Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 625
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " furt calificat", formulat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.235 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că lipsește inculpatul recurent, pentru care răspunde av. ( apărător desemnat din oficiu) și consilier juridic - pentru partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul promovat de inculpat nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Prezentă în sala de judecată soția inculpatului, solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu a avut posibilități materiale în vederea angajării unui apărător ales până la acest termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că la termenul anterior cauza a fost amânată pentru același motiv. Apreciază că nu se impune amânarea cauzei, inculpatul având asigurată asistență juridică din oficiu.
Curtea, apreciază că inculpatul are asigurată asistență juridică din oficiu, dreptul la apărare este asigurat și, având în vedere că la termenul anterior cauza a fost amânată tot pentru același motiv, soția inculpatului nu și-a îndeplinit obligația, respinge cererea privind acordarea unui nou termen în cauză.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat având cuvântul, susține că recursul promovat de inculpat vizează latura civilă a cauzei.
Prin sentința penală nr. 17 din 28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Hârlău, județul I în dosarul penal nr- a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R- Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA- Unitatea de Administrare I și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 12183,41 lei despăgubiri civile.
Susține apărarea că partea civilă nu a dovedit în întregime cuantumul acestor despăgubiri, la dosarul cauzei existând la fila 82 ( dosar fond) doar o adresă urmată de o filă de inventar în care se arată că țeava metalică sustrasă de inculpat are estimativ lungimea de 800 mm, o greutate de 13090 kg și valorează 12183,41 lei. De asemenea, se mai menționează în acea adresă că durata de funcționare este de 40 ani și a fost pusă în funcțiune la data de 15 decembrie 1959, gradul de uzură fiind estimat la 60%.
Susține apărarea că suma la care inculpatul a fost obligat este valoarea totală a întregii clădiri. Chiar dacă am accepta că valoarea țevii ar face parte integrantă din valoarea clădirii stației de pompare, este clar că nu putea ajunge la cuantumul total al clădirii.
Apărarea apreciază că suma la care inculpatul a fost obligat este exagerată în condițiile în care gradul de uzură a fost estimat la 60% iar la data sustragerii acea țeavă avea o vechime de 60 de ani. Durata de funcționare expirase în anul 1999, iar fapta de sustragere a avut loc în anul 2007
De asemenea, trebuia avut în vedere faptul că inculpatul a primit de la pentru cantitatea de 13090 kg material feros suma de 6775,86 lei.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și, rejudecând cauza să se dispună obligarea inculpatului doar la Ja sumei solicitată de partea civilă.
Sub aspectul laturii penale, solicită instanței a fi reexaminate criteriile de individualizare a pedepsei și în măsura în care se impune reducerea cuantumului stabilit, instanța să aprecieze și să dispună în consecință. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 17/28.2009 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr- s-a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul fiul lui G și, născut la 18.04.1967, în municipiul I, domiciliat în sat, comuna, județul I,CNP.-,căsătorit,cu un copil minor,studii liceale,stagiul militar satisfăcut, cunoscut cu antecedente penale,la pedeapsade 2 (doi) aniînchisoarepentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin.1,209 alin.3 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2, art.74 lit. c și art. 76 lit. c Cod penal.
Conform art.71 Cod penal sunt interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit.a) teza a-II-a și b) Cod penal.
În baza art.81 și 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii aplicate inculpatului.
Conform art.82 Cod penal termenul de încercare pentru inculpat este de 4 (patru) ani.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83.și 84 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă -Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA-Unitatea de Administrare I,cu sediul în mun. I,-,jud. I, prin reprezentanți legali,și în consecință obligă pe inculpat să plătească către această parte suma de 12183,41 lei despăgubiri civile.
Obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 900 lei cheltuieli judiciare (din care 700 lei la urmărirea penală).
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Hîrlău a reținut următoarele.
Prin rechizitoriul nr.39/P/2005 încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău și înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr- a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Prima instanță a reținut în esență, aceeași n situație de fapt ca cea reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv, că la data de 22.03. 2007 Administrația Națională a Funciare -Sucursala M de Nord, unitatea de Administrare I, prin inspector șef a sesizat organele de poliție despre faptul că în perioada ianuarie-februarie 2007 persoane neidentificate au sustras circa 175 ml conductă metalică DN 800 din conducta de refulare de la în valoare de 77.400 lei precum și componente de la sistemul de irigații.
În baza probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că stațiile de irigare aflate pe raza comunei cât și rețeaua de conducte îngropate au fost date în pază pe bază de proces-verbal,inculpatului G.
Efectuându-se cercetări în cauză s-a constatat că la B-punct de lucru lași, inculpatul G s-a prezentat la șeful acestei unități, ing. căruia i-a spus că are material fieros, solicitându-i acestuia să-i dea un mijloc de transport și un tăietor autogen. De asemenea s-a constatat că inculpatul a predat la unitatea sus menționată material feros, conform adeverințelor de primire și plată, la datele de 15.01.2007, 27.01.2007 și 17.02.2007 în greutate de 13.090 Kg. pentru care a primit suma de 6775,86 lei.
în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut parțial fapta pentru care a fost trimis
în judecată precizând că a sustras în două rânduri numai o parte din cantitatea de țeavă metalică reținută în rechizitoriu, respectiv numai cantitatea de 13.090 kg în lungime totală de 64,5. predată pe bază de bonuri la.T, și nu 170. cum s-a reținut în rechizitoriu.
A mai înfățișat inculpatul că a avut acordul verbal al șefului său direct la acea dată, pe nume, de a ridica și valorifica țevile metalice ce fuseseră găsite decopertate de pământ de către persoane necunoscute, pentru a preîntâmpina astfel ca și acestea să fie sustrase așa cum au fost sustrase anterior multe utilaje aparținând stației, ce urma să fie dezafectată.
Inculpatul a relevat că a efectuat două transporturi în zile diferite, pe timp de zi a materialului feros, cu ajutorul utilajelor și a mijlocului de transport pus la dispoziție de către, și că a predat materialul feros pe numele său iar banii primiți i-a împărțit cu șeful său.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispozițiile legale în vigoare, prima instanță reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unora dintre actele materiale ale faptei pentru care a fost trimis în judecată.
La stabilirea vinovăției inculpatului, prima instanță a procedat la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză.
A apreciat ca fiind concludente cauzei declarațiile inculpatului care a recunoscut furtul cantității de 13090 kg material feros reprezentând țevi metalice de mm și lungime totală de 64,5. Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu înscrisurile existente la dosarul cauzei respectiv adeverințele nr.16985/15.01.2007, nr.17274/27.01.2007 și nr.18943/17.02.2007 de primire, plată și predare a acestui material feros de către inculpat către SA B (filele 142-145 dosarul de urmărire penală).
De asemenea, martorii, și, toți salariați ai SA au confirmat că inculpatul a fost cel care a predat materialul feros acestei societăți. Primii doi martori amintiți mai sus l-au însoțit pe inculpat la dispoziția șefului lor, a martorului, la locul faptei cu mașina și utilajele societății pentru a tăia țeava și aot ransporta.
Aceștia își amintesc că au efectuat numai două transporturi a câte 4 bucăți de țeavă metalică. În legătură cu proveniența materialului feros inculpatul le-a declarat celor doi martori, că el este șef de stație și că el dispune de dezafectarea acestor țevi ale sistemului de irigații iar șefului stației, respectiv martorului, i-a declarat că materialul feros provine din gospodăria proprie, pe acest martor neinteresându-l proveniența reală a țevilor întrucât inculpatul a declarat acestea pe proprie răspundere.
Martorii oculari, și l-au văzut în luna februarie 2007 pe inculpat împreună cu alte persoane respectiv, și alții că săpau șanțuri în câmp în zona instalațiilor de irigare. Ultimii doi martori amintiți mai sus au fost chiar solicitați de către inculpat să-l ajute contracost la săpatul șanțurilor aceștia însă au refuzat. Aceeași martori au declarat că după începerea cercetărilor penale împotriva inculpatului acesta i-a amenințat și chiar lovit pe unul dintre ei pentru faptul că au făcut declarații la poliție în legătură cu acest caz.
Unul dintre martorii propuși de către inculpat, a înfățișat că a fost de față în ianuarie 2007 când inculpatul l-a sunat la telefon pe șeful său și i-a spus că a găsit o porțiune de pământ decopertată deasupra țevilor de irigare iar șeful său i-a spus să ridice și să valorifice țeava, întrucât "altfel o vor fura hoții". Declarația acestui martor a fost înlăturată de instanța de fond având în vedere că nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
Declarațiile celorlalți doi martori propuși de către inculpat, și, au fost avute în vedere de prima instanță la stabilirea numărului actelor materiale componente ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și a întinderii prejudiciului creat părții civile.
Astfel martorul a înfățișat instanței că tot în cursul anului 2007, el împreună cu inculpatul, au surprins alte persoane ridicând țeavă din aceeași zonă. Acele persoane care veniseră cu utilaje și cu un tractor le-au declarat că au primit acordul conducerii stației de irigare.
De asemenea martorul a afirmat că el personal a fost unul dintre cei care au fost surprinși de către inculpat și martorul în momentul când ridicau țeavă, confirmând că împreună cu alți muncitori de la societatea SRL, în primăvara anului 2007, au primit dispoziție să dezafecteze o bucată de țeavă din acea zonă a stației de irigare și să o aducă pentru a înlocui o țeavă spartă de la o altă stație de irigație aflată în administrarea acestei societăți la care lucra la acea dată martorul.
Declarațiile celor doi martori concordă parțial cu cele menționate în cele trei bonuri de predare-primire eliberate de SA și cu declarațiile martorilor salariați ai acestei societăți din coroborarea cărora rezultă că inculpatul nu a ridicat din zona stației de irigații decât cantitatea de țeavă ce se regăsește în actele de predare-primire eliberate de SA.
Față de cele reținute, prima instanță a conchis că inculpatul G acționând cu intenție directă în trei rânduri a sustras țeavă metalică în lungime totală de 64,5 ml și greutate de 13090 kg de la conducta de refulare de la stația de irigații, comuna, județul I.
Pentru faptele inculpatului care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.3 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal instanța de fond aplicat o pedeapsă cu închisoarea la dozarea căreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepsei prev. de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise de către inculpat în formă continuată dar și persoana inculpatului care s-a prezentat în fața autorităților și nu a zădărnicit efectuarea cercetărilor.
Apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a inculpatului,prima instanță reținut că scopul pedepsei prevăzut de disp.art.52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării acesteia, urmând să facă aplicarea în cauză a disp.art.81 Cod penal.
În baza art.14 cu referire la art.346 Cod procedură penală și art.998 cod civil instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R - Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA -Unitatea de Administrare I, constatând legătura de cauzalitate între fapta săvârșită cu vinovăție de către inculpat și prejudiciul cert creat acestei părți civile.
În baza probelor administrate în cauză instanța a reținut că inculpatul a sustras în trei rânduri numai cantitatea de țeavă predată la de 13090 kg material feros.
Conform adresei părții civile de la fila 82 dosar valoarea de inventar a acestei conducte metalice este de 12183,41 RON.
Instanța a reținut această valoare având în vedere că așa cum a confirmat și partea civilă prin aceeași adresă, gradul de uzură a acestei conducte era de 60% iar durata de funcționare a acestei conducte era deja depășită în momentul sustragerii astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la plata valorii de înlocuire a acestei conducte.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile.
În motivarea apelului promovat, a criticat hotărârea primei instanțe prin care a solicitat ca, în latura penală, să i se redozeze cuantumul pedepsei aplicate, prin sentința penală nr. 17/28.01.2009, cu menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, raportat la condițiile în care s-au săvârșit faptele prevăzute de art. 208 alin 1, 209 alin 3 lit. b cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, poziția procesuală a inculpatului apelant, pericolul social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului care nu a zădărnicit efectuarea cercetărilor, prezentându-se în fața autorităților și recunoscându-și astfel fapta săvârșită.
În latura civilă, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe motivat de următoarele:
Deși s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de - Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA Unitatea de Administrare I, suma pentru care s-a admis acțiunea este de 12.183,41 lei despăgubiri civile. Însă, în baza probelor administrate s-a constatat că inculpatul a sustras în 3 rânduri țeava metalică, cantitatea predată la fiind de 13.090 Kg material feros (adeverințele nr. 16985/15.01.2007, nr. 17274/27.01.2007 și nr. 18943/17.02.2007) în sesizarea organelor de poliție din 22.03.2007 ANIF RA Sucursala M de Nord, se precizează că s-a sustras circa 175. conductă metalică DN 800 din conducta de refulare de la în valoare de 77.400 lei. În adresa părții civile - fila 82 dosar se stabilește valoarea de inventar de 12.183,41 lei pentru întreaga conductă metalică lipsă, dar din declarațiile martorilor, rezultă că și alți muncitori, în speță cei de la SC "" SRL, în primăvara anului 2007 au primit dispoziție de dezafectare țeavă stația de irigații și aducerea acesteia pentru înlocuirea unei țevi sparte la altă stație aflată în administrarea societății. În aceeași adresă se precizează de către partea civilă că "gradul de uzură al acelei conducte era de 60%, iar durata de funcționare a acelei conducte depășită în momentul sustragerii, data punerii în funcțiune era de 15.12.1959, durata de funcționare: 40 ani, iar valoarea de inventar nu a mai fost evaluată din 1996.
În aceste condiții inculpatul a apreciat că suma pentru care a fost obligat la despăgubiri civile este exagerat de ridicată. Inculpatul apelant a primit de la suma de 6775,86 lei pentru 13.090 Kg material feros și în aceste condiții ar trebui plafonată suma acordată cu titlu de despăgubiri la valoarea de 6775,86 lei, câtă vreme durata de funcționare expirase în 1999m, iar fapta de sustragere a avut loc în 2007.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 235/30 aprilie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a participanților și a contribuției fiecăruia la săvârșirea faptei. Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect a reținut că în cursul anului 2007 inculpatul G, în timp ce era angajat la AQNIF I în funcția de electromecanic, cu atribuții de pază a stațiilor de pompare și rețea subterană, a sistemului de irigații din zona comunei, a sustras o cantitate de țeavă provenind din acesta, pe care l-a valorificat la SA B, punct de lucru Transportul a fost efectuat cu un mijloc de transport pus la dispoziție de unitatea de valorificare a materialului feros. În acest sens, inculpatul a luat legătura cu șeful punctului de lucru, ing. solicitându-i sprijinul în acest sens. După obținerea mijlocului de transport, inculpatul a mers la stația de irigații, de pe raza comunei, unde decoperta pământul de pe țeava de refulare, ducea muncitorul cu aparatul autogen și secționa țeava în bucăți de 6. după care ducea autoturismul și încărca țeava pe care oi transporta la SA B, punct de lucru I, iar banii primiți și- însușea.
Din verificările efectuate la SA B, punct de lucru I, a rezultat că inculpatul a predat material feros conform adeverințelor de primire și plată, la data de 15.01.2007, 27.01.2007 și 17.02.2007 în greutate de 13.090 Kg pe care a primit suma de 6.775,86 lei RON.
Această situație de fapt rezultă indubitabil din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile martorilor, și, a martorilor oculari M, și, precum și cu declarațiile inculpatului.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat a unor componente a sistemelor de irigații în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, faptă prevăzută de art. 208 alin 1 - 209 alin 3 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, încadrarea juridică fiind cea corectă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptei săvârșite, caracterul repetat al acesteia, dar și persoana inculpatului care a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare, prin prezentarea în fața autorităților, dar prin recunoașterea doar parțială a faptei săvârșite ( susținând că a avut acordul șefului său să comercializeze componentele sistemului de irigații).
Raportat la poziția sa procesuală în fața instanței de fond, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, care a condus la reducerea cu Jal imitei minime prevăzute de lege pentru fapta săvârșită de inculpat.
Instanța de fond a ținut seama de circumstanțele concrete ale comiterii faptei de către inculpat, de valoarea prejudiciului dovedit și stabilit în sarcina inculpatului, dar și de persoana acestuia, astfel încât, criticile apelantului privitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate sunt nefondate.
În ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere cuantumului prejudiciului cauzat de inculpat și care a fost dovedit ca fiind produs de acesta, prin probele administrate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Astfel, în aplicarea principiului "in dubio pro reo", prima instanță a reținut că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută decât fapta de sustragere, în trei rânduri, a unei cantități de material feros, cantitate ce rezultă din actele emise de societatea care a valorificat materialul, respect SC " " SA B - punct de lucru I, respectiv 64,5. țeavă ( în greutate de 13.090 Kg).
Conform valorii de inventar a conductei metalice cu Dn - 800., prețul cantității de material feros se ridica la 12.183,41 RON.
Prima instanță a apreciat, în mod corect, că nu poate fi obligat inculpatul la plata valorii de înlocuire a țevii respective, așa cum a solicitat partea civilă, în constituirea de parte civilă, atâta timp cât durata de funcționare a sistemului respectiv ( de peste 40 de ani cu data punerii în funcțiune în 1959) fusese depășită, la data săvârșirii faptei, în 2007, și nu există dovezi că sistemul respectiv mai era în stare de funcționare.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica apelantului inculpat, cum că ar fi trebuit obligat doar la restituirea sumei obținută din comercializarea țevii, folosul realizat de inculpat, nefăcând parte dintre criteriile de evaluare a pagubei produse.
În termen legal decizia pronunțată în apel a fost recurată de inculpatul care prin apărător a susținut că hotărârea este supusă casării întrucât a fost greșit soluționată acțiunea civilă.
Suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile este exagerată cu motivația că gradul de uzură a țevilor sustrase a fost estimat la 60% iar societatea pe valorificare a achitat inculpatului suma de 6775,86 lei reprezentând c/val. cantității de 13090 kg.
A solicitat și reexaminarea criteriilor judiciare de individualizare a pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea aspră.
Motivele invocate de inculpat se încadrează în drept în cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 2 Cod procedură penală, vizând aplicarea greșită a legii civile și art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu disp. art. 72 Cod penal, și sunt nefondate.
Potrivit adresei nr. 5296/4.11.2008 emisă de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare -Unitatea de Administrare I, valoarea de inventar a conductei metalice cu DN -800. este de 12.183,41 lei(RON).
Inculpatul nu a fost obligat la plata valorilor de înlocuire a țevilor cu motivația că durata de funcționare a sistemului respectiv, fusese depășită și nici nu există dovezi din care să rezulte că la data săvârșirii faptei sistemul se afla în stare de funcționare.
Instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. "b" Cod procedură penală, în sensul obligării inculpatului la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase nemaiexistând posibilitatea reparării în natură.
Faptul că inculpatul prin valorificarea țevilor a obținut o sumă inferioară celei de inventar al părții civile nu constituie temei al reducerii cuantumului prejudiciului creat.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel se constată de asemenea că este neîntemeiat.
Furtul calificat al unor componente de irigații - art. 208 al. 1, art. 209 alin. 3 lit. "b" Cod penal este pedepsit cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Prin reținerea împrejurărilor înscrise în disp. art. 74 lit. "c" Cod penal, respectiv atitudinea și comportamentul corespunzător al inculpatului ulterior săvârșirii infracțiunii instanțele au coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută prin textul incriminator.
Constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal - instanțele au apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins fără executarea efectivă, în condițiile în care potrivit fișei de cazier, sunt evidențiate existența săvârșirii și a altor infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea.
Verificând și din oficiu conținutul hotărârilor pronunțate nu se constată nici existența altor temeiuri de fapt și de drept care să conducă la casarea lor.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.235 din 30.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.10.2009
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
