Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 616/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.616/R/2009
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.142/A din data de 12 august 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpatul Romi, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile SC SA, SC SRL și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul învederează instanței împrejurarea că a depus la penitenciar, după primirea dispozitivului deciziei Tribunalului Maramureș, o cerere prin care a solicitat rejudecarea cauzei, însă aceasta nu există la dosar.
Apărătorul inculpatului solicită a se face verificări la penitenciar cu privire la cele susținute la termenul de astăzi de către inculpat, deoarece la fel s-a întâmplat și cu apelul declarat de acesta împotriva sentinței Judecătoriei Baia Mare.
Reprezentantul Parchetului solicită a se verifica la penitenciar dacă inculpatul a declarat recurs.
Deliberând, instanța admite cererea formulată de apărător, în sensul că suspendă 10 minute dezbaterile pentru a se verifica la penitenciar, dacă inculpatul a declarat recurs.
În urma verificărilor efectuate la Penitenciarul Baia Mare, Serviciul Evidență, a rezultat că inculpatul nu a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.142/A din 12 august 2009 Tribunalului Maramureș, acest aspect fiind consemnat într-un proces-verbal depus la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare și anularea dispoziției de revocare a măsurii arestării preventive. Instanța de apel nu a indicat care sunt acele aspecte concrete ce țin de circumstanțele reale și personale ale cauzei, în raport de care se impunea reducerea pedepsei cu 1 an închisoare. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină și este recidivist, neexistând nici un motiv pentru a se reduce pedeapsa aplicată de prima instanță. Totodată, arată că în mod greșit s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive, dar fiind recurată soluția instanței de apel, această dispoziție nu se execută, recursul fiind suspensiv de executare.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat de Parchet, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Tribunalul Maramureș pentru că în mod nelegal s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive. Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului. Instanța de apel nu avea nici un temei legal pentru a revoca măsura arestării preventive, ci numai pentru a anula mandatul de executare al pedepsei. Inculpatul este reținut în acest moment în mod abuziv, fiindu-i încălcate drepturile procesuale. Măsura arestării preventive este netemeinică și nelegală, motiv pentru care inculpatul trebuie pus în libertate. Cu onorar avocațial din.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei care i se impută și că are 4 copii minori în întreținere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1079 din 04.06.2009 Judecătoria Baia Marea dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Romi - CNP -, nume anterior, porecla, fiul lui și, născut la data de 12.12.1974 în B M, cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, patru copii minori, domiciliat în B M,-/8, jud. M, fără forme legale B M,-/9, jud. M, recidivist.
A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 al. 1, lit. a, teza II Cod penal.
În temeiul art. 350 al. 1. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 06.01.2009, la zi.
În baza art. 14. proc. pen. raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, astfel 3.500 lei către partea civilă - B M,- jud. M; 18.000 lei către partea civilă - B M, str. - -., nr.2. jud. M; 1.000 lei către partea civilă - B M,-, jud.
În baza art. 191. proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 700 lei, din care 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, din 27.01.2009, în dosarul nr. 4965/P/2008, a fost trimis în judecată inculpatul Romi, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
1. În noaptea de 12/14.12.2008, inculpatul Romi s-a deplasat la sediul din B M,-, cu intenția de a sustrage bunuri. În acest scop, a pătruns în incinta societății prin spargerea geamului de la parter după care a forțat ușile de acces în mai multe birouri răvășind bunuri, iar dintr-un birou a sustras suma de 18.000 lei, dintr-o geantă diplomat aparținând părții vătămate.
La cercetarea la fața locului au fost ridicate un număr de patru urme digitale, care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmit la data de 22.12.2008, două urme, respectiv o urmă palmară ridicată de pe paharul aflat pe masa de secretariat și o urmă digitală ridicată de pe ușa de acces în biroul contabilitate, au fost create de inculpatul Romi.
Prejudiciul cauzat părții vătămate este în valoare de 3500 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.
Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 18.000 lei.
2. În noaptea de 29/30.12.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul, împreună cu două persoane rămase neidentificate, s-au deplasat pe-, la sediul B M, unde, prin escaladarea gardului împrejmuitor și a geamului de la parterul firmei, au pătruns în interior. Din casierie, au sustras prin dislocare din podea o cutie metalică - casa de bani, conținând documente (50 file CEC și bilete la ordin, 4 bucăți CEC - uri și bilete la ordin emise de alte societăți și alte documente), precum și suma de 515 lei.
La cercetarea la fața locului au fost ridicate un număr de 2 fragmente de urme palmare și o urmă digitală de pe pervazul geamului interior-exterior de la biroul directorului executiv care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmit la data de 06.01.2009, au fost create de inculpatul Romi.
. camerelor de supraveghere ale firmei au surprins imagini cu trei persoane purtând glugi pe cap, care au pătruns în incintă, dinspre calea ferată industrială, însă, conform procesului verbal întocmit în data de 30.12.2008 (fila 98 dos.urm.pen.), din cauza distanței - peste 300, aceste persoane nu au putut fi identificate.
Prejudiciul cauzat părții vătămate este în valoare de 1.000 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, din declarațiile martorilor: (filele 76, 77 dos.urm.pen. și fila 101 dos.inst.), (filele 78, 79 dos.urm.pen. și fila 103 dos.inst.), G (filele 80, 81 dos.urm.pen. și fila 105 dos. inst.), Romi (filele 82-83, 84 dos.urm.pen. și fila 68 dos.inst.), (filele 85, 86 dos.urm.pen. și fila 104 dos.inst), (filele 87, 88 dos.urm.pen. și fila 102 dos.inst.) - angajați la societățile comerciale prejudiciate sau agenți de pază la acele societăți, rezultă modul de operare și urmările activității infracționale ale făptuitorilor, aceste aspecte reieșind și din conținutul proceselor verbale de cercetare la fața locului și planșele foto aferente (filele 9, 11-25, 30-31, 33-40 dos.urm.pen.).
Apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi autorul celor două furturi, întrucât nu se afla în țară, fiind în Anglia, de unde s-a întors în jurul datei de 16.12.2008, nu poate fi primită, având în vedere declarația martorului (fila 73 dos.urm.pen.), potrivit căreia, inculpatul s-a întors în țară la data de 10.12.2008 (cu autoturismul martorului - marca Mitsubishi Pajero), la sosire, inculpatul fiind condus la blocul unde locuia, pe str. - din B
Susținerile martorului se coroborează cu actele de transport (filele 75-76 dos.urm.pen.).
De asemenea, cu ocazia prezentării albumului foto (06.01.2009), martorul l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana pe care a transportat-o din Anglia în B M și a condus-o la domiciliul său (fila 73 - verso dos.urm.pen.).
Nici susținerile inculpatului, în sensul că s-a întors din Anglia cu bani și nu era nevoit să fure, nu pot fi primite, câtă vreme inculpatul nu a făcut dovada deținerii unor sume de bani ca urmare a muncii prestate în străinătate, dimpotrivă a recunoscut că în Anglia și-a suplimentat câștigurile prin sustragerea unor bunuri din magazine (fila 11 dos. nr-, fila 43 - verso dos.urm.pen.).
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, formulată de inculpat prin apărător, prima instanță, în raport de împrejurările de fapt și condițiile în care au fost comise cele două acte materiale, respectiv la intervale scurte de timp, prin efracție sau escaladare, pe timp de noapte, de la două societăți comerciale aflate în zone învecinate, s-a constatat că aceste elemente reprezintă criterii de determinare a rezoluției infracționale unice.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții de existență a infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect, pluralitatea de acte de executare ce prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, săvârșite cu aceeași formă de vinovăție - intenția, judecătoria a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, cerere formulată de inculpat prin apărător.
În raport de situația de fapt expusă și ca urmare a coroborării probelor arătate mai sus, prima instanță a reținut că fapta inculpatului Romi, care în perioada 13.12.2008 - 30.12.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras singur și împreună cu alte persoane, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, sume de bani și casa de bani din sediile a două societăți comerciale situate pe raza municipiului B M, în scopul însușirii pe nedrept, cauzând un prejudiciu de 22.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, faptă pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a reținut, de asemenea, faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit. b Cod penal. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 747/26.04.2001 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 24.06.2003 cu un rest neexecutat de 448 zile.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătoria a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, prejudiciul creat și nerecuperat, precum și conduita anterioară a inculpatului, caracterizată de o perseverență infracțională sporită, având în vedere multiplele condamnări suferite pentru fapte de furt calificat și tâlhărie, dar și atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul procesului, în ciuda unor probe evidente care îi demonstrau vinovăția.
În temeiul art.71 al.1 Cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza II din Codul penal, apreciind, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de persoana inculpatului, că este incompatibil să-și exercite dreptul arătat mai sus.
În temeiul art. 350 al. 1. proc. pen. prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 06.01.2009, la zi.
Având în vedere că prejudiciul cauzat părților civile B M, și B M, nu a fost recuperat și constatând justificate pretențiile părților civile, instanța, în temeiul art. 14. proc. pen. raportat la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la despăgubiri civile, astfel 3.500 lei către partea civilă, 18.000 lei către partea civilă, 1.000 lei către partea civilă
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul Romi a declarat apel.
Instanța a constatat că cererea de apel formulată de inculpatul Romi a fost înregistrată la Judecătoria Baia Mare la data de 26.06.2009, aceasta primind însă număr de înregistrare la Penitenciarul Gherla la data de 19.06.2009, conform adresei de înaintare către instanță.
Tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpatul Romi împotriva sentinței penale nr. 1079 din 04.06.2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare este declarat în termenul legal de 10 zile de la pronunțare, nefiind respectate dispozițiile art. 187. proc. pen. către administrația Penitenciarului Gherla care nu a atestat pe actul depus data și dovada depunerii de către inculpat a cererii, acest aspect nefiind imputat inculpatului, în concluzie, data declarării apelului a fost considerată de tribunal ca fiind data menționată pe cererea de apel a inculpatului, respectiv 15 iunie 2009.
Prin decizia penală nr. 142/A/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a proc. pen. art. 378 s-a admis apelul declarat în termen de apelantul-inculpat Romi - CNP -, fiul lui și, născut la data de 12.12.1974 în B M, în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare, împotriva sentinței penale nr. 1079 din 4 iunie 2009 Judecătoriei Baia Mare, pe care o desființează în parte, doar sub aspectul laturii penale și judecând:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului Romi (cu datele de mai sus) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71. pen. inculpatului i-a fost interzis dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a Cod penal.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 1144 din 16.06.2009, emis de Judecătoria Baia Mare, în baza sentinței nr. 1079 din 04.06.2009 a aceleiași instanțe și a fost dedusă perioada arestării începând cu 06.01.2009 la zi.
În temeiul art. 139. proc. pen. a fost revocată măsura arestării preventive, menținută față de inculpatul-apelant Romi, prin încheierea penală din 03.07.2009 a Tribunalului Maramureș, dispunându-se punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 RON, onorarul avocatului desemnat din oficiu, a fost virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, în baza probelor administrate legal, făcând trimitere în hotărâre la probele avute în vedere la conturarea vinovăției inculpatului.
De asemenea, în mod întemeiat și motivat instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului respingând totodată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Hotărârea instanței de fond apare însă ca netemeinică prin prisma cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Sub acest aspect, tribunalul a admis apelul declarat de inculpat, sentința fiind desființată, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a proc. pen. judecând, tribunalul a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, dar și persoana inculpatului, antecedența sa penală, respectiv starea de recidivă în care acesta a comis infracțiunea care constituie obiectul prezentului dosar.
Întrucât Judecătoria Baia Marea emis formele de executare, apreciind, în mod întemeiat, că hotărârea penală nr. 1079 din 04.06.2009 a rămas definitivă, în lipsa unei cereri de declarare a apelului înaintată acestei instanțe în termenul legal, tribunalul a apreciat, în urma verificărilor efectuate, că apelul inculpatului Romi nu este tardiv, desființând în parte sentința atacată, a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1144 din 16.06.2009 emis de Judecătoria Baia Mare și a dedus perioada arestării începând cu 06.01.2009 la zi.
Întrucât mandatul de executare emis de Judecătoria Baia Mare este în vigoare până la momentul rămânerii definitive a prezentei și a fost în tot intervalul de timp scurs de la momentul emiterii sale, respectiv 16.06.2009, Tribunalul Maramureșa apreciat că inculpatul Romi se află în stare de deținere, până la rămânerea definitivă a hotărârii care îl anulează.
Faptul că tribunalul a constatat ulterior că inculpatul a declarat apel în termenul legal nu conduce în mod automat și executoriu la anularea efectelor hotărârii atacate și considerate definitive.
În consecință, tribunalul a apreciat că, în cauză, baza legală a detenției inculpatului este hotărârea penală nr. 1079 din 04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare, în temeiul căreia a fost emis mandatul de executare, acte care nu au fost desființate respectiv anulate în mod definitiv și care nu au încetat să-și producă efectele.
Prin urmare, în temeiul art. 139. proc. pen. tribunalul a revocat măsura arestării preventive menținută prin încheierea penală din 03.07.2009 a Tribunalului Maramureș, apreciind că nu există temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive a inculpatului, aceasta neputând coexista în același timp cu o detenție în baza unui mandat de executare a pedepsei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate, iar în temeiul art. 192 alin. 3. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de Statul Român rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 RON, onorarul avocatului desemnat din oficiu, a fost virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
În cauză a fost exprimată opinia separată, în ceea ce privește revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului) a domnului judecător apreciindu-se că, instanța de control judiciar, constatând că apelul inculpatului a fost declarat în termenul legal, ar fi trebuit ca la primul termen de judecată să se pronunțe în sensul anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii și, întrucât hotărârea primei instanțe nu este definitivă, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art. 3002. proc. pen. raportat la art. 160 proc. pen. și apoi, prin prezenta decizie, în condițiile art. 383 alin.11proc. pen. raportat la art. 350.proc. pen. pentru următoarele considerente:
Din datele existente în cauză a rezultat că pentru inculpatul Romi, prezent la ședința publică din data de 04.06.2009 în cadrul căreia a fost pronunțată sentința penală nr. 1079/2009 a Judecătoriei Baia Mare, termenul de declarare a apelului se împlinea la data de 16.06.2009.
Inculpatul a redactat apelul și l-a datat cu 15.06.2009, iar administrația Penitenciarului Gherla, fără a respecta obligația instituită de art. 187 alin.1 teza a II-a pen. de a înregistra sau atesta pe act data depunerii acestuia, a înaintat apelul Judecătoriei Baia Mare prin adresa nr. U/38983/19.06.2009, fiind înregistrat la instanță la data de 26.06.2009.
Prin urmare, neavând cunoștință de apelul declarat de inculpat, Judecătoria Baia Marea emis la data de 16.06.2009 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1144/2009, cuprinzând pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a aceleiași instanțe.
În aceste condiții, reținând că neîndeplinirea obligațiilor legale de către administrația locului de deținere nu poate fi imputată inculpatului, iar acesta este lipsit de posibilitatea de a trimite direct la instanță cererile sale, se impune concluzia că apelul declarat de inculpatul Romi a fost declarat în termenul legal de 10 zile,în condițiile art. 367 alin.2 și 4.pr.pen. raportat la art. 187.pr.pen.
Constatând că apelul a fost declarat în termen, instanța de control judiciar a fost ținută să observe toate efectele căii de atac declarate în termen și, în special, efectul suspensiv de executare reglementat de art. 370.pr.pen.
Or, potrivit dispozițiilor art. 370.pr.pen. efectul suspensiv al apelului, atât în ceea ce privește latura penală, cât și cea civilă a cauzei, se produce "ope legis", fiind general, absolut și mai ales, constant (pe toată durata soluționării acestuia), împiedicând hotărârea atacată să devină definitivă și executorie.
Conform art. 415 și art. 416 pct.2 lit.a pr.pen. hotărârile instanței penale devin executorii la data când au rămas definitive, iar hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, când calea de atac nu a fost exercitată în termen, numai după îndeplinirea acestei condiții hotărârea putând fi pusă în executare.
a contrario, legea nu permite punerea în executare a hotărârii pronunțate în primă instanță dacă împotriva acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului, iar în considerarea faptului că efectul suspensiv al acestuia este general, absolut și constant, el se produce "ope legis", independent de o constatare explicită și nu este afectat de întocmirea actelor de punere în executare a sentinței atacate.
În raport de prevederile art. 420.pr.pen. trebuie reținut că mandatul de executare a pedepsei închisorii constituie actul procedural prin intermediul căruia se pune în executare actul procesual care este ordinul de punere în executare și care este conținut implicit în hotărârea de condamnare rămasă definitivă și devenită executorie.
Or, în cauza de față, sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare nu a dobândit nici un moment autoritate de lucru judecat prin rămânerea ei definitivă, din cauza apelului declarat în termenul legal de inculpat și astfel, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1144/16.06.2009 este lovit de nulitate absolută, lipsindu-i condiția de fond prevăzută de art. 418 și art. 420 alin.1 pr.pen. de a fi emis în baza unei hotărâri penale definitive.
Având în vedere aceste aspecte, apreciez că devreme ce actul procesual - sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare nu a dobândit caracter definitiv și executoriu, actul procedural emis în baza acestuia - mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1144/16.06.2009 nu și-a produs efectele, iar inculpatul Romi nu a avut nici un moment poziția juridică a unui condamnat definitiv, privat de libertate în executarea unei pedepsei, ci doar pe cea a unui inculpat față de care s-a dispus măsura arestării preventive.
Inculpatul Romi a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/06.01.2009 a Judecătoriei Baia Mare, măsura fiind menținută pe parcursul cercetării judecătorești în condițiile art. 3002.C.P.P. rap.la art. 160 și C.P.P. ulterior, conform art. 350.pr.pen. prin sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare.
Or, de vreme ce sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare nu este definitivă, iar apelul declarat de inculpat și-a produs efectul suspensiv "ope legis" în ceea ce privește pedeapsa aplicată, apreciez că la judecarea cauzei în apel, acesta are, în continuare aceeași poziție juridică ca și în fața primei instanțe, aceea de inculpat aflat în stare de arest preventiv, iar instanța de control judiciar trebuie să examineze în continuare legalitatea și temeinicia măsurii preventive până la soluționarea definitivă a cauzei.
Această procedură de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive este consecința logică a concluziei că hotărârea primei instanțe nu este definitivă și nu este împiedicată de existența unui mandat de executare a pedepsei închisorii, câtă vreme acesta a fost emis din eroare, mai înainte de rămânerea definitivă a sentinței și nu și-a putut produce efectele din această cauză.
Trebuie subliniat de asemenea, că privarea de libertate a unei persoane, indiferent că este vorba de arestare preventivă sau detenție, poate avea loc exclusiv în baza deciziei unei instanțe de judecată, decizie în sensul unui act procesual, iar nu a unui act procedural emis în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziției de arestare.
De asemenea, baza legală a oricărei arestări trebuie să existe în chiar momentul în care măsura este luată și aceasta trebuie să acopere întreaga perioadă a detenției, condiție care nu este îndeplinită în cazul actelor lovite de nulitate absolută, nefiind posibilă confirmarea retroactivă a efectelor unui act lipsit de validitate încă de la emiterea sa, pentru a justifica privarea de libertate.
Or, dacă actul procesual în prezenta cauză, constând în condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, nu are caracter definitiv și executoriu, în mod evident actul procedural emis greșit în baza acestuia nu poate justifica privarea de libertate a acuzatului, nici măcar în perioada cuprinsă între data emiterii sale și cea a constatării lipsei de valabilitate.
În consecință, apreciez că întrucât cauza nu a fost soluționată în mod definitiv, inculpatul Romi trebuie judecat în continuare cu respectarea exigențelor impuse de art. 52.pr.pen. iar privarea sa de libertate poate avea ca fundament exclusiv măsura arestării preventive dispusă față de acesta, iar nu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare și astfel întrucât apelul declarat de inculpat în termenul legal și-a produs efectul suspensiv de drept, se impune verificarea în continuare a legalității, temeiniciei și eventual a oportunității măsurii preventive, până la soluționarea definitivă a cauzei, în condițiile art. 3002.pr.pen. rap.la art. 160 pr.pen.
Prin adoptarea soluției contrare, cea a constatării că inculpatul nu se mai află sub puterea măsurii preventive întrucât împotriva sa a fost emis, chiar greșit, un mandat de executare a pedepsei închisorii, se ajunge la o revocare artificială a arestării preventive, având drept cauză comunicarea cu întârziere a apelului declarat în termen și constatarea că, în perioada dintre data emiterii mandatului de executare (lipsit de condiția de fond a preexistenței unei hotărâri definitive) și cea a dispoziției de punere în libertate subsecventă anulării acestui mandat, detenția inculpatului nu a avut o bază legală, nefiind posibilă confirmarea efectelor unui act lovit de nulitate".
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În susținerea motivelor de recurs s-a susținut că soluția instanței de apel este nelegală în privința revocării măsurii arestării preventive.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul Romi a fost condamnat prin sentința penală nr. 1079/04.06.2009 a Judecătoriei Baia Mare la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2și art. 37 lit. b pen. Prin aceeași sentință a fost menținută starea de arest a învinuitului, acesta fiind arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/06.01.2009 a Judecătoriei Baia Mare.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțate în cauză, data menționată pe cerere fiind 15.06.2009, însă Administrația Penitenciarului a înregistrat acest apel la data de 19.06.2009, fiind înaintat și înregistrat la instanță la data de 26.06.2009. Ori, cum termenul de declarare a apelului se împlinea la 16.06.2009, neavând cunoștință de apelul declarat în cauză, instanța de executare a procedat la emiterea tuturor formelor de executare în cauză, inclusiv a mandatului de executare a pedepsei. Raportat la toate aspectele reținute anterior, în mod corect a apreciat instanța de apel că apelul declarat de inculpat nu este tardiv, el a fost declarat în termenul legal prevăzut. Procedând în această modalitate, instanța de apel era datoare, astfel cum s-a reținut corect în opinia separată exprimată în cauză, să sesizeze toate consecințele ce decurg din exercitarea în termen a căii de atac, respectiv trebuia să dispună anularea tuturor formelor de executare, acordând eficiență dispozițiilor art. 415 și art. 416 pct. 2 lit. a proc.pen. și art. 418.proc.pen. dispoziții ce statuează că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs se pune în executare de prima instanță. Ori, apreciind că hotărârea instanței de fond nu a rămas definitivă, apelul fiind declarat de inculpat în termenul legal prevăzut de lege, se impunea anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1144/16.06.2009, inculpatul urmând a fi privat de libertate în baza mandatului de arestare cu consecința verificării legalității și temeiniciei acesteia în baza dispoziției art. 3002și art. 160 proc.pen.
De asemenea, în mod greșit s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive justificat de faptul că această măsură nu poate coexista în același timp cu o detenție în baza unui mandat de executare a pedepsei. Greșit a apreciat instanța de apel că, în condițiile în care în cauză a fost emis un mandat de executare, nu se poate dispune și menținerea măsurii aretului preventiv. Astfel, în condițiile îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 136, art. 146 și art. 148.proc.pen. nu prezintă importanță că inculpatul se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei, câtă vreme între mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea și măsura arestării preventive nu există nicio legătură, iar în cazul îndeplinirii cerințelor, instanța poate să dispună și în aceste condiții luarea măsurii arestării preventive și să verifice legalitatea și temeinicia acesteia dacă acest lucru se impune.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Curtea reține că, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, dar și persoana inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. este de natură să asigure reeducarea inculpatului astfel că nu se impune majorarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d proc.pen. recursul declarat de Parchet urmează a fi admis doar în ceea ce privește dispoziția de revocare a măsurii arestului preventiv care urmează a fi înlăturată.
În temeiul art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 6 ianuarie 2009 la zi.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C, iar cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr.142/A din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Casează decizia atacată numai sub aspectul dispoziției de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului ROMI, fiul lui și, născut la 12.12.1974, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Baia Mare, și rejudecând sub acest aspect, înlătură dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
În baza art. 88.pen. deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv, precum și perioada executată, din 06 ianuarie 2009 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 200 lei, sumă ce se va avansa din.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
REȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
8ex./30.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel: //
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
