod penal, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradului de pericol social al faptei, precum și persoanei inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, aplicând astfel o pedeapsă menită să contribuie la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52 Cod penal, argument pentru care în speță nu se impune majorarea cuantumului acesteia așa cum nefundat se susține.
Referitor la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul în favoarea statului conform art. 191 alin.1 Cod pr. penală, respectiv 350 lei, s-a reținut, din economia actelor dosarului, că acesta este insuficient, în condițiile în care doar în faza de urmărire penală s-au fixat cheltuieli judiciare în cuantum, de 250 lei, iar pentru judecarea cauzei au fost necesare 14 termene de judecată a fost majorat cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la prima instanță, de la suma de 350 lei la suma de 1090 lei.
În ceea ce privește onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s- reținut că inculpatului, raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunilor deduse judecății, i-a fost desemnat apărător din oficiu, apărător care s-a prezentat la primele două termene de judecată, însă la cel de al treilea termen de judecată inculpatul și-a angajat apărător ales.
Ca atare, raportat la dispozițiile art. 171 alin.5 Cod pr. penală delegația apărătorului desemnat din oficiu a încetat la prezentarea apărătorului ales, argument pentru care în mod corect prima instanță nu s-a pronunțat asupra onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul fără a expune în scris, prin cererea de recurs, sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 385/10 pr.penală.
La data soluționării recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat în principal, casarea hotărârii și adoptarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală în în subsidiar reindividualizarea sancțiunii penale aplicate în sensul reducerii accentuate a pedepsei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu în limitele statornicite de art. 385/9 alin.3 pr.penală Curtea reține următoarele:
1. Vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc în considerarea probatoriului amplu administrat în cauză, astfel încât nu există motive pertinente și suficiente pentru a adopta o soluție de achitare întemeiată pe art. 10 lit.d pr.penală.
2. Astfel, plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere după fotografie și raportul de constatare tehnico științifică grafică întocmit de Serviciul Criminalistic IPJ A, care atestă identitatea scrisului olograf depus pe reversul listingului cu punctele de lucru ale furnizorilor de servicii medicale reprezintă probe puternice de vinovăție și care evidențiază fără dubiu că inculpatul este autorul infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate.
3. Referitor la a doua infracțiune de înșelăciune, Curtea constată în aceeași notă reținută mai sus, că împotriva inculpatului există probe puternice de vinovăție, constând în declarațiile numitului, reprezentant al SC SRL de la acea dată, avizul de însoțire a mărfii și depozițiile testimoniale ale martorului, -, a, adresa nr. -/31 octombrie 2006 ANAF din care reiese că inculpatul nu este angajatul acestei instituții.
4. În cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a indus în eroare partea vătămată SC SRL cu prilejul încheierii unei convenții obținând, folosindu-se de câștigarea unei încrederi relativ puternice, prin prisma declinării locului său de muncă (loc nereal dealtfel) o cantitate importantă de marfă (fier vechi) fără a efectua plata pe loc.
5. Referitor la aspectul de netemeinicie al hotărârii, Curtea reține că acesta este vădit nefondat.
6. Curtea reține că o atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului nu este justificată în cauză de rațiuni plauzibile, sancțiunile stabilite de către jurisdicțiile inferioare situându-se aproape de limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
7. În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că o reindividualizare a sancțiunii penale în sensul reducerii acestora nu ar mai oferi garanții minime în realizarea scopului prevăzut de art. 52 cod penal.
8. Curtea relevă că instanțele inferioare au dat dovadă de o clemență accentuată, atât în ce privește individualizarea pedepselor cât și individualizarea modalității concrete de executare, în condițiile în acre inculpatul a negat constant săvârșirea infracțiunilor.
9. În acest sens, Curtea subliniază că reducerea pedepsei aplicate nu ar mai corespunde posibilităților reale de reeducarea ale inculpatului și ar fi lipsită de eficiență concretă.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 129/A/2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 440 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/23.10.2009
IC
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
